Cu o echipă experimentală, România nu poate rezista Franței. Dar meciul decisiv abia acum urmează: în optimi așteaptă Cehia

Andrei Năstase 8 decembrie 2017

Mai interesată de odihnă și de câteva experimente curajoase, echipa națională a României s-a ținut lângă Franța doar pentru o clipă, înainte ca adversarele să apese pe accelerație și să dispară la cinci, șapte și mai apoi chiar zece goluri distanță. S-a terminat 26-17 pentru franțuzoiace, dar nu victoria a contat aici.

Pentru că ceea ce trebuia să fie finala acestei grupe – derbiul, dacă preferi – a ajuns, încă de ieri, o ciocnire cu jumătate de miză: a Franței, care a căutat să-și rezerve locul doi în grupa câștigată deja de România. Mai motivate și mult mai experimentate, franțuzoaicele gânditorului Olivier Krumbholz și-au făcut treaba fără menajamente.

Rezultatul? Un scor aspru, un joc pestriț, dar câteva obiective bifate: unele jucătoare s-au odihnit, celelalte s-au dezmorțit înaintea meciului decisiv din optimile de finală. Acolo așteaptă o echipă a Cehiei imprevizibilă și ambițioasă, dar o echipă care poate fi întrecută. România a făcut asta și anul trecut, în grupa principală a Campionatului European din Suedia, dar meciul n-a avut avut aceeași miză. Atunci, jocul nu era eliminatoriu, acum este; atunci, atunci, România a jucat cu multe schimbări, acum o va face cu prima linie odihnită, pentru că Ambros Martin s-a ținut de cuvânt și le-a folosit împotriva Franței pe jucătoarele care-au jucat mai puțin până aici.

Astfel, fără Cristina Neagu sau Eliza Buceshi, cu rarele apariții ale Melindei Geiger, Crinei Pintea sau Valentinei Ardean Elisei, nimeni nu s-a gândit la puncte și doar puțini se vor plânge de scor. Martin a dat mai multe indicații pe margine, jucătoarele lui au făcut mai multe erori decât de obicei, dar nu există scurtături. O echipă nu se leagă altfel decât în meciuri, iar experimentul ăsta este, într-un fel sau altul, obligatoriu.

Handbalul n-a fost grozav și nici nu avea cum să fie, din moment ce echipa nu a mai jucat niciodată în formula asta. Or, ăsta e un lucru demn de reținut: dacă media de vârstă a României e foarte apropiată de cea a Franței (cu doar un an și două luni e mai tânără echipa lui Martin), franțuzoaicele domină evident media numărului de meciuri internaționale jucate: la începutul competiției, vicecampioanele olimpice aveau – în medie – peste 110 minute la turneele finale; România – doar 45. Doar Elisei, Neagu și Geiger au depășit acest număr. Dincolo, Franța are în lot doar două jucătoare cu mai puțin de 45 de meciuri internaționale. (De fapt, din toată grupa de la Trier, numai Angola a avut o medie mai mică.)

E o statistică importantă care trebuie ameliorată rapid. În primul rând, pentru că e greu să te bați la medalie dacă nu ai un lot echilibrat și omogen. Nu e de ajuns să ai două jucătoare la fel de bune pe fiecare post, trebuie să ai jucătoare bine integrate în stilul echipei – trecute deja prin circuitul echipei naționale.

Lucrul ăsta este cu atât mai important dacă ne gândim că planurile și ambițiile echipei naționale sunt pe termen mediu. Dacă aceste jucătoare nu adună experiență și, mai important, dacă nu o adună jucând împreună și dezvoltând relații de joc stabile, atunci ambițiile din 2020 pot fi în pericol. Din punctul ăsta de vedere, meciul cu Franța a fost un câștig.

Cealaltă victorie a fost obținută în tribună, unde, bucuroși că au (în sfârșit!) o galerie adversă, suporterii români – câteva sute bune – i-au primit cu entuziasm pe francezi și au sperat la prima lor competiție echilibrată. N-a durat mult. Încă de la intonarea imnurilor, galbenii au isprăvit meciul ăsta înainte să înceapă. Cu sportivitate, ziariștii francezi au recunoscut pierdută bătălia din tribune și au promis să-și ia revanșa în finală.

Primele declarații

Ajuns primul la microfonul Telekom Sport, Ambros Martin a arătat ceva mai vioi decât ieri, chiar dacă azi a pierdut, iar cu Angola câștigase. „Vom juca împotriva Cehiei în meciul din optimi… Din acest motiv am câștigat grupa, care nu a fost una ușoară. Azi? Nimic special, aceasta este Franța, a vrut să câștige, să dea tot ce e mai bun. Și noi la fel, însă cred că 10 minute în prima repriză au făcut diferența, în care ele au alergat mult, iar noi am făcut două-trei schimbări în atac pentru a exersa câteva lucruri noi, a intrat și Gabi (Szucs). Per total, pe parcursul celor 60 de minute, am fost apropiați ca valoare, am și câștigat repriza a doua. Am jucat cu șapte contra șase pentru a antrena și acest sistem pentru atunci când lucrurile nu ne ies cum ne dorim. În repriza a doua, echipa a luptat mult pentru a reduce diferența. În general, pot spune că sunt mulțumit de acest meci, dar mult mai mulțumit de restul partidelor din grupă.”

Provocat la concluzii intermediare, Martin ne-a amintit că a pornit la drum cu gândul că putem învinge pe orice, dar putem și pierde cu oricine. „Mai mult sau mai puțin, chiar așa a fost, în sensul că toate partidele au fost destul de echilibrate și s-au decis pe final. A depins foarte mult ziua, forma de moment, câte schimbări, câte accidentări au fost.”

Denisa Dedu, la rându-i, a trecut rapid peste regretul înfrângerii cu Franța și s-a referit la sarcina următoare: „după cum ați văzut, antrenorii au încercat să schimbe cât mai mult, pentru că e nevoie de fiecare. Eu sper să mai avem de jucat patru meciuri, și atunci chiar o să fie nevoie de noi toate. Dar trebuie să luăm fiecare meci în parte, iar pe Cehia o să o studiem, o să ne pregătim, iar la ora jocului să dăm tot ce avem mai bun.”

Crina Pintea și-a amintit imediat de jocul de anul trecut cu Cehia. Și ea, cu șase goluri, dar și Neagu, cu 10, au jucat bine atunci. „Cu toate astea, a fost foarte greu, am câștigat cu doar două goluri (30-28). Cunosc câteva jucătoare din echipa lor și cred că o să fie la fel de greu, pentru că au progresat foarte mult în ultimul timp.”

Ce urmează

Cu multe jucătoare din propriul campionat, echipa Cehiei are avantajul că vine din umbră: nimeni nu o cunoaște prea bine și, dacă i-ai urmărit doar parcursul din grupa B, concluziile sunt puține: învinsă la aproape 20 de goluri de Norvegia, bătută clar și de Suedia, Cehia și-a câștigat biletele pentru optimi cu Polonia, căreia nu i-a dat nicio șansă în meciul secund. Dacă ar fi bătut Ungaria în ultimul joc, cehoaicele ar fi putut urca până pe locul trei. N-au făcut-o, dar nici prea departe n-au fost (29-30, cu o revenire puternică pe final).

România își ia rămas bun de la cel mai vechi oraș al Germaniei cu sentimentul lucrului bine făcut. Leipzig e următoarea destinație, dar mulți suporteri speră să-și urmeze echipa până în ultimul weekend, la Hamburg. Au și de ce, după ce culoarul României arată foarte avantajos: dacă trec de Cehia, Neagu și colegele ei vor juca cu câștigătoarea dintre Olanda și Japonia pentru un loc în semifinale.

Meciul cu Cehia este luni, de la ora 18.30.

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.