Între mare favorită și victimă sigură, CSM București rămâne echipa cu două chipuri. Pe care îl va arăta la acest FINAL4?

Andrei Năstase 11 mai 2018

Anul ăsta, turneul final de la Budapesta are un aer aparte. În lipsa unei favorite certe, experții vorbesc, frecându-și palmele de nerăbdare, despre un echilibru perfect – toate posibilitățile sunt deschise. Desele derapaje și lipsa continuității, de vreme ce toate cele patru protagoniste se pregătesc de (sau trec prin) schimbări majore, i-au convins pe mulți că trofeul Ligii Campionilor poate fi câștigat de oricine. Și totuși.

Dacă toată lumea pare să știe precis ce așteaptă de la Gyor, Vardar și Rostov, nimeni nu prea știe ce să aștepte de la CSM: unii o văd principală favorită, între ei și Kim Rasmussen, alții o consideră fără șanse. Nici în fața lui Gyor, nici în fața adversarei din cealaltă semifinală. 

*

Într-adevăr, cu rezultate amestecate, cu câteva jocuri grozave (mai ales cu Gyor și Metz, la București) și altele slabe (mai toate deplasările), cu încă o schimbare de antrenor chiar pe final de sezon (o practică deja obișnuită), e greu să anticipezi masca pe care CSM București o va arăta la Budapesta.

Campioana României a pierdut cele mai multe meciuri în actualul sezon din Ligă – patru, între ele și înfrângerea din Danemarca, cu Nykøbing, o echipă mult mai slab cotată decât Metz, Rostov și Gyor, care au trecut și ele de CSM.

Dar cu toată lipsa de predictibilitate, cu managementul acesta smucit, fără planuri pe termen mediu și lung, CSM s-a obișnuit, în scurta sa istorie, să-și vadă de handbal în plină gălăgie. Iar ăsta e un avantaj.

În timp ce toate cele patru semifinaliste trec prin ape tulburi – Vardar vinde mai toată echipa, Rostov și Gyor își schimbă și antrenorii, și multe jucătoare – CSM e singura obișnuită să joace în condiții de instabilitate.

Veșnicele discuții despre bugetul pus la dispoziție de Primăria București, desele și aprinsele dezbateri despre rolul acestei echipe pe care mulți o numesc „doar o colecție de vedete“, bârfele și puzderia de „știri pe surse“ despre salariile jucătoarelor și neînțelegerile din vestiar – toate astea formează zgomotul de fundal în care orice handbalistă a CSM-ului trebuie să se obișnuiască să joace. 

Chiar și-n 2016, când echipa condusă atunci de Kim Rasmussen a reușit să câștige marele trofeu, chiar la prima încercare, contextul a fost același: Rasmussen era demis (prin presă) încă din iarnă, interesele Primăriei erau scoase la iveală cu un răspicat aici e politică, nu sport!, în fine, aproape totul era la fel. Singura diferență notabilă? CSM nu avea aura unei campioane. „Colecția de vedete“ de care mulți se plângeau și atunci nu era (și nici nu putea fi) atât de impresionantă ca azi.

CSM s-a calificat în acel FINAL4 cu emoții, după o dublă echilibrată cu Rostov – considerată la momentul acela favorită. Acum, CSM a ajuns la Budapesta aproape fără griji, chiar dacă returul cu Metz a fost cel mai slab meci al întregului sezon. Ușurința calificării pentru acest turneu final arată că proiectul de la București, cu toate neajunsurile lui, a avut succes în plan sportiv: mai departe de calculele cost-beneficiu și preferințele personale, toți vor fi de acord că CSM face parte astăzi din elita handbalului feminin. Un nou trofeu n-ar face decât să confirme treaba asta.

Un nou duel cu Gyor

Chiar dacă Gyor – echipa care a dominat ultimele cinci sezoane ale competiției, câștigând trofeul de trei ori, de două ori chiar în formatul FINAL4 -, va juca fără excelentele Nora Mork și Suzsanna Tomori, echipa maghiară rămâne favorită în meciul direct. Mai ales cu avantajul terenului propriu: de la Gyor la Budapesta ajungi într-o oră.

Tot la capitolul avantaje, trebuie amintită și energia pe care despărțirea de Ambros Martin o poate produce în vestiarul unei echipe transformate, în acești șase ani de lucru cu actualul selecționer al României (și viitorul antrenor al lui Rostov), într-o campioană în serie. Una care reprezintă mai degrabă opusul lui CSM București: în locul numeroaselor schimbări de antrenori, stabilitate; în locul deselor transferuri de jucătoare, omogenitate; în locul rezultatelor amestecate, constanță. Și în locul înlinației spre atac, preocuparea pentru defensivă.

CSM păstrează argumentul lotului mai stufos. Asta va conta mai ales dacă meciul se va decide chiar pe final, când oboseala individuală va fi un factor. Pe asta se bazează și Kim Rasmussen, când spune că „CSM e principala favorită la titlu”: „Pur și simplu au cea mai bună și mai densă echipă, iar ăsta ar trebui să fie factorul decisiv într-un turneu atât de dur, în care joci două meciuri în două zile.”

Ambros Martin, citat de site-ul Federației Europene, a recunoscut că „nu suntem în cea mai bună formă, dar nu este momentul să ne pară rău, să ne plângem de lucrul ăsta. În schimb, trebuie să dăm tot ce putem.” 

Într-adevăr, din cauza deselor accidentări, Gyor a fost nevoită să schimbe de câteva ori echipa de bază a acestui sezon. Dar Martin va încerca să folosească aceste suferințe ca pe un factor motivator. A declarat deja că „am supravieţuit, suntem supravieţuitori, puterea echipei noastre vine și din marile probleme pe care le-am întâlnit.”

De partea cealaltă, CSM are alte griji. Chemat pe banca tehnică cu doar câteva săptămâni în urmă (la fel ca anul trecut, când a calificat-o pe CSM în FINAL4, dar a pierdut clar semifinala cu Vardar), Per Johansson și jucătoarele lui trebuie să răspundă la o întrebare cunoscută: au avut timp să se pregătească pentru acest turneu?

Din moment ce dubla cu Metz a fost o cursă rapidă de la o extremă la alta – primul meci grozav, al doilea groaznic -, răspunsul îl vom afla foarte curând. 

Până acolo, Johansson ne-a spus că echipa a avut răgazul să vorbească mai mult despre planul B: „Întotdeauna ai un plan A, dar acum ne-am concentrat și am vorbit mai mult despre diferite situații care pot apărea: de exemplu, dacă suntem conduși de la început, din nou, sau dacă pornim cu avantaj. Sigur că am făcut asta și anul trecut, dar când am avut începutul acela foarte slab (în semifinala cu Vardar), nu am găsit suficiente soluții să revenim.“

Suedezul, un bun motivator și el, vrea ca handbalistele lui să fie liniștite și relaxate, să se bucure de ce trăiesc. „Nu e doar despre tactică, ci și să nu fim stresate și să fim pregătite. Normal că e vorba de handball skills, de tactical skills, dar trebuie și ca fetele să se relaxeze, să se bucure, să se simtă bine. E foarte important în aceste două zile, pentru că toți vor juca sub presiune.“ 

 

 

FINAL4-ul Ligii Campionilor are loc în weekendul 12-13 mai, la Budapesta. Semifinala CSM București – Gyor are loc sâmbătă, 12 mai, de la ora 16:15 (ora României). A doua semifinală, Rostov Don – Vardar, e de la ora 19.00. Finalele au loc duminică.  

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.