Chelsea îşi continuă marşul sub Antonio Conte, City, Liverpool şi Arsenal ţin pasul. Man Utd şi Mourinho se uită de pe margine
Danny Coposescu 28 noiembrie 2016Barney Ronay şi Jonathan Wilson, doi jurnalişti sportivi proeminenţi, au o teorie interesantă despre Diego Costa. În două articole pentru The Guardian, ei îl numesc pe atacantul spaniol un fel de barometru pentru starea generală a clubului. Dacă prestaţiile lui Diego sunt caracterizate mai degrabă de crize de nervi şi apucături machiavelice, atunci lucrurile nu arată bine. Or, așa au arătat lucrurile sezonul trecut, la sfârşitul mandatului nr. 2 al lui Mourinho la Chelsea.
Însă, dacă talentul indisputabil al lui Costa e în centrul atenţiei, dacă golurile vin însoţite de un efort câteodată singuratic de a conduce echipa înainte, înseamnă că cineva a reuşit să pună totul în ordine într-un lot notoriu pentru personalităţile dificile pe care le acomodează. Dacă acceptăm teoria şi ignorăm o posibilă confuzie între cauză şi efect, atunci munca depusă de Diego Costa pentru a-i servi un assist lui Victor Moses, al cărui gol a stabilit scorul final de 2-1 pentru Chelsea cu Tottenham, e dovada că Antonio Conte a reuşit să calibreze maşinăria din sud-vestul Londrei.
#DiegoCosta #Chelsea @ChelseaFC | @diegocosta | Wallpaper pic.twitter.com/AK6Yzn2v58
— El Padrino (@ZakariaSadaq) November 27, 2016
De când a pierdut usturător (0-3) la Arsenal acasă, Chelsea a strâns şapte victorii consecutive în Premier League. În seria asta au căzut campioana Angliei, Leicester, Man Utd, zdrobită cu 4-0, Everton, bătută şi mai rău, 5-0, şi acum singura echipă care încă nu pierduse în campionat.
Şutul de zile mari al lui Eriksen, un jucător care se zbate să regăsească forma de sezonul trecut, a deschis scorul pentru Spurs, dar a fost o alarmă falsă. Din momentul în care Pedro, renăscut sub Conte, a egalat cu un gol şi mai frumos, Chelsea a trecut în control. Şi Costa, de data asta fără gol, s-a dovedit din nou decisiv. Nimic din lume nu părea să-l poată opri când a driblat în careu în minutul 51, ca un taur din calea căruia nu poţi decât să fugi, şi i-a pus mingea pe tavă lui Victor Moses pentru 2-1. Aşadar, trei jucători de care Chelsea dispunea şi anul trecut, dar pe care antrenorul italian i-a făcut să pară ca nişte transferuri proaspete şi entuziasmante, au decis jocul.
@VictorMoses Skid marks! Another great goal! ??⚽️ #CFC pic.twitter.com/Ze8t37ci6P
— Caroline (@chelseacazza) November 26, 2016
Contrastul cu Tottenham nu putea să fie mai strident. După înfrângerea de la Monaco care i-a eliminat din Champions League, jucătorii lui Pochetinno au părut din nou obosiţi şi fără prea multe idei. Oameni care făceau valuri sezonul trecut, ca Dier, Alli sau Kane, par mereu cu un pas în urma adversarilor, obosiți parcă de ce se petrece în jurul lor.
La fel cum spune Conte că e prea devreme pentru a vorbi deja de titlu, nu e cazul s-o scoatem pe Tottenham din calcule încă, deşi între cele două oponente de sâmbătă sunt acum şapte puncte. Însă Pochettino va trebui să schimbe ceva cât de curând posibil.
Forma lui Chelsea mai produce un contrast interesant. E greu să nu compari echipa de acum cu cea de exact acum un an, care se îneca sub Mourinho. E şi mai greu să rezişti tentaţiei de a te uita la ce se întâmplă acum la United. Problema cea mai mare nu e nici măcar al treilea egal din ultimele patru meciuri în Premier League, 1-1 cu West Ham pe Old Trafford. Mai degrabă, faptul că rezultatul trece în plan secund din cauza încă unui episod în care Mourinho e trimis în tribune. Un galben pentru simulare primit de Paul Pogba a provocat încă o explozie la marginea terenului, iar pe portughez îl paşte a doua suspendare în mai puţin de o lună.
Who did it better?
RT Wenger
LIKE Mourinho pic.twitter.com/3RVxQV0QGY— Footy Jokes (@Footy_Jokes) November 27, 2016
Pe teren, Ibrahimovic a egalat după ce Sakho deschisese scorul încă din minutul 2. A doua repriză a fost extrem de deschisă, şi United putea să piardă le fel de uşor cum putea să şi câştige. La final, Ander Herrera aproape că lăcrima de frustrare: „Din nou, portarul lor e cel mai bun om. Nu ştim ce să mai facem ca să câştigăm un meci.“
Până să găsească răspunsul la întrebarea asta, celălalte echipe din fruntea clasamentului se detaşează deja. Toate trei urmăritoarele lui Chelsea au avut parte de victorii obţinute greu, dar meritat.
Întâi, Liverpool s-a văzut frustrată de Sunderland timp de 75 de minute. Până la urmă, belgianul Origi a spart gheaţa cu un şut care părea mai degrabă să fie centrare. Apoi, Mane a fost doborât în careu şi Milner a asigurat cele trei puncte cu un penalty transformat calm. David Moyes, antrenorul lui Sunderland, nu îşi făcuse iluzii înainte de meci: „O să parcăm bus-ul double decker pe Anfield.“ Răspunsul de după meci din partea lui Klopp a contiuat tematica: „Liverpool e echipată să joace contra bus-urilor parcate aici.“ Victoria a fost acrită de imaginea lui Coutinho scos de pe teren pe targă, cu glezna în piuneze. Încă nu e clar cât de gravă e accidentarea omului-cheie de la Liverpool.
My reaction to Coutinho going off injured on a stretcher… #LFC #LFCSUN pic.twitter.com/KMtJ8Di5DI
— Tom McCarron (@McCarronTom) November 26, 2016
Apoi, City a trebuit şi ea să tragă tare pentru a trece de Burnley pe Turf Moor. Nou-promovata din nord-vestul Angliei a condus prin voleul extraordinar al lui Dean Marney, însă Sergio Aguero a făcut din nou ce face cel mai bine: a marcat o dublă care o ţine pe City la un punct în urma liderului. Pentru Guardiola, meciul cu Burnley a fost un mic culture-shock: „Trebuie să învăţ cum să controlez mingile respinse, pentru că în Spania sau Germania echipele nu joacă atât de lung și nu centrează cu aceeaşi intensitate şi frecvenţă cum a făcut-o Burnley.“
În fine, Arsenal s-a zbătut şi ea cu Bournemouth, care a ţinut scorul la 1-1 până în minutul 53, când Theo Walcott a marcat golul cu numărul şase în campania asta, cu capul. Alexis Sanchez a făcut dubla cu un penalty în minutul 91. Dar și Wenger a primit o veste proastă când fundaşul Mathieu Debuchy, care începea un meci pentru prima oară de un an încoace, a trebuit să iasă cu o accidentare pe care i-a descris-o antrenorului său ca fiind „serioasă.“
Toate bune şi frumoase până aici, însă meciul etapei a avut loc în Ţara Galilor, pe Liberty Stadium. Swansea 3-1 cu Crystal Palace. Palace conduce 4-3 în minutul 91. Fernando Llorente marchează o dublă în două minute şi scorul final e 5-4 pentru Swansea City. Americanul Bob Bradley a trebuit să aştepte ceva pentru prima sa victorie ca manager în Premier League, dar a meritat.
The #PL table in all its glory… ? pic.twitter.com/2ZITqkamwf
— Premier League (@premierleague) November 28, 2016
-
„One in a million” | Mulțumim, Helmuth Duckadam!
acum 2 săptămâni