Blestemul unei generații. La doi ani distanță, generația ’99 ratează o nouă calificare în prelungiri

Ciprian Rus 27 martie 2018

Naționala de U19 a României a ratat în cel mai dureros mod cu putință calificarea la un Euro la care – după ce ne-a arătat în ultimele zile – ar fi meritat să joace. Dar povestea acestei ratări nu e doar despre fotbal, e și despre vârstă: acești tineri au primit o nouă lecție importantă (și enervantă), va depinde de ei, dar și de oamenii din jurul lor, dacă înfrângerea asta îi va ține sau nu la pământ.

*

În urmă cu doi ani, băieții lui Adrian Boingiu au ratat de două ori, într-un singur minut, calificarea la Turneul de Elită pentru Campionatul European U17. Au luat gol în prelungiri, apoi, la câteva secunde distanță, concurenții la calificare din celălalt meci al grupei jucate în Ungaria au egalat țara gazdă, tot în prelungiri, și au trecut mai departe.

Teama ca istoria să nu se repete a apăsat puternic pe Vlad Dragomir și pe colegii săi. Dezinvoltura cu care ne-au cucerit în primele două meciuri a dispărut cu totul, și doar talentul a mai zvâcnit, din când în când, împotriva Ucrainei.

Deși aveau nevoie de o victorie, vecinii din nord au stat la cutie 80 de minute, în vreme ce ai noștri, stresați de ideea de a nu greși în apărare, au preferat un joc pozițional, din păcate fără consistența din primele două meciuri.

Eliminarea lui Dima în meciul precedent a schimbat destul de mult cursivitatea jocului nostru. Marco Dulca a ieșit de la mijloc și a trecut în apărare, lângă Screciu, în vreme ce alături de Băluță, la închidere, a apărut Lazăr. Și atacul a fost schimbat, cu Sîntean în locul lui Moldoveanu.

În aceste condiții, în loc de cursivitate și de ocazii la poarta adversă, ai noștri au punctat doar prin jongleriile de la mijlocul terenului, acolo unde Lazăr, Dragomir și Mățan le-au trecut mingea printre picioare adversarilor de vreo patru ori în 40 de minute. Oaspeții au fost însă mai incisivi și, pe câteva greșeli copilărești în defensiva României, au fost cât pe ce să deschidă scorul după minutul 35. Nu mai puțin de patru ocazii bune au avut ucrainenii, la una dintre ele portarul Vlad salvând miraculos.

După pauză, „tricolorii” au ieșit mai montați și, vreme de 20 de minute, le-au ascuns mingea adversarilor lor. Au încercat poarta mai des ca în prima parte, dar au avut prima ocazie mai mare abia în minutul 63, când, la centrarea ideală a lui Dragomir, Sîntean a ratat milinetric împingerea mingii în poartă.

Fără Mățan, fără Moruțan…

Până în minutul 80, Mățan și Moruțan, motoarele echipei României în marile victorii cu Serbia și Suedia, au ieșit de pe teren. Primul a fost schimbat de Adrian Boingiu după un joc fără busolă, al doilea a fost dat afară de Alejandro Hernandez, antipaticul arbitru care l-a eliminat și pe Dima în meciul precedent. Doar că, de data asta, Hernandez a fost perfect acoperit de regulament.

Moruțan, care luase un galben în urmă cu doar 11 minute, a fost avertizat din nou după ce tocmai marcase în poarta oaspeților pentru 1-0. Imediat ce a dat mingea în poartă, după contra fantastică a lui Micovschi, viitorul jucător al FCSB-ului și-a dat jos tricoul. Hernandez i l-a cules de pe drum și i l-a făcut cadoul, alături de cartonașul roșu.

Până la nebunia lui Moruțan, toată repriza cursese în favoarea noastră. Am controlat bine jocul, cu excepția unei singure faze, la care Moruțan s-a sacrificat pentru primul galben, și am marcat pe contraatac la câteva minute după ce Ucraina, disperată să marcheze pe final de meci, preluase controlul pozițional al meciului.

… fără noroc

În zece oameni, însă, ai noștri nu am mai rezistat nici fizic, nici mental. Au făcut pasul în spate, iar fiecare minut a adus câte o fază, dacă nu câte o ocazie la poarta lui Vlad.

Ucrainenii au egalat la timp, în minutul 84, pentru a mai forța imposibilul pe final, iar cele cinci minute de prelungiri au părut o eternitate, mai ales după ce Vlad a mai scos o minge grea de pe linia porții.

Până la urmă, golul al doilea al oaspeților a venit tocmai în prelungiri, exact ca acum doi ani, după ce ucrainenii câștigaseră tot în prelungiri și cu Serbia, anulând calificare cu 6 puncte a trupei lui Adrian Boingiu. Exact ca în urmă cu doi ani.

Primele reacții

Cu lacrimi în ochi la final, Vlad Dragomir, căpitanul echipei, a spus că e mândru de colegii lui şi de ce au reuşit să facă până aici. „Am fost un grup unit, ne-am străduit să ajungem până aici. Ne cerem scuze în faţa fanilor şi oamenilor care ne-au susţinut în seara asta… Moruţan şi-a dorit foarte mult victoria. L-am simţit şi înainte de meci, venea la noi şi ne încuraja. S-a bucurat prea mult pentru gol. Trebuie să rămânem cu capul sus, să muncim zi de zi pentru a ne îmbunătăţi jocul”, a spus Dragomir.

La rândul lui, selecționerul Boingiu a spus că-i vine greu să descrie „ceea ce simţim şi ceea ce s-a întâmplat, mai ales că suntem la a doua grupă din care nu reuşim să ieşim din aceleaşi motive. Şi la 17 ani am avut aceleaşi situaţii, am pierdut calificarea în aceeaşi situaţie, în minutul 94, iar aici, la 1-0, nu am ştiut să gestionăm bine rezultatul. Băieții au crezut că jocul s-a terminat şi au intrat în panică. N-am reuşit nici de la margine să-i temperăm, am încercat. Bucuria golului i-a făcut să creadă că lucrurile sunt rezolvate, s-au relaxat și… Din păcate, pierdem o calificare pe care, dacă ne gândim la joc și la valoare, cred că o meritam”, a spus Boingiu.

Întrebat despre greșeala lui Olimpiu Moruţan, Boingiu a încercat să explice și el că atacantul nu e singurul vinovat: „Bucuria golului l-a făcut să uite că mai are un galben. Dar Moruţan nu e singurul care trebuie să răspundă. Toți suntem vinovați, toți trebuie să ne asumăm această ratare. Să vedem unde am greșit și ce putem învăța. Deocamdată, însă, rămânem cu durerea acestei înfrângeri. E greu, pentru că știu ce e în sufletul lor, știu cât de mult și-au dorit și cât de mult au muncit.”

România – Ucraina 1-2

Au marcat: Moruțan ’77 / Safranov ’84, ’Bondar 90+2

România: Vlad – Haruț, Screciu, Dulca, Neciu – T. Băluță, Lazăr – Moruțan, Dragomir (cpt), Mățan – Sîntean

Rezerve: 12. Constache, 11. Micovschi, 13. Boboc, 16. L. Gheorghe, 17. Drăguș, 18. Trușescu, 19. Moldoveanu, 20. Merloi

Selecționer: Adrian Boingiu

Ucraina: Kucheruk – Mykolenko, Bondar (cpt), Snurnitsyn – Safranov, Dryshliuk, Khakhlov, Korniienko – Kashchuk, Buletsa, Supriaha

Rezerve: Kozhukhar, Veremiienko, Chekh, Kulakov, Musolitin, Kozyrenko, Remeniuk, Avramenko

Selecționer: Oleksandr Petrakov

**

Cu 7 puncte, Ucraina câștiga Turneul de Elită din România și se califică la Europenele din Finanda. România termină pe locul 2, Serbia pe 3, iar Suedia pe 4.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.