Horia Tecău caută să refacă momentumul cu Jean Julien Rojer: „Jucăm pentru Slamuri, pentru Mastersuri”

Accidentat pe finalul unui 2016 greu fizic și psihic, Horia e refăcut și e gata să privească înainte spre un an în care se va concentra în totalitate pe parteneriatul cu Rojer.

După două turnee de pregătire la care au jucat puțin, Horia Tecău și JJ Rojer aveau nevoie de o victorie în primul tur la Australian Open, fază care poate fi mereu complicată. Au obținut-o, 7-6, 7-6 cu Petzschner/Youzhny, după ce în setul secund românul a salvat la fileu două mingi de set. L-am prins mai apoi pe Horia și am discutat despre refocusul pe care îl primește echipa cu Rojer.

Primul meci de Slam și pauza offseason

După o perioadă de pauză, de antrenamente fără meciuri, intri în circuit așa, repede. Noi am simțit lipsa meciurilor oficiale și la Brisbane și la Sydney. Ținând cont că sfârșitul anului l-am cam pierdut, așa, cu o accidentare, am jucat numai Basel și Paris, deci au fost puține meciuri în ultimele luni. Chiar dacă la antrenamente am început să simt mai bine ritmul, la meci e altceva. Nu poți să compensezi cu nimic, să înlocuiești experiența aia de meci, sentimentul ăla. Dar e bine că am câștigat două tie-break-uri, asta ne dă încredere. În momentele importante am reușit să executăm bine, să ne păstrăm calmul și să câștigăm și avem o șansă să jucăm mai bine în turul următor. Adversarii au jucat bine în anumite momente și au făcut meciul destul de dificil pentru noi. Aici știm cu toții că aici condițiile sunt un pic grele, poți avea niște zile cu vânt foarte puternic. Pentru toată lumea e vânt, nu e un joc foarte curat, să zic așa, pe teren, dar din experiență ne-am învățat.

Cum se vede sezonul 

Revenim la un an complet în care jucăm împreună. Experiența noastră și sentimentul nostru pe teren sunt foarte bune după trei ani de jucat împreună. În continuare încercăm să lucrăm fiecare la jocul lui, și noi ca echipă, să ne stabilim încă o dată identitatea, modul în care jucăm, agresivitatea, așa am jucat cel mai bine și am avut rezultatele cele mai bune. La constanță putem să lucrăm și asta putem să avem pe tot parcursul anului dacă suntem sănătoși și dacă avem antrenamente bune. Pentru asta trebuie să avem un fizioterapeut cu noi tot timpul, și-l avem, ne-am asigurat că avem un fizioterapeut cu noi tot anul, iar în săptămânile în care o să jucăm, tot timpul o să avem pe cineva cu noi, un antrenor sau un sparing care să ne ajute cu antrenamentele. Noi suntem o echipă care are nevoie de antrenamente și o să ne asigurăm că părțile astea două – sănătatea și eficiența fizică și partea de antrenamente.

Restul? Urmează doar să vedem cît de bine reușim să executăm în momentele importante, la turnee și la turneele mari, cum e Australian Open. Pentru astea jucăm, pentru Grand Slam-uri, pentru Masters Series, aici vrem să dăm tenisul nostru cel mai bun, cât să câștigăm. Nu trebuie să jucăm ceva fantastic aici. Trebuie să jucăm mai bine decât adversarii în momentele importante.

Accidentarea de la final de 2016

Mi-a trecut, nici nu mă mai gândesc la ea. Atunci când am revenit, chiar dacă eram bine, dacă mă gândeam, eram puțin ezitant în mișcare, mi-era puțin frică. Acum, după o perioadă de antrenamente de iarnă în care am tras de mine și l-am testat la maxim, în toate felurile și a ținut, acum știu sigur că am trecut peste accidentare și că pot să joc fără nicio frică. Pot să zic că am fost norocos și că nu am avut de-a lungul anilor accidentări. Poate am pierdut vreo 8-9 săptămâni în total. Asta a fost cea mai lungă pauză.

Continuarea articolului, pe Treizecizero.