Ibrahimovic salvează un punct pentru Manchester în derbiul cu Liverpool, Everton îi administrează lui Guardiola cea mai dură înfrângere din carieră

Danny Coposescu 16 ianuarie 2017

Aşa s-a nimerit când s-a stabilit în vară programul de meciuri din Premier League. Dumincă, 15 ianuarie, rivalitatea istorică dintre oraşele Manchester şi Liverpool avea să fie dramatizată pe terenul de fotbal, în două meciuri jucate unul după celălalt: Everton – Man City, Man Utd – Liverpool.

Bineînţeles că o coincidenţă ca asta e visul de marketing al celor de la Sky Sports, care şi-au petrecut toată ziua bombardând publicul cu grafice şi animaţii mari şi stridente despre MERSEYSIDE VS. MANCHESTER, completate de montaje cu muzică zgomotoasă şi bas puternic.

Dacă am fi sociologi, ar fi destulă carne pe os acolo pentru a vorbi mult despre cum e reîmpachetată o particularitate a culturii engleze – concurenţa industrială şi muncitorească între Liverpool şi Manchester, care şi-a găsit expresia până la urmă în muzică şi fotbal -, pentru consumerismul şi spectacolul modern.

Dar meciurile de duminică nu ne-au lăsat prea mult timp să fim altceva decât fani ai sportului. Ce a început pe nerăsuflate s-a şi încheiat la fel, cu un val-vârtej de goluri, intrări dure şi inimi frânte la mijloc. Măcar de astă dată, tot circul mediatic marca Premier League a fost cumva justificat.

Everton a început ziua ca singura dintre cele patru echipe care nu are planuri realistice de top 4 sau mai mult. Ronald Koeman s-a chinuit serios să pună trenul înapoi pe şine, după o toamnă dificilă la noua sa echipă. Ce a urmat contra lui City s-ar putea să fi fost visul olandezului transformat în realitate.

Nimic nu anunţa neapărat golul lui Romelu Lukaku din minutul 34, dar greşeala care l-a prefațat, făcută de Gael Clichy, devine un refren pentru defensiva lui City. O pasă greşită, o contră rapidă din trei pase şi Mirallas l-a servit pe atacantul belgian, a cărui finalizare l-a prins pe picior greşit pe Claudio Bravo – unul dintre jucătorii lui Pep care a ieşit cu reputaţia şifonată (şi mai) serios din întâlnirea asta.

Nici bine nu s-a fluierat începutul celei de-a doua reprize că City a reîncărcat pistolul şi s-a mai împuşcat o dată în picior. Mai întâi Yaya Toure, apoi John Stones au împachetat posesia pentru un adversar care ştie că e nepoliticos să refuzi cadouri: mulțumesc! și 2-0 prin Kevin Mirallas.

Restul meciului ar fi fost un fel de purgatoriu al frustrării neputincioase pentru oaspeţi dacă nu ar fi venit cele 15 minute halucinante de la final. Tom Davies, un tânăr localnic de doar 18 ani, la al doilea meci ca titular în campionat, impresionase deja pe toată lumea cu efortul eficient de la mijlocul terenului, unde îi hărţuise non-stop pe jucătorii mai iluştrii ai lui Guardiola. Că nu e doar un bulldog a demonstrat-o cu vârf şi-ndesat în minutul 80.

O cursă şi un dribling vrednice de Messi i-a lăsat pe Toure şi Clichy undeva în oglinda retrovizoare, ca mai apoi să vină scăriţa delicată peste un Claudio Bravo care nu a putut salva aproape nimic din ce a fost pe poartă. Comentatorii Sky au fost reduşi la a se ruga ca Romelu Lukaku să nu fi atins ultimul mingea care se strecura în poartă, şi până la urmă Davies şi-a primit răsplata: primul său gol în fotbalul mare. Împotriva lui Man City.

Apoi a venit şi ultimul semn că tot jocul ăsta parcă a fost scris într-o sesiune de brainstorming al unor scenarişti cu tendinţe spre exagerare. Ademola Lookman, 19 ani, adus de la Fulham, intrase pe teren de mai puţin de patru minute când încercarea de respingere a lui Stones i-a ricoşat direct în gheata dreaptă. Şutul lui a trecut prin Bravo, iar Koeman nu îşi mai putea stăvili bucuria pe bancă.

La final, lupii s-au asmuţit pe Guardiola, care nu a mai trăit niciodată o înfrângere ca asta. Întrebat dacă s-a zis cu titlul pentru Man City, Pep a recunoscut că „da, 10 puncte sunt foarte multe.“ Departe de titlu, echipa catalanului a căzut pe cinci şi nici măcar un loc de Champions League nu mai e o garanţie.

De cealaltă parte a oraşului, Mourinho şi United au cu două puncte mai puţin, şi totuşi atmosfera e una vast diferită. Pe de-o parte, echipa câştigase nouă meciuri consecutive înainte de derbiul cu Liverpool de pe Old Trafford. Pe de altă parte, Man Utd pare să fi lăsat în urmă exact criza prin care trece City acum, la care se adaugă şi aşteptările parcă mai scăzute. Paradoxal, antrenorul portughez se bucură de mai multă înţelegere decât „străinul“ Guardiola.

Episodul doi al confruntării Manchester – Liverpool a venit în contextul în care o victorie ar mai fi suflat ceva viaţă în şansele şi-aşa mici ale lui United de a reveni serios în cursă, în timp ce Liverpool ţinuse cel mai bine pasul cu Chelsea până acum. După anestezicul total pe care l-a administrat meciul tur spectatorilor, lucrurile au stat cu totul altfel ieri.

Ăsta chiar a semănat a derbi. Jucat la 100 km/h, cu multe greşeli dar şi mai multă pasiune, scorul final de 1-1 a părut echitabil, chiar dacă nu tocmai ideal pentru nimeni în afară de Chelsea şi Tottenham, care o zdrobise sâmbătă pe West Brom cu un hat-trick al lui Harry Kane.

În centrul atenţiei a fost, ca de obicei, Paul Pogba. Într-o săptămână în care francezul şi-a lansat un „emoji“ personalizat şi a 12.365-a frizură diferită, performanţa de pe teren a rămas pe un loc trei distant. Terorizat de Dejan Lovren la fazele fixe, Pogba a clacat şi a făcut henţ în careu în minutul 26. Milner a transformat fără probleme şi restul întâlnirii a fost un asediu din partea lui United, întrerupt ocazional de contrele periculoase ale lui Liverpool.

Cu înghesuiala de la mijloc din ce în ce mai deasă, Mourinho a făcut un lucru promovat de predecesorii săi: l-a introdus pe Fellaini ca berbec. Opt minute după ce a fost introdus, belgianul a contribuit la egalarea lui Zlatan Ibrahimovic –  al 14-lea său gol în Premier League. Câteva ciondăneli pe margine (şi pe teren) mai târziu, fluierul final a adus două interpretări previzibil diferite, dar nu incompatibile.

Klopp: „A fost dificil. Au jucat cu atâtea mingi lungi. Noi am jucat fotbalul mai bun şi ei au avut planul mai bun.“

Mourinho: „Noi am fost echipa care a atacat, Liverpool s-a apărat. Am o problemă la gât pentru că m-am uitat toată repriza doar în stânga [la poarta lui Liverpool].“

Până la urmă, marea câştigătoare a etapei a fost iarăşi Chelsea, care a expus nemilos diferenţele dintre Leicester din sezonul trecut şi umbra din stagiunea asta. Dubla lui Marcos Alonso a adus încă o victorie fără Diego Costa, care se pare că şi-a aruncat jucăriile când a aflat că nu va fi lăsat să plece în China pe un salariu prea absurd pentru a fi scris.

Într-un weekend dominat de tradiţiile distilate nostalgic în duelul dintre Merseyside şi Manchester, greva lui Dimitri Payet la West Ham (francezul vrea să forţeze un transfer) şi situaţia lui Costa sunt un memento aspru că trăim timpurile fotbalului modern.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.