Cum gândește Tinker Hatfield, designerul vizionar și provocator al Nike

Am început să mă uit pe Netflix la un serial documentar intitulat Abstract. Fiecare episod este despre oameni creativi în domeniul artelor vizuale. Sunt la episodul 4 și până acum avem așa: un ilustrator german care a făcut vreo 20 de coperți pentru New Yorker, un designer american de pantofi de sport care a scos Nike din groapă cu seria Air Jordan, o scenografă din Anglia care a lucrat cu U2, Beyonce, Kanye, teatre și opere celebre și cel mai inovator arhitect danez al ultimilor 10 ani.  E un serial fascinant pentru cine vrea să vadă cum gândesc unii dintre cei mai ingenioși și neconvenționali oameni din lume și cum au ajuns să facă ce fac. Obiectul muncii și traiectoriile profesionale pot varia, la fel și vârsta, naționalitatea și temperamentul, însă până acum toți au în comun două chestii: dorința de a se uita la lucruri diferit și de a implementa această viziune în realitate.

Vreau să vă povestesc despre protagonistul episodului 2, designer legendar la Nike cu un nume predestinat parcă pentru ce avea să devină: Tinker Hatfield. Da, Tinker este genul de om care șurubărește, poartă pălării și a făcut în tinerețe atletism. Cum a ajuns să devină designer de pantofi de sport este o poveste care îmbină un ghinion fantastic transformat într-o oportunitate și două întâlniri providențiale pe care nu le-a ignorat.

Tinker a studiat la Universitatea din Oregon, unde l-a avut ca antrenor pe legendarul Bill Bowerman, cel care a co-fondat Nike în anii 60 împreună cu Phil Knight (și el student și atlet al aceleiași universități). Tinker era săritor cu prăjina și avea ca obiectiv să devină membru al lotului olimpic. Din păcate, o accidentare serioasă (o fractură a gleznei care a necesitat cinci operații), a scos din discuție cariera de atlet profesionist. În pauza foarte mare pe care a făcut-o fiind imobilizat a descoperit că era un desenator bun și s-a reorientat către studii de arhitectură. Antrenorul său, Bill Bowerman, era un tip îndemânatic și ingenios care avea un mic atelier în campus unde făcea pantofi pentru atleți și îi ruga frecvent pe aceștia să-i încerce creațiile la antrenamente. ”Uneori era bine, alteori veneam cu picioarele însângerate”, își amintește Hatfield. Bowerman era mai degrabă genul empiric, iar Hatfield nu-i testa doar modelele, ci îi dădea feedback și idei, iar apoi i le și desena. După ce a terminat studiile de arhitectură, Tinker a decis că vrea să devină designer industrial. Într-o prezentare TED, i-a sfătuit pe cei care se lansează în orice carieră creativă să încerce să-și definească stilul și identitatea de la început. ”Eu am decis că vreau să fiu agent provocator, un povestitor și un vizionar.”

La mijlocul anilor 80, Nike trecea printr-o pasă proastă: Reebok îi luase fața cu gama pentru aerobic, iar departamentul de design avea nevoie de o infuzie de sânge proaspăt. Hatfield a participat la un concurs de design organizat de Nike și a câștigat. Curând după aceea avea să înceapă să-și pună amprenta inovatoare asupra modelelor: pentru Air Max a lăsat la vedere perna de aer inserată în talpă, iar apoi a inventat un pantof multifuncțional care a fost foarte purtat și promovat de John McEnroe. Ambele au fost megasuccese comerciale și au redefinit felul în care se făceau pantofii de sport. ”Un design bun este funcțional la bază. Dar un design de valoare va spune mereu și o poveste.” Ideea de lăsa la vedere o parte internă a pantofului Air Max a fost inspirată de arhitectura Muzeului de Artă Modernă din Paris, care are o rețea de țevi și schele lăsate pe dinafară. La început, reacțiile au fost foarte sceptice, însă succesul comercial al modelului le-a închis gura criticilor.

La sfârșitul anilor 80, apăruse un jucător de tenis care arăta total diferit față de predecesorii săi: Andre Agassi. Pentru a le putea include poveștile personale în produsele pe care le proiecta pentru ei, Hatfield încerca să-i cunoască îndeaproape pe toți sportivii cu care lucra. A petrecut astfel timp și cu Agassi, iar celebrele echipamente ale acestuia de la începutul anilor 90, care combinau rozul și galbenul fosforescent cu denimul și lycra au fost o consecință firească a temperamentului jucătorului. ”Atunci, tenisul era privit ca un sport plicticos. Dar dacă ai un sportiv cu personalitatea potrivită, poți transcende domeniul designului și poți schimba percepția asupra întregului sport.” Nike și Agassi au reușit să facă tenisul cool.

Piesa de rezistență a carierei sale a fost seria Air Jordan, pe care a preluat-o după două modele într-un moment foarte delicat (Jordan voia să plece de la Nike și discuta deja cu firmele concurente). Designul și viziunea lui lui Hatfield l-au făcut pe acesta să rămână la Nike, dând startul unei serii legendare de pantofi de baschet (17 dintre ei creați de Tinker) care s-a suprapus cu perioada de vârf a carierei lui Jordan și care a devenit una dintre cele mai de succes din istorie, o mașină de bani pentru Nike și pentru Jordan chiar și în zilele noastre. Pantofii din seria Air Jordan se remarcau nu numai prin calitatea materialelor și ingeniozitatea și soliditatea designului, dar și prin faptul că includeau mereu elemente care trimiteau la personalitatea sau viața lui Jordan. Seria a fost încununarea mottoului după care Tinker s-a ghidat ca designer: ”În spatele fiecărui model există o semnificație”. Cel mai bogat în semnificații este modelul XX, care are inclus o porțiune acoperită de elemente stilizate care rezumă întâmplări din viața lui Jordan. Tinker a stat de vorbă mult cu baschetbalistul și l-a făcut în sfârșit să-i împărtășească aspecte personale din trecutul său.

Vă las cu aceste două citate care mi-au plăcut mult și care rezumă filozofia de viața a acestui om muncitor, un pic timid, dar foarte cool:

”Să stai în studio așteptând să-ți vină o idee genială nu e o strategie foarte bună. Ieși în lume și trăiește-ți viața. Așa vei acumula o bază de date care se va transforma în designuri originale.”

”Dacă nu stârnești reacții polarizante cu munca ta, înseamnă că nu ți-ai făcut treaba.”