Irina Begu reușește revenirea carierei, prinde și mai mult curaj: vrea în top 20!

Victoria de astăzi e de ținut minte pentru Irina Begu: e una din cele mai spectaculoase reveniri ale carierei ei, iar faptul că a învins-o pe Makarova la turneul la care rusoaica a avut cele mai bune rezultate ale carierei (până azi nu pierduse niciodată în primul tur la Australian Open (!) face rezultatul și mai prețios.

La cum începuse partida, meciul se anunța a fi unul echilibrat. Amândouă și-au făcut în primă fază serviciul fără dificultăți, Makarova încă nu era cu toate motoarele pornite, iar dinspre Irina semnele erau încurajatoare. Așa au arătat primele 4 game-uri: echilibru și tatonări.

Doar că, pe măsură ce meciul a înaintat, jocul Makarovei a început să crească în intensitate; loviturile au devenit mai puternice, mai precise și mai lungi, iar ritmul primit de la Irina a părut să-i convină de minune. Cum era firesc, asta a adus și primele șanse de break, fructificate rapid de rusoaică. A fost momentul în care meciul a început să meargă doar în direcția Makarovei, fără ca Irina să joace neapărat rău. Dacă Makarova a dominat jocul de pe linia de fund și părea că, pe măsură ce schimbul se prelungește, loviturile ei capătă și mai multă profunzime și lungime, iar Irina părea în pană de soluții. Deși nu juca rău, pierdea, totuși, game după game.

Condusă cu set și 2-0, Irina a început să schimbe câte ceva, dar fără prea mult succes în primă fază. A încercat să fie și mai agresivă și să pună presiune la retur, dar era același joc liniar care o făcea pe Makarova să se simtă ca peștele în apă. Nu a mers. A încercat să stea mai mult în raliuri, să provoace greșeala și să joace la siguranță, dar s-a trezit bruscată din toate părțile de lovituri câștigătoare. Nici asta nu a mers, și-a mai cedat încă o dată serviciul, era set și 4-0 și părea că totul se îndreaptă într-o înfrângere seacă. Și totuși. A fost nevoie de un game cedat ușor de Makarova la 4-0 ca lucrurile să capete din nou sens pentru româncă. S-a făcut 4-1, s-a ajutat de serviciu și s-a ajuns repede la 4-2 iar de aici au urmat alte 4 game-uri la rând. Cum s-a întâmplat ? Irina a început prin a nu-i mai da ritm rusoaicei; a căutat lungimea, a lovit mai liftat, nu a mai forțat și dintr-o dată, Makarova a început să greșească. Fără ritm, fără a mai primi acele mingi drepte, rusoaica a început brusc să nu mai găsească terenul, iar cu fiecare game pierdut, încrederea a început să se clatine, iar deciziile și selecția loviturilor și-au pierdut claritatea de la început. Ca revenirea să fie completă, la 5-4, când a servit pentru decisiv, Irina a revenit de la 0-40.

În decisiv, Irina a mers pe aceeași tactică de succes din setul secund, cea care îi adusese revenirea: A variat efectele, a returnat lung și a căutat să deranjeze din nou cu lungimea, reușind să înceapă decisivul cu break.

Dar mai întâi, din dorința de a încheia socotelile cât mai repede, Begu a început să revină treptat la același joc în forță, cu ritm și agresiv. Rezultatul s-a văzut imediat. Makarova a recuperat break-ul, a făcut un alt break iar în doar câteva minute Irina s-a trezit servind ca să stea în meci la 2-5.

Aici a început a doua mare revenire a meciului, imediat după o scurtă pauză de câteva minute din cauza ploii. Revenirea Irinei s-a clădit pe același plan precum cea din setul secund, cu aceeași răspuns ideal la presiunea eliminării care plana din nou asupra ei. A reacționat însă impecabil, cu mult calm; în fiecare moment în care a fost cu spatele la zid, tenisul ei a arătat clar și lucid. A ales mereu cele mai potrivite lovituri, nu a forțat, dar nici nu a așteptat greșeala, a construit cu răbdare, a intrat în teren când a fost nevoie și a continuat să dea semne ca e în meci, e acolo și nu se dă bătută.

În astfel de meciuri, mesajul pe care îl trimiți adversarului e esențial. Trebuie să îi “spui” permanent că ești încă acolo, că te lupți și nu renunți, indiferent de scor. Asta îi alimentează temerile, îl face să joace cu presiune și nu se mai simte la fel de sigur. Exact asta a făcut Irina astăzi tot meciul. Nu a lăsat-o nicio clipă pe Makarova să se simtă confortabil, i-a pus întrebări și i-a dat de înțeles că nu va renunța chiar așa ușor.

Momentul cel mai important al meciului a venit la 6-6. Cum la Australian Open nu se joacă tiebreak în decisiv, a urmat un game maraton. A fost cel mai lung game al meciului, în care ambele au avut momente grozave și au încercat să dea tot ce e mai bun. Game-ul a durat peste 10 minute, a avut 10 egalități și Irina a rupt egalitatea la a 6-a minge de break. A fost cel mai intens game al meciului iar defensiva Irinei a fost extraordinară. Asta i-a și adus de fapt break-ul. Faptul că a dat fiecare minge înapoi, că a alergat, a încercat să se agațe și să ajungă la fiecare scurtă a obligat-o pe rusoaică să forțeze și să greșească, meciul fiind încheiat apoi fără prea mari emoții, cu Begu la serviciu.

În turul următor, Irina o va întâlni pe Petra Martic, care a trecut în două seturi de Alison Van Uytvanck. Aceasta va fi prima întâlnire dintre cele două.

*

Discretă, dar și autocritică, Irina e de obicei rezervată cu cuvintele mari și-și ține sub frâu cu pricepere emoțiile pozitive. Preferă să nu vândă pielea ursului din pădure, iar când e bine, se bucură cu măsură. Dar de data asta, după victoria superbă cu Ekaterina Makarova, chiar și potolita Irina a lăsat să se vadă, după meci, că e entuziasmată și încrezătoare în potențialul ei actual. Nu era doar bucuria de după o victorie importantă. Irina era bucuroasă pentru că știa că revenirea n-a fost întâmplătoare. Sigur, să revii de la 0-4 și 2-5 presupune și un strop de noroc; o minge ici, alta dincolo, și totul se schimbă rapid.

Dar n-a fost o revenire din întâmplare. Așa că-s motive să așteptăm cu încredere restul anului Irinei.

Explicația acestui optimism (simțit, nu clamat) vine de la antrenament. Context: în portretul publicat în 30-0 Pe Curat, Irina ne povestea că barometrul ei rămâne antrenamentul. “Degeaba mă laudă presa sau altcineva pentru o victorie mare. Dacă eu știu că nu simt mingea la antrenamente, tot asta e mai important”.

Când Irina lovește bine și se pregătește bine, mai devreme sau mai târziu va aduce acel nivel și în meciurile oficiale atunci când contează. Așa cum a făcut-o azi, în revenirea spectaculoasă cu Makarova. “Nu s-a legat de la început, însă am crezut în șansa mea. Până la urmă, a contat că nu am renunțat niciun moment”, ne spune Irina, într-una dintre sălile de interviuri din noul centru de presă de la Australian Open.

Dar acum Irina simte că a lucrat foarte bine între sezoane. Declarațiile astea despre antrenamente și munca de dincolo de meciuri nu vor prinde niciodată prima pagină a nimănui, pentru că-s percepute de către formatorii de opinie drept plictisitoare. Dar diferența între mult și puțin constă, de multe ori, în astfel de detalii nespectaculoase. Trecerea de la un început de sezon tremurat, precum cel de anul trecut, la cel solid de acum (semifinală la Shenzhen și această victorie din turul 1 cu o specialistă a AO), așa se explică.

“M-am antrenat foarte bine (n.a. în intersezon), dar și săptămâna asta aici. Cred că de când a început sezonul mă simt foarte bine pe teren și asta contează. Pregătirea a fost mult mai bună, am avut multe ore pe teren. Și pregătirea fizică a fost diferită. Am început turneul de la Shenzhen cu încredere, simțeam mingea indiferent dacă pierdeam sau nu. Eram mereu mulțumită de cum eram pe teren. Am fost mult mai relaxată, mă gândesc la fiecare punct și nu la victoria în sine. Modul de a vedea lucrurile cred că mă ajută acum. Eu sper să continui pe acest drum. E un drum lung, dar sunt foarte mulțumită de cum m-am pregătit, de cum văd lucrurile și de cum mă simt pe teren.”

Așa se explică și faptul că Irina spune că mai credea azi chiar și în momentele în care totul părea în mod evident pierdut, iar fanii mai grăbiți se deciseseră deja să pună cruce meciului. “Puteam, bineînțeles, să pierd acest meci, a fost set și 4-0 pentru ea, dar eu am crezut că pot să întorc acest meci. Chiar dacă m-a condus, începând cu setul al doilea am simțit că eram acolo. Am jucat mult mai bine, însă nu se lega. Dar am început să fiu mai agresivă, să încerc să conduc eu jocul, să nu o las pe ea, să alternez un pic, să iau mingea mai repede, să am variație în joc. Abia de la 4-0 am început să câștig game-uri, după care eu zic că am făcut un meci foarte bun, am dat tot ce am putut și mă bucur foarte mult că am putut să câștig”.

Continuarea articolului este pe Treizecizero