Echipa națională (se) pierde în Muntenegru, ratează calificarea la Mondialul din 2018. Încotro?

Danny Coposescu 4 septembrie 2017

„Ultima șansă” – așa a fost prezentată deplasarea României în Muntenegru, la Podgorica, unde echipa națională avea o singură opțiune pentru a mai spera la Campionatul Mondial din Rusia: victoria. N-a fost să fie și, dacă suntem drepți, nici n-ar fi meritat să fie după acest joc timid, fără ritm și fără idei. S-a terminat 1-0 pentru muntenegreni, un rezultat care stinge lumina peste această campanie.

De aici înainte echipa națională va fi încercuită și mai strâns de cei care strigă, de luni bune, că „așa nu se mai poate”. Neamțul Daum – dacă nu-și va prezenta el singur demisia -, va fi greu de prezentat în continuare ca omul potrivit pentru reconstrucția echipei. Însă nimeni nu va fi atât de naiv să arunce toată vina în geamantanul lui.

Dacă există măcar vreo vină, aceasta e colectivă. Și tocmai din cauza asta riscăm ca orice (viitor) proiect de reconstrucție să fie privit, ca și până acum, ba cu scârbă și venin, ba cu superioritatea celui care știe el mai bine, ba cu indiferență. Îl vom privi probabil oricum, dar nu cu îngăduință. Și, atât timp când ne lipsesc răbdarea și intenția, vom rămâne cu discuțiile subțiri despre cercuri de influență, tabere și interese ascunse.

Franța 1998 a fost ultimul campionat mondial la care România a participat.

În celelalte două meciuri ale grupei, Danemarca (4-1 în Armenia) și Polonia (3-0 cu Kazakhstan) și-au obținut și ele cele trei puncte și sunt bine poziționate pentru calificarea la Mondialul din Rusia. Grupa E este de azi o afacere în trei.

Primele reacții

„Trebuie să construim o echipă nouă. Am văzut câteva faze bune de-a lungul meciului. Până se adaptează jucătorii la un nivel ridicat, avem nevoie de o echipă nouă. Am văzut progres, am fost foarte motivați, dar nu am avut faze de gol”, a spus Daum, înainte să amintească că încă din primul meci am avut probleme: “Am fost egalați târziu de Muntenegru, am ratat penalti în prelungiri. Echipa trebuie refăcută și avem nevoie de jucători tineri. După primul meci am început să schimb echipa, să aduc jucători noi.”

Întrebat despre viitorul lui pe banca României, Daum a răspuns că “nu depinde de mine dacă voi rămâne. Nu iau eu această decizie. Contractul meu spune că dacă nu ne calificăm, se termină. Nu eu decid viitorul.

Meciul

Urmărind meciul României de la Podgorica pe un canal străin, am avut parte de un comentator englez. Între stâlcirile numelor jucătorilor din ambele echipe, o remarcă a ieşit în evidenţă. „Când ştii că Danemarca şi Polonia deja conduc, picioarele devin cu atât mai grele,“ a fost reacţia la o imagine cu Romario Benzar, întins pe gazon şi gâfâind cu o grimasă pronunţată.

Cam asta a fost esenţa unui joc şi unei şanse în care poate nici ai noştri – cei de pe teren – nu au mai crezut. Nu e ca şi cum vreunul dintre ei ar fi fluturat de la început un steag alb, dar ceva din ritmul greoi şi atacurile anoste a trădat moralul căzut şi lipsa încrederii în sine. În contextul ăsta, calificarea la Campionatul Mondial din Rusia s-a pierdut cu mult înainte ca Jovetic să plaseze perfect acea lovitură de cap în poarta lui Tătăruşanu.

Că lovitura de graţie a venit abia în minutul 75 n-a părut în niciun moment mai mult decât o simplă amânare a inevitabilului. Jovetic ne avertizase deja cu un gol în prima repriză, anulat însă pe motiv de ofsaid. Adevărul e că nici muntenegrenii nu au jucat cine ştie ce, dar vântul a bătut aproape exclusiv înspre careul nostru, unde Moţi şi Chricheş s-au străduit să respingă salvele venite în principal de pe flancuri. În faţă, Chiricheş s-a luptat cu morile de vânt, Andone cu tricourile fundaşilor adverşi, care l-au scos complet din joc.

La fluierul de pauză, l-am văzut şi pe Adi Popa pe teren, dar neechipat şi glumind cu celelalte rezerve înainte de a începe încălzirea dintre reprize. Poate că viteza lui putea anima măcar puţin prestaţia insipidă, dar până şi observaţia asta pare inutilă, de vreme ce problemele României au trecut de mult de stadiul în care să vorbim de indivizi.

Aşa s-a ajuns la repriza secundă, când mai multe faze au părut să-i surpridă pe „triocolori“ aşteptând să le curme cineva suferinţa. Poate conştientă că nici victoria nu i-ar mai fi salvat, dat fiind rezultatul danezilor, toată echipa s-a retras în preajma careului propriu. În condiţiile astea, invitând mereu tot mai multă presiune, statistica spune că măcar una dintre centrări o să-şi atingă ţinta. Şi când ţinta se numeşte Stefan Jovetic, aceeaşi statistică prezice golul – al şaptelea pentru atacantul lui AS Monaco în preliminarii.

La fluierul final, întreaga bancă a Muntenegrului s-a repezit pe gazon ca să jubileze alături de jucători şi suporteri. Ei mai au şanse reale la o primă calificare pentru tânăra lor naţională – la zece ani după ce a devenit membru UEFA. Momentan, sunt la egalitate perfectă (inclusiv la golaveraj) cu Danemarca şi întâlnirea directă din octombrie va decide probabil calificarea.

Un lucru e cert – România nu va fi acolo şi ne pregătim de încă o perioadă lungă şi tumultoasă de introspecţii, mai mult sau mai puţin rezonabile. Contorul anilor trecuţi de la ultimul Mondial mai înghite o generaţie şi poate cel mai deprimant lucru e că părem mai departe ca oricând de acea scenă mitică. Jucătorii, Daum, Burleanu şi un alai de alţi suspecţi vor fi aliniaţi pe ecrane şi arătaţi cu degetul pentru eşecul ăsta. Dar dacă nici campania asta nu ne-a învăţat că maladia a ajuns una structurală, nu individuală, atunci nimic nu o va face.

*

Muntenegru – România 1-0

A marcat: Jovetic (min. 75)

România: Tătăruşanu – Benzar, Chiricheş, Moţi, Toşca – Găman, Marin – Chipciu, Maixm, B. Stancu – Fl. Andone

Au intrat: Băluţă, Stanciu, Hanca

Antrenor: Christoph Daum

Muntenegru: Petkovic – Marusic, Savic, Tomasevic, Stojkovic – Ivanic, Vukcevic, Jankovic, Jovetic – Vesovic, Beciraj

Au intrat: Mugosa, Jovovic, Zverotic

Antrenor: Ljubisa Tumbakovic

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.