Cum facem să ne întrecem din nou cu cei mai puternici? Mihai Covaliu caută câteva răspunsuri

Ancuța Iosif 25 mai 2017

Într-un mai vechi interviu, Florin Bercean, coordonatorul lotului olimpic de judo, unul dintre antrenorii care a adus României o mulțime de medalii, ne-a spus că sportul este (și nu poate fi altfel decât) o reflectare a societății: când o să avem economie, când o să avem tot ce ne trebuie, o să avem și sport. „Trebuie să gândim mai liber. Eu am învățat ca după greșeli și înfrângeri să mă ridic, să fac mai mult și așa ar trebui să facem toți – să lăsăm deoparte gâlceava asta, să ne așezăm undeva la masă și să gândim limpede și logic și, care e problema? să ne apucăm să muncim. Cine a văzut om muncitor mort de foame?”

Ne place ideea asta. Și ne aducem aminte de vorbele lui Bercean de fiecare dată când vorbim cu cei care și-au asumat – într-o măsură – reașezarea sportului românesc pe o traiectorie nouă. Unul dintre ei este Mihai Covaliu. Când fostul campion olimpic și mondial la sabie a câștigat șefia Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR), mulți ne-am gândit că „omul și-a făcut-o cu mâna lui”: el va fi primul răspunzător pentru rezultatele României la Jocurile Olimpice de la Tokyo.

Tot el și echipa lui au preluat complicatul caz al olimpismului românesc modern și, odată cu el, câteva întrebări esențiale: Cum poate ține o țară ca România pasul cu mai bogații competitori din lumea sportului? Are sens să ne (mai) măsurăm cu cei mai buni? Nu cumva trebuie să ne reașezăm așteptările? Apoi, cât de importante sunt medaliile? Cum putem reintegra sportul în jocul social modern? Și de ce-am vrea să facem asta?

La cinci luni de când a început munca la COSR, l-am întrebat pe Mihai Covaliu încotro mergem și care sunt proiectele în care crede.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.