Cele două chipuri ale României. Echipa națională pierde cu Spania, după o repriză secundă teribilă

Cu trei goluri avans și cinci minute înainte de pauză, România intră într-o spirală a tăcerii de 14 minute, încasează șapte goluri fără să răspundă și pierde, 18-26, meciul cu Spania. E prima dată, după cinci încercări, când Spania învinge România. Iar Tomas Ryde și Costică Buceschi se întorc la planșa de joc cu o întrebare: ce-i de făcut când adversara se apără cu un om avansat?

Primul chip – România efervescentă, curajoasă. Puternică.

În Arena Nord e un scandal total. Se simte, mai ales pentru suporterii români și cei spanioli, o tensiune aparte. Românii sunt mai mulți și cântă: bat tobe, suflă în trompetele care te amețesc și-ți transmit o stare de urgență. De parcă victoria asta trebuie să vină rapid și să lase urme.

E primul meci cu miză și, încă de la încălzire, fetele apar mai concentrate. Masca colectivă e mai serioasă decât zilele trecute. Ryde și Buceschi le trimit în teren, din chiar primul minut, pe Ada Nechita, pe Melinda Geiger, Oana Manea, Aurelia Brădeanu, Cristina Neagu, Valentina Elisei și Paula Ungureanu. Crainicul le pronunță numele cu accent pe NU: BrădeaNU, UngureaNU, suporterii români salută prin urale după fiecare nume, iar de pe margine se trimit rapid ultimele indicații. Și gata, uite că începe.

Geiger, de pe dreapta, pătrunde decisă între extrema și interul advers, aruncă și marchează. E semn bun – îți spui – căci mulți zic că echipa atârnă mai mult pe partea ei stângă. Spania egalează imediat, dar Cristina Neagu trimite România în avantaj. Dincolo, Paula Ungureanu parează prima aruncare, repune rapid și Neagu, din tavanul sălii, face 3-1. Tot jucătoarea lui Budugnost aruncă pentru 4-1, chiar pe următorul atac, iar crainicul se lansează în dialog cu colțul galben al sălii: Cristiiinaaa – spune el, Neagu! –  răspunde sala. Ne uităm unii la alții, ziariștii români de aici. Zâmbim, dar nu îndrăznim mai mult de-un zâmbet.

Se joacă într-un ritm alert, iar colegul de la Dolce, care comentează în direct, abia mai ține pasul. În defensivă, Ryde mută iar cu Szucs pentru Geiger, așa cum a făcut și în primele două jocuri, dar apărarea va lua imediat chipul Paulei Ungureanu. Portărița de la Baia Mare încasează al doilea gol, însă România răspunde imediat, când Ada Nechita intră pe pivot, primește de la Brădeanu și nu greșește. E 5-2, și Paula începe să închidă, colț cu colț, toată poarta. Dacă ar rămâne în zona asta, îți spui.

Dar nu ai timp de dialoguri în minte, că Spania începe să se apere mai avansat, cu om la jucătoarea din centru, și se apropie la 4-5. E primul test de caracter. România se arată creativă, cu aceeași axă Brădeanu – Nechita, teleportată cumva din nou pe semicerc, în spatele liniei avansate a Spaniei.

Sunt iarăși două goluri, și unde în primele minute româncele transmiteau forță, acum transmit inteligență tactică și calm. Iar Paula Ungureanu își mai păcălește o dată adversara, închide picioarele la țanc și-și urcă procentajul spre 60%.

De pe centru, Eliza Buceschi, intrată și ea în joc, o găsește cu o minge sărită pe Valentina Elisei, în extremă, și Elisei înscrie. Răspunde Spania, prin Carmen Martin, jucătoarea lui CSM București. Iar marchează România, iar Spania și iar România, prin Geiger, de la zece metri, cu brațul ei stâng. Este 8-6, e minutul 14 și ești deja amețit. Sunt iuți ibericele, iuți și încăpățânate. Pătrund pe unde nu crezi că era loc, aruncă de pe semicerc, recâștigă mingea și aruncă de la nouă metri. Numai că Ungureanu, în poarta României, e în transă. Roșie la față, cu brațele sus și pumnii încleștați, te anunță că a mai scos una.

Spania, însă, vine, tot vine și nu prea știi cum, dar în minutul 19 ajunge și ea la borna opt. În numele României răspunde Oana Manea, care inspiră echipa spre cele mai bune minute: Ungureanu scoate și de la șapte metri, Neagu mai marchează o dată și apoi, pe un atac rapid, Eliza Buceschi, de pe picioare, de la șold și cu podeaua, face 11-8. Îți vine să strigi – “hai, fetelor, hai!” –, dar taci. Este eliminată Szucs și Spania se apropie la două goluri. Pur și simplu nu apare desprinderea decisivă.

Îl vezi pe Buceschi că îi dă cartonașul de timeout lui Ryde și te gândești că România va ține de atacul ăsta mai mult, pentru ca apoi, chiar înainte de prepasiv, antrenorul să ceară minutul de discuție. Numai că Neagu, de deasupra unui zid advers din patru, marchează iar. A stat în aer până când adversarele, rând pe rând, au atins podeaua. “Incredibil!”, izbucnește colegul din dreapta, tăcut până atunci. Din colțul Colectiv se aude un hotărât “Cine bate – România!” Și nimeni nu-și închipuie altceva. Mai ales că Paula Ungureanu nu mai lasă absolut nimic, nici bombe și nici bolte.

Dar Spania cere timeout. Al doilea chip al României

“Nu mai ieșiți, stați mai retrase, că altfel dau peste voi, pe pivot. Dacă stați pe loc nu au cum să tragă”, le spune secundul Buceschi fetelor, în minutul de pauză.

Se reia jocul, echipele schimbă câte o lovitură și se ajunge la 12-9 pentru România. Mai sunt șase minute din prima repriză. De-acum, Spania modifică planul defensiv și se apără cinci plus unu, cu om avansat. Asta pare să încurce linia de atac. Dintr-o dată, unde găseai forță și curaj încep să apară câteva îndoieli. Nimic serios, îți spui, dar uite că Spania vine la 10-12, apoi la 11-12.

Ryde, care vrea ca fetele lui să nu aibă fluctuații de intensitate, care nu vrea să lase nimic la întâmplare, cere timeout: “Să intre Ada (Nechita) în circulație și more power!”, le spune suedezul. Iar Elisei cere o repliere mai bună și fault la linia de nouă metri. “Nu au ce căuta după linia asta, haide!”

Dar fetele scapă mingea și în loc de 13-11 se face 12-12. Aceeași Nerea Pena, de pe inter dreapta, cu a patra reușită identică: șut de pe picioare în stânga-sus. Paula e acolo, dar nu mai poate scoate. Și când Francisca Alberto marchează și ea, pentru 13-12 la pauză, începi să cauți explicații pe foaia de arbitraj, în statistică și procente: cum D-zeu a trecut Spania înainte?

În pauză, pe parchet, Paula – care a luat un sigur gol de pe semicerc, a scos de două ori de la șapte (din cinci) și de vreo patru de la nouă metri – își face streching-ul. Nu pare, de aici de sus, să aibă și oase. Dacă ar mai prinde o repriză ca prima…

Dar nu a prins-o. Nimeni nu avea să o mai prindă. Mai luăm un gol și, foarte rapid, încă unul, de la Alexandrina Cabral, care avea să fie declarată omul meciului. Spania se duce la patru goluri. Sunt bucuroase ziaristele lor.

Când Neagu marchează printre picioarele portăriței Darly de Paula, din prepasiv, au trecut deja 14 minute de la ultimul gol al României.

În plus, fetele lui Ryde dau multe mingi la intercepție, și rapidele adversare nu mai ratează. Sunt cinci goluri diferență, 14-19, și nu-ți rămâne decât să te gândești la ultimul meci direct, în decembrie trecut, la Campionatul European din Ungaria și Croația: conduse la pauză cu 14-9, româncele reușeau să revină spectaculos pentru o victorie încurajatoare și demoralizatoare în același timp. Fetele ratau atunci semifinalele, căci jocurile rezultatelor ulterioare nu aveau să le avantajeze. România termina Europeanul pe nouă. Spania, de cealaltă parte, pierdea o finală frumoasă în fața Norvegiei (cu care fetele joacă joi, de la 21.30).

Astăzi, însă, e târziu pentru o revenire. Când Ryde cere un nou timeout, îți amintești că suedezul ți-a spus că în ziua lor bună, pe handbalistele astea nu le bate nimeni. Astăzi, ziua a fost prea scurtă. Cu trei minute înainte de final, handbalistele din Spania știu că e meciul lor. Și jucătoarele din România știu. Singurii care nu vor să știe stau în colțul din dreapta, în spatele unor drapeluri în trei culori.

Imediat după meci, apărătoarea Szucs, într-un interviu pentru Dolce, televiziunea care transmite meciurile în România, spune că e foarte tristă și că s-a greșit prea mult. „Spania n-a fost atât de mult peste noi, dar trebuie să nu mai greșim atât de mult.”

Costică Buceschi avea să spună că apărarea agresivă la Neagu ne-a încurcat cel mai tare. „În plus, s-au făcut erori multe în apărarea centrală și nu am reușit să facem fault la jucătoarea cu mingea. Încercăm să jucăm mai bine în următoarele două meciuri, că mai prost nici nu putem să jucăm.”

Cristina Neagu, care a marcat cinci goluri în prima repriză, a remarcat și ea problemele din apărare. „E greu să înscrii când nu te aperi bine. Nu asta e fața României. România nu este ce-am arătat azi, cu siguranță. Putem juca mai bine și sper să o facem. Cu Rusia va fi foarte greu, dar ne jucăm șansa”, spunea Neagu într-un interviu pentru televiziunea spaniolă.

Pentru echipa națională urmează cele mai grele meciuri din grupă: joi, cu Norvegia, vineri, cu Rusia, singura echipă neînvinsă.