Fino Alla Fine: Juventus revine incredibil în derby d’Italia cu Inter, arată că nu e pregătită să cedeze tronul în Serie A

Danny Coposescu 29 aprilie 2018

Max Allegri e un tip destul de calm în afara terenului. Asta i-a atras pe nedrept reputația de a fi un „corporatist‟, omul perfect mai întâi pentru conducerea lui AC Milan și mai apoi pentru cea a lui Juve. În ciuda faptului că a strâns trei duble domestice consecutive, ceva fără precedent, și e al treilea cel mai de succes antrenor din istoria clubului, nu-i vezi numele prea des când se discută despre cei mai buni din profesia sa.

Asta nu pare să-l deranjeze prea mult pe Allegri. Rar îl vezi devenind țepos când e pus sub presiune. E drept, în niciunul din precedentele trei sezoane n-a prea fost nimeni în Italia care să-l pună sub presiune. Nu cum o face Napoli anul ăsta. Victoria de pe Allianz Stadium a adus-o la un singur punct de campioană, care nu s-a mai trezit de mult transpirând până în ultimele etape. Poate tocmai de asta, calmul obișnuit al lui Allegri a dispărut înainte de derbiul uriaș cu Inter. 

Întrebat de ce calitatea jocului nu-i la înălțimea obișnuită, răspunsul a fost neobișnuit de tăios: „Dumnezeule mare! De patru ani, Juventus joacă câte 57 de meciuri pe sezon. Nu înțeleg, alții au terminat în decembrie și sunt eliminați din cupă. Noi suntem din nou în finală și ajungem mereu departe în Champions League. Oameni buni, calmați-vă. Mă faceți să-mi pierd răbdarea – și eu am multă!‟.

Aseară, în minutul 86 al meciului de pe San Siro, toată lumea se pregătea să repete întrebarea ceva mai apăsat. La fluierul final, însă, Allegri cobora din tribune – unde fusese trimis pentru bucuria nestăvilită pe care i-a adus-o revenirea de zile mari a lui Juve. Într-unul dintre cele mai grele momente din cariera sa la „Bătrâna Doamnă‟¸ jucătorii s-au ținut de slogan: au jucat „până la capăt‟.

Inter 2-3 Juventus

Întâlnirea asta nu-i niciodată plictisitoare. Dar până și standardele astea înalte au fost depășite de un meci complet. Inclusiv o coregrafie memorabilă care să nu lase cu dubii în ce privește sentimentele fanilor lui Inter față de adversari. În ciuda sfaturilor lui Marco Materazzi, nici suporterii, nici echipa nu poate trata „inamicul‟ ca pe oricare obstacol care trebuie depășit pentru a-și atinge obiectivul – calificarea în Champions League.

Asta o face pe Inter vulnerabilă limpezimii cu care Juve abordează de obicei derbiul. Ceea ce s-a văzut într-un minut 13 cât se poate de ghinionist: golul marcat de Douglas Costa, lăsat liber de apărarea gazdelor, a picat oricum rău. Dar, în timp ce arbitrul Daniele Orsato se pregătea să-l avertizeze pe Matias Vecino pentru o intrare la Mandzukic, asistentul video i-a șoptit ceva în ureche. De vreme ce crampoanele lui Vecino au făcut cunoștință cu tibia croatului, galbenul inițial s-a transformat în roșu și Inter a rămas tare devreme în 10 oameni.

Cine-a schimbat canalul după asta, n-a făcut-o fără motive. Juve nu irosește așa un avantaj, ne-am spus cu toții. Până după pauză, n-am primit prea multe contraargumente. Dimpotrivă, anularea golului marcat de Matuidi în finalul reprizei părea că amână inevitabilul. Poate că ideea asta s-a strecurat și în mințile jucătorilor lui Allegri. Una care n-a dispărut nici după ce Mauro Icardi a venit de nicăieri cu egalarea, în minutul 52. În inferioritate numerică, Inter a tăbărât peste o rivală parcă dezobișnuită de lupta crâncenă dintr-un derbi. Cu antrenorul aproape de apoplexie la marginea terenului, Juventus s-a retras tot mai mult în cochilie. Fără folos: Perisic l-a terorizat pe Cuadrado, iar Andrea Barzagli n-a mai reușit decât să-și trimită mingea în poartă. Giuseppe Meazza (și Napoli) începuseră petrecerea.

Care-a durat fix un sfert de oră. Cam atât i-a luat lui Allegri să impună ceva ordine într-un colectiv complet debusolat. Între timp, Spalletti a făcut exact opusul. Odată cu Icardi, înlocuit de Santon, s-a dus o bună parte din energia de la Inter. Jocul ăsta a fost decis de două rezerve. După ce Cuadrado și-a luat revanșa și a provocat un autogol din partea lui Skrinian, n-au trecut nici 120 de secunde până la duelul direct dintre Santon și Higuain, introdus în locul lui Madzukic. Argentinianul nu mai marcase de peste o lună, ceea ce parcă era destinat să se schimbe tocmai într-un moment ca ăsta. Pierdut complet de fundașul lui Inter, Higuain a smuls victoria din ghearele înfrângerii. Și i-a mai frânt o dată inima fostei echipe, care aștepta șansa să urce pe primul loc.

Așa, Napoli trebuie să bată la Fiorentina pentru a rămâne la un punct distanță de Juventus. Până la urmă, calmul de care tot vorbește Allegri a izbândit până și în cele mai dificile circumstanțe. Doar că ultimele trei etape dintr-o cursă nebună de Serie A vor fi mai agitate decât îi place lui Juve.

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.