În fața meciului hotărâtor, nimeni nu știe care e potențialul acestei echipe naționale. Cu Cehia, îl putem afla

Andrei Năstase 10 decembrie 2017

Înainte ca întreaga echipă să-și propună să atace fiecare meci pe rând – și să declare asta cu orice ocazie, ca pentru a memora cu repeziciune o lecție importantă – un singur salt mental a fost permis: spre optimea de finală. Despre meciul ăsta au vorbit și Ambros Martin, și Alexandru Dedu, președintele Federației de Handbal (FRH), chiar și câteva jucătoare. Într-o singură voce, au punctat evidentul: primul meci eliminatoriu e cel mai important joc al României la acest Campionat Mondial. De întâlnirea asta va depinde și obiectivul (locurile 1-6), dar și percepția colectivă: mai sus de optimi și ești respectabil, mai jos de atât și… în fine.

Formatul acesta poate fi salvator pentru unii, necruțător pentru alții. Poți juca groaznic în grupă și apoi te poți trezi brusc pentru meciurile eliminatorii, așa cum a făcut România în 2015: a pornit foarte greu, și-a revenit exact la țanc și abia s-a mai oprit cu Norvegia, în semifinale, după prelungiri. Dar există și reversul: poți juca bine o săptămână întreagă și, la prima alunecare, dacă ți se întâmplă în optimi, te-ai trezit în afara turneului. Așa că înaintea meciului care va defini în alb sau negru întregul parcurs al echipei la acest Campionat Mondial, e bine să suprapunem rezultatele peste obiective și să tragem prima linie: cum a fost până azi? Ce așteptăm de mâine?

Pentru asta, suntem mereu tentați să căutăm nivelul maxim, adică valoarea potențială a acestei echipe. O facem involuntar, bâjbâind după poziționarea potrivită: adică, cât de bine poate să joace România în ziua ei cea mai bună? Și atunci, la ce să ne așteptăm mai departe? E lesne de-nțeles că echipa națională pornește favorită (pe hârtie) cu Cehia, dar poate ea să se măsoare cu Olanda și, eventual, cu Rusia sau Norvegia?

Până acum, cea mai convingătoare (auto)evaluare a reușit-o Ambros Martin: România poate bate pe oricine, dar poate și pierde cu oricine, cum ne-a spus spaniolul chiar înainte de startul Mondialului.

Într-adevăr, puțini mai contestă faptul că jucătoarele României știu handbal și luptă cum trebuie, sau că Martin e un antrenor iscusit – între cei mai buni din handbalul feminin. Dar și mai puțini știu care e potențialul maxim al echipei și cum ar arăta jocul României dacă toate piesele s-ar alinia în același timp. Până acum, n-au făcut-o. Cu Slovenia n-a mers apărarea, dar a funcționat atacul; cu Spania, dimpotrivă, s-a remarcat apărare; cu Angola au ieșit în evidență încrederea și spiritul echipei, iar ăsta a fost singurul punct comun al celor trei meciuri care au contat: echipa s-a adunat exact când a fost mai greu, a jucat mai bine și mai curajos chiar pe final și, chiar dacă toate cele trei jocuri au fost pe muchie, deznodământul a fost același: victoria.

Dar dacă rezultatul i-a bucurat pe mulți, jocul i-a îngrijorat pe alții. Chiar Ambros Martin spunea, după izbânda cu Angola, că „nu putem avea noroc mereu, trebuie să facem mult mai mult de-atât, pentru că potențial avem.” Ei bine, tocmai acest potențial e marea necunoscută de până acum: cât de bine poate juca echipa asta dacă prinde ziua ei bună?

Cehia va spera să nu afle răspunsul pe pielea ei, dar suporterii României vor ajunge la Leipzig, unul dintre marile orașe ale Saxoniei, și cu speranța că aici, în primul meci eliminatoriu, adevăratul potențial o să fie atins din nou. Și că odată atins, va putea fi blocat acolo – un fel de SAVE ALL SETTINGS. Și mergi mai departe.

Așa s-a întâmplat la Mondialul din 2015, când, de la optimea câștigată cu Brazilia și până la primele meciuri de pregătire pentru Rio, România a jucat un handbal entuziasmant – antrenorul Norvegiei spunea, în martie 2016, că „în acest moment, echipa voastră este probabil cea mai bună din Europa.”

Comparațiile și privirile peste umăr sunt inutile, de vreme ce s-a schimbat și echipa, s-au schimbat și antrenorii. (Și ce nu s-a schimbat?) Dar exemplul e important chiar și așa. Nu pentru a-i bucura pe nostalgici, dar pentru a înțelege mai bine că potențialul unei echipe nu e cel care apare într-o repriză și dispare în alta. Nu aparițiile episodice contează aici, ci obiceiurile. Atunci, echipa României își făcuse un obicei din a arăta înfricoșător. Acum are obiceiul să-și păstreze calmul și să lupte cu îndârjire până la final. Un lucru grozav, mai ales dacă ne gândim că lucrurile nu au stat mereu așa, cum ne amintea Cristina Neagu. Dar e un lucru singular: este tot ce am aflat până acum la acest Mondial.

„E clar doar că avem patru victorii din patru meciuri, dar ne așteptăm la mai mult de atât. Pentru că toate meciurile, cu excepția celui cu Paraguay, au fost strânse, iar balanța s-a înclinat spre noi la final, din diferite motive. Dar putea fi invers, și dacă era invers, ce se schimba pentru noi? Eram pe patru, eram pe cinci? Normal că ne bucură punctele, dar e important să știm că puteam foarte bine să pierdem toate meciurile, și atunci vorbeam de ceva cu totul diferit. Așa că victoriile astea nu au o semnificație mai mare. Suntem doar fericiți că am câștigat și că echipa a jucat bine în momentele dificile”, ne-a spus Martin imediat după victoria cu Angola, și apoi a continuat: „e important să știm că nu putem avea noroc mereu, trebuie să facem mult mai mult de-atât, pentru că avem potențial. Sunt mândru de caracterul echipei, dar cred că putem mai mult și vom lupta pentru asta.“

Nu există un moment mai bun nici pentru luptă, nici pentru dovezile acestui putem mai mult.

Despre Cehia

Ambros Martin privește, ca și Cristina Neagu, doar spre optimea de finală cu Cehia. „Asta e frumusețea competiției. Urmează etapa knock-out, unde va fi importantă și puterea mentală a echipei. Toate meciurile vor fi interesante, nu sunt favorite clare, cum am văzut și în grupele acestul Campionat Mondial.”

„Cehia s-a îmbunătățit mult în ultimii ani, anul trecut a jucat foarte bine la European, țin minte meciul de anul trecut, n-a fost deloc ușor, am câștigat pe final. Dar acum e un alt meci, trebuie să ne concentrăm asupra noastră. Întâi să ne recuperăm jucătoarele și să ne golim mintea, în sensul că prima etapă a fost fantastică, dar acum începe una nouă, diferită, și nimic nu mai contează. Toate meciurile fantastice de până acum nu mai contează. Nici punctele acumulate. Doar sentimentul că am făcut o treabă bună, că echipa e pregătită să joace bine cu adversari foarte puternici. Și orice se poate întâmpla, din primul până în ultimul moment.”

Cu multe jucătoare din propriul campionat, echipa Cehiei are avantajul că vine din umbră: nimeni nu o cunoaște prea bine și, dacă i-ai urmărit doar parcursul din grupa B, concluziile sunt subțiri: învinsă la aproape 20 de goluri de Norvegia, bătută clar și de Suedia, Cehia și-a câștigat biletele pentru optimi cu Polonia, căreia nu i-a dat nicio șansă în meciul secund. Dacă ar fi bătut Ungaria în ultimul joc, cehoaicele ar fi putut urca până pe locul trei. N-au făcut-o, dar nici prea departe n-au fost (29-30, cu o revenire puternică pe final).

România – Cehia se joacă luni, de la 18.30. Meciul e transmis de Telekom Sport

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.