Câteva ore până la marele meci contra Braziliei. Tomas Ryde: nu mă tem, fetele sunt pregătite

Andrei Năstase 13 decembrie 2015

A încerca pronosticuri înaintea unui meci care depinde de câteva zeci de lucruri mici care pot produce, absolut fiecare dintre ele, schimbări masive în rezultatul final, este a te urca în pom să vezi lumea. Și totuși.

Sydbank Arena, din Kolding, e ceva mai mare decât sala de joc din Frederikshavn. Mai mare și mai rece. În prima săptămână a turneului, aici s-au jucat meciurile dintr-o grupă C din care Brazilia, Franța, Germania și Coreea de Sud au avansat în optimi. Asta înseamnă că Sydbank Arena și cei 5.000 de fani care încap aici (cei mai mulți dintre ei veniți din Germania), au văzut deja câteva meciuri foarte bune. Iar Arena din Kolding încă pare, la ora ultimului antrenament al fetelor înaintea jocului cu Brazilia (ora 21.30), să-și tragă sufletul după grupe. Într-o zonă a fanilor pustei, unde toate standurile sunt goale, mai poți vedea doar urme ale încleștărilor trecute: câteva pancarde cu Allez les Bleus (și Allez Congo), și o masă pe care fanii francezi au transformat-o într-un edificiu afectiv pentru echipa lor.

Tot ceva similar – adică o construcție afectivă – construiesc în jurul echipei lor și cei 30-35 de fani români care au făcut drumul de 300 de kilometri de la malul Balticii și până la Kolding, în sudul Danemarcei. Când ajungi la arenă, în jurul lui 11.30, în găsești deja acolo, când pleci, imediat după antrenamentul fetelor, îi lași tot acolo. “Mult noroc, fetelor! Suntem cu voi, se poate!”, le strigă câțiva fani.

E o treabă serioasă, acest cordon afectiv care leagă o echipă; care ține echipa la un loc. Un edificiu la care se lucrează și din interior – un staff întreg și fetele între ele -, dar și din exterior – unde fanii din tribună și din țară așteaptă cu emoții încleștarea cu Brazilia. Și unii și ceilalți sunt, de regulă, oameni care iubesc echipa fără urme de îndoială. În fața pasiunii lor pentru handbal și pentru echipa națională, simțul lor critic rămâne neputincios. Și nu ai ce face, când stai lângă ei, decât să te molipsești. Afecțiune și emoție într-o formă contagioasă.

În sala de antrenament, fetele deja și-au început încălzirea. Înainte de asta, Tomas Ryde le-a ținut un discurs motivațional și le-a încurajat pe fiecare în parte.

Suedezul pare și acum încrezător și îți amintești că imediat după înfrângerea cu Rusia, provocat să vorbească despre Brazilia, a spus că nu-i este teamă deloc. “Cunoaștem echipa Braziliei, fetele se cunosc și ele destul de bine de la echipele de club. Sunt puternice, joacă în forță și excelează în duelurile unu la unu. Dar nu mă tem deloc pentru duminică. Fetele sunt bine pregătite și știm ce avem de făcut”, spunea Ryde în urmă cu două zile.

Acum, la antrenamentul dinaintea meciului, vrea să vadă mai întâi așezarea defensivă. Împreună cu Costică Buceschi, secundul naționalei, le cere fetelor o linie mai avansată, care să faulteze mai rapid la nouă metri. În atac, Ana Maria Tănăsie joacă rolul centrului advers și o încasează serios chiar de la prima încercare de depășire. Valentina (Alice) Elisei se apără avansat, și probabil o va face și în timpul meciului. Buceschi îi dă ultimele indicații și cere o “apărare cinci plus unu, dar nu om la om, că rămâne prea mult spațiu în spatele tău.”

Când schimbă atacul cu apărarea, Ryde le cere fetelor din defensivă mișcare și intensitate, dar nu mai mult de 80-85%. Energia trebuie conservată, pentru că din ce în ce mai multe fete poartă bandaje și fașe elastice de protecție. După meciul cu Rusia, când a fost trântită de câteva ori la podea, Cristina Neagu are și ea genunchiul serios bandajat, dar toate fetele sunt sănătoase și gata de joc. Emoția se simte, dar fetele transmit mai ales determinare.

Despre meciul cu Brazilia, campioana mondială de acum doi ani, se vorbește ca despre o oportunitate: șansa (re)startului turneului final. În tribună, cu câteva scaune mai sus, trei suporteri români se încurajează unul pe celălalt: unul spune că fetele le-au bătut rău la Trofeul Carpați (un meci amical din primăvară, pe care România l-a câștigat detașat, 27-19), altul spune că dacă ne uităm la favoritele dinaintea turneului (și excludem primele două meciuri, cu Puerto Rico și Kazakhstan n.red.), Brazilia e cea mai ușoară adversară a României la turneul acesta. Spania, Norvegia și Rusia erau și încă sunt creditate cu șanse mai bune decât Brazilia să prindă finala.

Și când Ryde își conduce fetele spre autobuz, îți amintești că l-ai întâlnit acum câteva săptămâni, la București, într-o zi ploioasă de marți, când echipa se pregătea să plece în Franța și Suedia pentru ultimele patru meciuri de pregătire înaintea Mondialului. Spunea atunci ce avea să repete pe tot parcursul turneului: “jucătoarele trebuie să aibă încredere în ele, trebuie să creadă în valoarea lor. Pentru că eu le-am văzut jucând pe fetele astea și pot să-ți spun asta: “on their sunny Sunday nobody can beat these girls”.

La Kolding e o frumoasă și însorită zi de duminică.

 

Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.