Fotbalul (înainte și) după Iniesta: căpitanul Barcei dă parfum de „clasico” unui derbi oarecare

Ciprian Rus 3 decembrie 2016

Trecuse deja o oră de joc când, în ovațiile celor aproape 99.000 de spectatori de pe “Camp Nou”, “Don Andres” Iniesta a ieșit pe marginea terenului ca să intre în joc. Scorul era deja 1-0, Suarez marcase cu puțin timp în urmă după o lovitură liberă, însă nici scorul și nici încrederea cu care venise la pachet nu erau suficiente ca să-i dea Barcelonei liniștea de care avea nevoie pentru a putea spera la un rezultat pozitiv.

De-abia revenit după o accidentare, căpitanul le lipsise catalanilor nu doar în prima oră de joc a marelui derbi cu Real Madrid, ci și în partidele anterioare, în care echipa lui Luis Enrique s-a afundat, meci după meci, într-o criză fără precent după epoca Frank Rjkaard.

S-a văzut imediat cât de mult i-a lipsit Barcei Iniesta. Optarul “blau-grana” a luminat terenul de pe “Camp Nou” cu preluările, driblingurile, ritmul și pasele lui din altă lume. Neymar și Messi au apărut și ei, pe dată, în scenă, și doar ratările monumentale au salvat Madridul de la un 0-3 pe care prima repriză, una de luptă oarbă, nu îl prevestea câtuși de puțin.

Căci Iniesta a lipsit nu doar Barcelonei, ci și derbiului. Messi s-a pierdut într-un efort generos la mijloc, dar fără pic de sclipire în atac, în vreme ce marea vedetă a dezvăluirilor “Football Leaks” din săptămâna aceasta, Cristiano Ronaldo, a părut un jucător ca oricare altul.

În lipsa lui Messi, Neymar, Cristiano sau Benzema, arbitrul Clos Gomez a ținut să fie protagonistul primei părți, cu penaltiuri și cartonașe refuzate ambelor părți.

Barcelona a apărut mai montată încă de la vestiare, iar golul a venit (curios) din fază fixă: centrare Neymar de pe stânga, cap Suarez de lângă Varane, dar soluția pentru jocul Barcei avea să vină nu din teren, ci de pe bancă.

La schimbarea lui Rakitic, Iniesta a primit de la Messi nu doar banderola în culorile steagului Catalunyei, ci și rolul de protagonist. Cu Andres la pupitru, toată cazna de 60 de minute s-a transformat într-o plăcere. Au fost 30 de minute “clasice”, ca un “best of” al meciurilor de acum câțiva ani care ne-a reamintit de ce ne-am atașat atât de mult de acest derbi în ultimul deceniu. În plină dezbatere despre cine va lua anul acesta „Balonul de Aur”, „El Clasico” a venit să ne reamintească despre un mare fotbalist care ar fi meritat, în toți acești ani, măcar un mare trofeu individual.

După minutul 60, ocaziile au venit pe bandă rulantă la poarta lui Navas. Cum, însă, Iniesta nu poate să și centreze, să o și bage în poartă, meciul a curs, liniștit, spre un 1-0 care i-ar fi dus pe campionii Spaniei la doar 3 puncte în spatele Realului. Un fault stupid al lui Arda Turan la Marcelo, care a făcut un meci extraordinar în atac, i-a întors, însă, Realului șansa de a egala.

Poziția a fost identică, iar golul tras la indigo după reușita lui Suarez. Minutul 90 și cine altcineva putea să se înalțe peste apărarea Barcelonei pentru a salva meciul dacă nu Sergio Ramos? Unele lucruri, pur și simplu, se repetă până la clasicizare. “Clasico”.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.