Înainte și după Europa: Ronaldo își continuă revenirea, Barça se încălzește pentru returul cu Chelsea

Danny Coposescu 11 martie 2018

Să începem cu evidentul. O victorie cu 2-1 la Eibar, oricât de impresionantă ar fi forma bascilor în sezonul ăsta, nu poate să șteargă gustul amar lăsat de Real Madrid în actualul sezon de La Liga. Ajunge să vezi clasamentul, unde deținătoarea titlului se uită cu binoclul după Barcelona, ca să accepți asta.

Dar ceva din rezultatul din weekend, obținut cu o încăpățânare atât de caracteristică stagiunii trecute, a potolit și mai mult bombănelile din jurul echipei lui Zidane. Sigur, munca grea a fost depusă marți la Paris. Dar, spre deosebire de acum trei săptămâni, Realul n-a stricat prompt petrecerea – așa cum a făcut-o cu Espanyol. Nu avem o cursă serioasă în campionatul spaniol, dar rămâne fascinant să vezi cum cele două rivale tradiționale se hrănesc cu energia pe care le-o dă aventura din Champions League.

„Zvonul despre declinul meu este exagerat‟

Îl parafrazăm puțin pe Mark Twain, care reacționa la un necrolog ceva prea grăbit într-un ziar american. Cam așa ar putea răspunde Cristiano Ronaldo după dubla cu Eibar. Cele 13 goluri din ultimele șapte meciuri l-ar îndreptăți pe deplin. Nu trebuie să ignorăm pasa proastă prin care a trecut portughezul la sfârșitul anului trecut ca să-i putem aprecia capacitatea unică de a se ridica din nou în top. Câteodată, ai impresia că excelența lui Ronaldo e un fel de Tinker Bell din Peter Pan – trebuie să crezi în ea ca să existe. Și nimeni nu crede cu atâta patos în propriile capacități cum o face atacantul Realului.

E deja evident că isprăvile europene sunt mană cerească pentru el. Parcursul din Champions League l-a ținut la suprafață când perspectiva era sumbră pe plan domestic. Ăsta e fundamentul indestructibil al lui Ronaldo, un crez care îi permite mereu să revină acolo unde știe că îi e locul – doar Harry Kane a marcat mai multe goluri în ligile de elită ale continentului.

„Pur și simplu știe că va marca. E de pe altă planetă,‟ a spus și Zidane. „Statisticile vorbesc de la sine.‟ Cea mai reprezentativă dintre ele e că Ronaldo a ajuns deja la numărul total de reușite pe care l-a marcat sezonul trecut în Europa: 12. Iar madrilenii vor mai avea cel puțin două jocuri de disputat. Ăsta trebuia să fie începutul sfârșitului pentru el, nu? Se pare că zvonurile au fost exagerate.

Barcelona câștigă lejer și fără Messi

Un meci contra unei echipe ca și condamnate la retrogradare n-avea cum să-i pună probleme lui Valverde. Nici în lipsa lui Leo Messi, care a fost ocupat cu lucruri mai importante decât fotbalul.

Barça are ochii pe un obiectiv mai important – Chelsea -, dar n-ai fi intuit lucrul ăsta din primul 11 trimis pe teren la Malaga. Suarez, Coutinho și Dembele contra unui club care strânsese doar 13 puncte în 27 de etape, să nu zică nimeni că Barça se vede deja campioană.

Pe de altă parte, catalanii nu se dau tocmai de ceasul morții să facă spectacol în La Liga. Culmea e că tocmai Malaga e formația care-a învins-o ultima dată pe Barcelona în ligă, pe 8 aprilie 2017. Poate că asta scoate și mai clar în relief plusurile pe care le-a adus Valverde. Cam asta-i diferența făcută de fostul antrenor al lui Athelic Bilbao; până și partidele anoste, lipsite de magia individuală a unui Messi, fac parte din planul antrenorului. Suarez și Coutinho fac parte din elita generației lor, dar asta nu înseamnă că nu e ceva admirabil în efortul „proletar‟ pe care-l depun în ocazii ca cea din weekend.

N-ai cum să nu te întrebi dacă nu cumva tot fotbalul european e motivația care-i alimentează pe jucătorii ăștia. Dacă noi, muritorii de rând, ne dăm seama că La Liga și-a găsit deja următoarea destinație, nu cumva e naiv să ne gândim că actorii implicați n-au avut revelația asta? Orice ar spune antrenorii și jucătorii în conferințele de presă, ar fi absurd să nu-și poată aprecia corect avansul de 15 puncte.

Așa că victoria cu Malaga e mai mult o încălzire pentru returul cu Chelsea decât un pas esențial către titlu. Atât Barça, cât și Real își definesc destinul actual în Europa. Poate că e încă un semn că fotbalul modern a luat-o complet razna și că totul se reduce la un fel de „Super Bowl‟ în fiecare lună de mai. Competițiile interne nu mai sunt de ajuns pentru a decide destinul unui antrenor sau a echipei sale – e realitatea de la Real Madrid și Barcelona, motivul pentru care sunt „super-cluburi‟. Indiferent de forma recentă, indiferent de bombănelile fanilor, instituțiile astea fotbalistice își păstrează dinastia națională și internațională. Cu sau fără Ronaldo și Messi, cu spectacol sau pragmatism, constanta se conturează an după an: succesul.

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.