Cu bune și cu rele: cum arată CSM București după prima fază a Ligii Campionilor și la ce să ne așteptăm mai departe

Liga Campionilor tocmai a intrat în pauza de iarnă: clasamentul pe grupe este finalizat și grupele principale sunt definite. Majoritatea jucătoarelor se îndreaptă acum spre selecțiile naționale pentru Campionatul Mondial din Germania (1-17 decembrie), iar Liga Campionilor se va relua la final de ianuarie cu faza grupelor principale. Așadar, e vremea întrebărilor: care sunt concluziile acestor prime șase meciuri? Cu ce idei rămânem? Ce echipe au impresionat, cum s-a poziționat CSM și la ce să ne așteptăm de la primăvara europeană?

Începutul Ligii ne-a lăsat cu impresia căutărilor și spectacolelor răzlețe. Am văzut destule meciurile pline de greșeli (ba individuale, ba colective), de goluri luate ușor și, ca notă generală, multe echipe care încă se căutau după o vară în care au făcut transferuri importante. Am avut parte și de câteva spectacole (multe din partea CSM-ului), dar și de dueluri dure, cum au fost ciocnirile dintre Gyor și Rostov, sau Vardar și Ferencsvaros.

Grupa B a fost cea mai echilibrată: deși calculele calificării au fost ușoare (Brest nu a câștigat niciun meci din cele șase jucate), Gyor, Rostov și Midtjylland au dus o luptă strânsă pentru clasament și ne-au oferit un handbal pe cinste. Nu la fel vom spune despre grupa A, pe care CSM-ul a câștigat-o fără emoții (chiar și în ciuda înfrângerii cu Nykobing), despre grupa C, condusă mereu de Vardar, care se și califică cu maximum de puncte, sau despre grupa D, ușor mai echilibrată, dar cu un lider necontestat – Metz.

Cum s-a descurcat CSM?

Per total, CSM a dus la împlinire planul începutului de an. Cu excepția unei înfrângeri la Nykobing, campioana României a câștigat fără mari probleme în fața celor trei echipe adverse. Iar atunci când a pierdut, a pierdut pe propria-i răspundere. Mai departe de puncte și clasament, e bine de observat că planul Hellei Thomsen de a aduce viteză și goluri pe contraatac a fost pus în practică aproape perfect. De altfel, forța principală a echipei de azi este atacul său – cu 192 de goluri în șase meciuri, o medie de 32 de goluri pe meci, CSM primește, măcar pentru moment, titlul de cea mai ofensivă echipă a competiției.

Iulia Curea și Nathalie Hagman au finalizat – de multe ori spectaculos – aproape orice ocazie de contraatac, Cristina Neagu s-a integrat perfect, a adus forță la nouă metri și multă varietate la construcție, unde e în stare să găsească o mulțime de pase decisive, mai ales atunci când apărarea adversă nu-i dă pace. De fapt, duo-ul Neagu – Gullden pare să meargă la perfecție, cele două se completează bine și fac adesea (și inspirat) schimb de posturi. Ca o consecință, CSM joacă bine cu pivotul. Și chiar dacă stilul lui Frajford diferă de cel al Oanei Manea (prima caută mai mult mingea, cealaltă caută să creeze culoarul de pătrundere sau paravanul), important a fost că fiecare a amenințat poarta la fel de mult. Cu o Majda Mehmedovici ieșită din cea mai bună formă și apoi accidentată, Iulia Curea a devenit o jucătoare inconturnabilă și și-a asumat pe deplin rolul de titulară pe extrema stângă.

Și totuși, toate argumentele de mai sus trebuie trecute prin sita adversarelor facile din prima fază a competiției. Așezat în contextul ăsta, atacul lui CSM nu e încă (e drept, nici nu a fost nevoie să fie) la nivelul Final 4. Lipsește, oarecum explicabnil pentru un grup nou, constanța. Multe desincronizări, pase greșite și scheme întregi care-și pierd viteza pentru că și-au rătăcit direcția. Lucrurile astea au fost trecute cu vederea și pentru că linia de atac a compensat prin execuții individuale lipsa soluțiilor colective, dar și pentru că nimeni nu se aștepta ca toate combinațiile săfuncționeze perfect chiar la început de drum.

Și nu poți vorbi despre începuturi fără să observi, de pildă, că Amanda Kurtovici încă nu pare integrată perfect în echipă (nu la fel de bine ca Neagu, pe flancul stâng) și ne-a bucurat mai ales cu pătrunderile ei individuale sau cu aruncările de la distanță, și mult mai puțin prin jocul colectiv. Line Jorgensen, în schimb, încearcă o frumoasă revenire și, măcar în câteva meciuri, chiar a pus greutate în atacul echipei pe partea dreaptă.

Astea spuse, nimeni nu-i atât de pesimist să creadă că atacul lui CSM nu-i pe drumul bun. Problemele –  dacă e să le căutăm – sunt în cealaltă parte a terenului, unde apărarea nu este încă la fel de închegată. CSM încheie această primă etapă cu o medie de 24 de goluri primite pe meci, și mai ales cu 30 de goluri primite la Krim acasă și 26 de goluri primite din partea lui Nykobing chiar la București. Diferența dintre atac și apărare ne amintește cumva de Vardar-ul sezoanelor trecute, or știm foarte bine că în fața marilor echipe apărarea trebuie să-ți completeze (și să-ți încurajeze) atacul. Adversarele bucureștencelor nu au fost pe măsura lui Gyor, Rostov și nici chiar a lui Midtjylland, echipe care vor ataca mai repede și mai divers. Dacă linia de apărare gândită de Helle Thomsen nu va funcționa ca un singur organism, lucrurile vor fi cu adevărat complicate.

La ce să ne așteptăm?

În primăvara europeană, CSM va întâlni, în meciuri tur-retur, celelate trei echipe calificate din grupa B: Gyor, Rostov Don și Midtjylland. Fără doar și poate, Gyor rămâne, în ciuda numeroaselor accidentări, principala favorită la câștigarea titlului. Nu mai puțin de patru jucătoare i-au lipsit de la ultimele meciuri (centrul Groot, extrema Knedlikova, noul inter Hansen și centrul Tomori), iar în ultimul joc s-a mai accidentat la genunchi și pivotul Althaus, care va lipsi de pe teren între patru și șase luni.

Chiar și așa, fără rezerve pe câteva posturi, antrenorul Ambros Martin a reușit să construiască jocul lui Gyor cu aproximativ 10 jucătoare. Mai mult, se pare că aceste încercări nu au făcut decât să le întărească pe campioanele en-titre. Am văzut-o pe Gorbitz revenind pe inter stânga și chiar și pe centru, iar pe Mork jucând extremă dreapta, sau fiind titulară în apărare! Coordonatoarea Oftedal, nou venită la echipă, s-a integrat perfect tehnic, tactic și mental, iar Gyor are o apărare foarte bună (o medie de 20,8 goluri primite pe meci) și o coeziune de invidiat. Rămâne deci principalul adversar al CSM-ului și în grupa principală, dar și într-un Final 4 în care ambele echipe sunt așteptate să ajungă.

Din alte părți, amenințările sunt diferite. Rostov Don, deși a avut un parcurs bun până aici (a și trecut de Gyor în Rusia), nu se ridică la înălțimea unguroaicelor. Echipă de staruri, ca și CSM, Gyor sau Vardar, Rostov Don a arătat multă inconstanță în joc: fazele perfecte, jucate în viteză și forță, au alternat cu lipsa de inspirație și greșelile simple. Poate mai mult decât la CSM, forța lui Rostov chiar stă în calitatea individuală a jucătoarelor  – atunci când Bulatovic nu prinde o zi bună, micuța Viakhireva poate preluat controlul atacului pe partea dreaptă, Rodriguez este nervul atacului, completată de Barbosa pe inter stânga și de Managarova pe extremă. Și apărarea este foarte bună, cel puțin dacă analizăm cele două meciuri împotriva lui Gyor, care cu greu și-a putut crea culoare de pătrundere pe semicerc. Astea spuse, dacă Rostov va prinde o zi bună, atunci echipa asta poate bate pe oricine. Vestea bună? Rusoaiecele pot prinde, așa cum ne-au arătat cu Midtjylland, și zile slabe.

Cât despre Midtjylland, și ea a dat dovadă de inconstanță: victorie cu Rostov Don acasă, înfrângere pe muchie de cuțit cu Gyor acasă, iar apoi înfrângere la șapte goluri diferență în deplasarea cu Rostov. Midtjylland poate avea momente de cădere psihică și fizică, dar apoi poate să revină cu totul neanunțat și să egaleze. Forța acestei echipe? Jocul în viteză (pur danez, ca și al lui Nykobing), dar și forță de șut de la distanță, unde Kristiansen, care aruncă fără ezitare de la 9 și 10 metri, poate să înscrie în jur de 10 goluri pe meci.

Cum arată grupa 2?

Vardar a avut un parcurs perfect, s-a calificat cu 8 puncte și rămâne și ea favorită la Final 4 și chiar la titlu. Din multe puncte de vedere, Vardar seamănă foarte mult cu CSM: un atac foarte puternic – medie de peste 30 de goluri pe meci -, cu o apărare relativ slabă – 24,5 goluri primite pe meci, într-o grupă pestriță cu Ferencvaros, Thüringer și Larvik. Tocmai cu Larvik, care nu s-a calificat mai departe, Vardar a fost aproape să piardă pe teren propriu. Cu toate astea, macedonencele au un joc foarte sudat și vor domina fără îndoială o grupă în care Ferencvaros rămâne și ea puternică, iar Metz pare decisă să încurce pe cine poate, când poate.

Echipa din Franța rămâne o adversară incomodă, mai ales că s-a calificat cu șase puncte, de pe poziția de lider al grupei D. Cu o mică excepție (înfrângerea de la Buducnost în etapa a 4-a), Metz a dus la bun sfârșit fiecare meci și impresionează prin calitatea jocului colectiv, nu prin numele de pe tricouri. Și poate tocmai de-asta va fi de urmărit lupta dintre Metz și Ferencvaros: două echipe foarte asemănătoare prin componență și jocul colectiv se vor lupta pentru locurile doi și trei.

În loc de concluzie

Lăsăm deci în spate un început de Ligă a Campionilor care nici n-a dezamăgit, nici n-a surprins: principalele favorite și-au arătat calitățile și vor încerca să-și ascundă slăbiciunile și să-și ocupe locurile în sferturile de finală. Comparat cu anul trecut, când s-a calificat cu greu în grupa principală, parcursul lui CSM a fost liniștit. Nu neapărat liniștitor, dar în niciun caz îngrijorător. Dacă totul merge cum trebuie, nimeni nu va fi surprins dacă Neagu, Gullden și colegele lor vor ocupa unul dintre primele două locuri în această nouă grupă. Pentru asta, desigur, jocul va trebui să se lege și mai bine. Confruntările cu Gyor, Rostov Don și Midtjylland nu vor mai fi teste utile, ca meciurile de până acum, ci examene complicate.