Înainte de start | Cum va arăta echipa României în meciul cu Spania, primul mare test al Mondialului din Japonia

(Kumamoto, Japonia)

You still got Neagu, that should be enough for the Main Round.

În micul restaurant al hotelului nostru din Kumamoto, observația asta a trezit interesul mai multor jurnaliști nordici care, alături de doi oficiali ai delegației Rusiei, între ei cunoscutul Evgeni Trefilov, trecuseră deja cu viteză prin mai toate subiectele dimineții primei zile a Campionatului Mondial: toată lumea le-a compătimit pe jucătoarele din Angola, ajunse la Kumamoto vineri seară, după un drum de două zile, pentru a juca cu Serbia doar câteva ore mai târziu, toată lumea a căzut de acord că Rusia e mare favorită în grupa cu Japonia și Suedia, ba mai mult, că Rusia și Franța vor fi foarte greu de oprit la turneul ăsta.

Și apoi, parte din calculele pentru fazele finale, a venit observația colegilor suedezi: încă o avem pe Neagu și asta ar trebui să fie suficient pentru calificarea în Main Round. Că Neagu nu e recuperată perfect și că România a ajuns aici fără câteva jucătoare care urmau să preia ele din răspunderea și din sarcinile Cristinei Neagu – toate astea contează, a fost admis la masă, dar „Neagu e Neagu“.

În ultimii patru ani de zile, începând cu Mondialul din Danemarca, unde Cristina Neagu, colegele ei și aceiași doi antrenori de azi, Tomas Ryde și Costică Buceschi, au obținut medaliile de bronz (și au simțit că puteau câștiga aurul), am auzit foarte des acest „Neagu e Neagu“. E mai mereu argumentul de final, cel cu care închizi orice dezbatere. L-au folosit suporterii străini, vorbind despre impactul internațional pe care interul României îl are; l-au folosit adesea antrenorii adverși, încercând fiecare să explice de ce Neagu nu poate fi oprită. Și totuși. După ani buni în care după „Neagu e Neagu“ nu puteai pune altceva decât punct, acum, înaintea primului meci al României la acest turneu, putem așeza după Neagu un însă. Și nu doar pentru că nimeni nu poate anticipa câte minute va juca Cristina Neagu în Japonia. E mai mult de atât.

Rămasă fără Eliza Buceschi, Cristina Laslo, Bianca Bazaliu și Daria Bucur, lăsate acasă pentru a-și susține cauza – și anume eroarea, nu intenția – în acuzațiile de dopaj care le-au fost aduse lor și altor jucătoare de la Corona Brașov, echipa României a fost și ea întoarsă din drumul ei spre acest Mondial: după un an întreg în care s-a pregătit, când cu rezultate încurajatoare, când cu unele îngrijorătoare (mai ales cele trei meciuri din Golden League), pentru a învăța să joace și fără Cristina Neagu, echipa națională a ajuns în Japonia conștientă că handbalul ei și rezultatele ei vor depinde, poate chiar mai mult decât în trecut, de reușitele lui Neagu. Și asta în condițiile în care căpitanul României abia a revenit pe teren și e încă departe de cea mai bună formă fizică. Și cât de departe? La întrebarea asta vom avea un prim răspuns sâmbătă (ora 11.00), când România va întâlni Spania, una dintre cele trei adversare directe în lupta pentru calificarea în Main Round. Și nu e singurul răspuns pe care îl vom afla.

De fapt, nu e o mare exagerare să spui că suporterii români știu în momentul ăsta mai multe despre Spania, cu jucătoarele ei din Liga Florilor, decât despre naționala antrenată de Ryde și Buceschi. Cine va juca în atac? Cine va juca la coordonare? Cine va ataca pe inter dreapta? Va face Neagu și faza defensivă? Dacă nu, cine îi va lua locul acolo? Va avea această echipă a României timp pentru schimbările dintre atac și apărare? Și cum va arăta apărarea asta care trebuie, mai mult ca oricând, să ducă greul? Sunt doar câteva întrebări la care antrenorii au probabil mai multe răspunsuri, dar nu răspunsurile.

E drept, necunoscutele acestea pot juca și în favoarea Naționalei, din moment ce toate adversarele din Japonia au aflat până azi doar despre absențele, nu și despre soluțiile României – nimeni nu pare să știe cum va arăta, pe hârtie și apoi în teren, echipa care a jucat pentru medalii la Europeanul de anul trecut. Or ăsta poate fi un avantaj la ora meciului cu Spania, care a trebuit să pregătească în orb acest joc. Tot la fel, în orb, putem căuta poziționarea potrivită înainte de startul Campionatului Mondial: ce așteptări să avem, care este obiectivul realist pentru această echipă care se pregătește să-și cunoască și noile calități, dar și slăbiciunile? Dar într-o Grupă C atât de echilibrată, cu patru echipe care se bat pentru cele trei locuri de Main Round, așteptarea e cel mai bun răspuns: cu puțin noroc, meciul cu Spania ne va arăta nu doar care este nivelul Cristinei Neagu, ci și care sunt celelalte argumente ale acestei noi echipe a României.

Programul României în Grupa C

România – Spania, 30 noiembrie, ora 11.00

România – Senegal, 1 decembrie, 0ra 11.00

România – Kazakhstan, 3 decembrie, 0ra 12.00

Muntenegru – România, 4 decembrie, 0ra 8.00

România – Ungaria, 6 decembrie, ora 12.00