De la extaz, la agonie. Barcelona pierde cu Deportivo, Sergio Ramos nu iartă pe nimeni și o distanţează pe Real Madrid în cursa pentru titlul din Spania

Dintre toate denumirile pe care le-au primit cei care îşi leagă bunăstarea emoţională de soarta unei echipe de fotbal, cea aleasă de brazilieni se distinge prin originalitate şi profunzime. Termenul pe care naţiunea fotbalului l-a ataşat suporterului e „torcedor“, care se poate traduce și ca „cel care se frânge“.

Asta pentru că, încă de la început, brazilienii au observat elementul de suferinţă (uşor isterică) care apare în actul de a susţine o echipă. E legat de existenţa bi-polară a fanului, care se răsucește de pe culmile fericirii până în adâncurile disperării, nu doar de-a lungul unui sezon, ci şi în micro-cosmosul unui singur meci, cu toate întorsăturile pe care le poate lua.

Într-o jumătate de săptămână, cei ce se frâng pentru Barcelona sunt studiul de caz perfect pentru intuiţia asta braziliană. Întâi, a venit un montagne russe de sentimente în frumosul haos contra lui PSG. Doar acele 90 de minute ar fi fost de ajuns să îmbătrânească pe cineva cu câţiva ani buni, nu în ultimul rând pe jucătorii implicaţi. Şi pentru că tot ce urcă trebuie să şi coboare, a venit meciul de duminică de pe stadionul lui Deportivo La Coruña. Într-un fel, ce s-a petrecut pe El Riazor a desăvârşit cercul început miercuri pe Camp Nou. Un 1-2 care pare din nou a pune capăt luptei pentru titlu în La Liga.

#DéporFCB: Finaaaaaaaaal!!!!! Todos os deportivistas do mundo que sentides este escudo como el merecedes esta alegría!!!!! #DaleDÉ!!!!! pic.twitter.com/UdWAB7qDxi

— RC Deportivo (@RCDeportivo) March 12, 2017

Înfrângerea nu a venit din neant. Încă de dinaintea primului fluier, lipsa lui Neymar din lotul de joc a vorbit despre extenuarea profundă provocată de miracolul din Champions League. Realitatea fotbalului modern e că, într-un sezon cu peste 60 de meciuri pentru un club de mărimea Barçei, nici măcar super-atleţii din zilele noastre nu au rezervoare suficient de încăpătoare pentru un grand prix la trei-patru zile.

Prima repriză a demonstrat asta perfect. Un joc deschis, cu şanse de-o parte şi de alta, fără ca cineva să poată pună cu adevărat stăpânire pe joc. Depor, pentru că îi lipseşte totuşi calitatea necesară; Barcelona, pentru că i-a lipsit energia şi concentrarea. Bâlbele din careul oaspeţilor la deschiderea scorului, în minutul 40, au fost simptomatice. Un corner a trecut de Suarez la prima bară, mingea a sărit ca la pinball din corpurile înghesuite, Mascherano a ajuns să o trimită către propria poartă, şi parada lui Ter Stegen n-a făcut decât să-i pună golul pe tavă lui Joselu. Vulnerabilitatea Barçei la fazele fixe urma să fie un leitmotiv al meciului.

Că Suarez a egalat rapid după pauză, la un minut de la restart, nu a schimbat nimic fundamental. Dezorganizarea, oboseala evidentă şi confuzia din apărare nu au dispărut. Tot un corner a adus lovitura după care Barcelona nu a mai reuşit să se ridice. Garcia a lovit în minutul 74 şi, după atâtea reveniri incredibile într-un timp atât de scurt, încercarea asta s-a dovedit să fie un pas prea departe pentru catalani.

? ⚽️ [MATCH REPORT] Deportivo la Coruña 2-1 FC Barcelona: Back down to earth ? https://t.co/MChc8xFrSc #DeporFCB pic.twitter.com/Z4OSDGyfn9

— FC Barcelona (@FCBarcelona) March 12, 2017

„Nu suntem roboţi“, au fost cuvintele lui Pique după meci, şi cam asta e lecţia cea mai relevantă care rămâne. Nu tactici greşite, nu neajunsurile lui Enrique, nu stiluri de joc nepotrivite. Pur şi simplu, Barcelona nu a mai putut. Jucătorii, ca şi fanii, sunt şi ei „torcedori“. A te suci şi frânge aşa cum au făcut-o ei în ultima săptămână nu poate rămâne fără consecinţe.

Cea principală pare să fie sfârşitul unei curse pentru titlu care a fost şi ea plină de suişuri şi coborâşuri. Intervenţia lui Sergio Ramos, pentru a 10-a oară sezonul ăsta, a asigurat cele trei puncte pentru Real Madrid contra lui Betis. În multe feluri, jocul liderului nu a fost cu nimic mai strălucit decât cel al rivalei catalane. Andaluzii au deschis scorul pe Bernabeu, Real s-a zbătut fără mare succes, iar egalarea, prin Ronaldo, a venit fără să schimbe mare lucru în desfăşurarea acţiunii.

Diferenţa, personificată de Ramos, a fost că echipa lui Zidane a avut energia necesară pentru a mai împinge o dată, în minutul 81, când spaniolul a pătruns în careu ca un tanc printr-un zid de rigips şi a jucat din nou rolul eroului. Îi aparţine în totalitate stagiunea asta. „Dedic golul ăsta partenerei mele, care se enervează dacă nu o fac“, sunt cuvintele căpitanului la final. Poate că nu e de mirare, atunci, că „Ramos time“ a devenit o regularitate.

Call the firefighters! #Ramos is on fire!#UCL #ARSFCB #AFCVFCB pic.twitter.com/NaODtvoIwS

— 1xBet (@1xBet_en) March 7, 2017

Echipa lui Zidane are acum două puncte peste Barcelona şi un meci în buzunar. Nu e de ajuns pentru a-i pune deja trofeul în braţe francezului, cu atât mai mult cu cât mai e de jucat întâlnirea directă dintre cele două. E clar însă că Barça nu va mai primi multe şanse de a reduce deficitul, un lucru pe care Enrique l-a semnalat când a spus că, de acum, nu mai există meciuri uşoare. Cum-necum, echipa condusă de el trebuie să-şi reîncarce bateriile dacă e să ţină lupta pentru titlu în viaţă.

Pentru Sevilla, lucrul ăsta probabil nu mai e valabil, după un egal cu Leganés care o lasă la cinci puncte de Real, cu un meci mai mult în cont. Chiar şi aşa, primul sezon al lui Jorge Sampaoli nu poate fi considerat altceva decât un succes răsunător. Ceea ce nu va face decât să înteţească speculaţiile care îl leagă pe argentinian de postul care se eliberează din vară pe Camp Nou. Primul sezon pe Ramón Sánchez Pizjuán s-ar putea să fie şi ultimul pentru Sampaoli.

El #RealMadridRealBetis pone fin a un intenso domingo en el que sólo el Deportivo y el Real Madrid han ganado como locales. #LaLigaSantander pic.twitter.com/If7RXbIk1Z

— LaLiga (@LaLiga) March 12, 2017