Jaume Fort: „Trebuie să știi de ce ești aici, ce înseamnă să joci pentru echipa ta națională. Nu ești aici din noroc, ești aici pentru că meriți”

După fiecare minge apărată în meciul cu Spania, Yuliya Dumanska, tânăra de 21 de ani din poarta României, s-a uitat spre bancă. De acolo, o priveau și-o încurajau mereu Denisa Dedu, celălalt portar al României la Campionatul Mondial, și Jaume Fort Mauri, antrenorul spaniol care se ocupă de pregătirea portarilor la toate naționalele României.

Și au fost multe. Două lovituri de la 7 metri, plus alte aruncări de pe semicerc, de la 9 metri sau de pe extremă. Dacă la primele aruncări oprite cu brațele sau cu piciorul s-a bucurat moderat – strângând pumnii la piept, privind spre bancă zâmbind sau aplaudând scurt  – pe măsură ce paradele s-au înmulțit, și bucuria ei a devenit tot mai expansivă: brațe ridicate energic în aer, strigăte curajoase, salturi entuziasmate.

A fost un meci care i-a dat încredere tinerei portărițe de origine ucrainiană, care a obținut cetățenia română anul trecut și apără acum pentru prima oară la un Campionat Mondial. (Poți citi povestea ei aici.) Un nou pas în direcția potrivită, cum ne-a spus a doua zi Jaume Fort, dar un pas mic, „o piesă foarte mică din ce mai avem de muncit, doar un fir de nisip de pe întreaga plajă. Ambele portărițe, pentru că sunt foarte tinere, trebuie să crească, să câștige mai multă experiență la nivel internațional, să adunăm lucruri bune cu care să ne întoarcem acasă.”

Jaume era mândru de Yuliya, dar nu doar pentru paradele reușite. „Nu e vorba doar de mingile apărate. E și despre atitudine. Ce atitudine ai la un Campionat Mondial, când ești așa de tânără. A fost important și că a reușit să-și păstreze calmul, să rămână concentrată când echipa a avut un start slab. Și la începutul meciului, și la începutul reprizei a doua.”

Atitudinea e esențială pentru un portar bun, ne spunea Jaume și anul trecut, și lucrează mult la asta cu ambele jucătoare. De-a lungul discuției, a subliniat de multe ori că nu trebuie să uităm cât de tinere sunt ambele jucătoare, și că mai au de învățat. Iar pentru un portar bun, asta nu înseamnă doar să se dezvolte tehnic și tactic, ci și să capete mai multă încredere.

„Trebuie să avem răbdare cu ele, să le ajutăm să-și dezvolte propriile personalități în poartă. Sunt prea timide și trebuie să le ajutăm să se exteriorizeze mai bine, să fie mai libere, să joace cu mai multă încredere, mai mult curaj, mai natural. În fiecare zi le spun asta.”

L-am întrebat pe antrenorul spaniol care crede că sunt punctele puternice ale celor două portărițe: „Deni are o condiție fizică foarte bună. E rapidă, e explozivă, e foarte curajoasă. Îi place că atace, să iasă în față, nu se teme de minge. Și asta face o adversară să se gândească de două ori înainte să arunce la poartă, e un pic intimidant. Dar trebuie să învețe cum să folosească și să controleze asta. Iar Yuliya are abilitate de a gestiona situațiile cu capul limpede, folosindu-și uneltele, strategiile. Dar amândouă încă învață. Mi-ar plăcea să pot să lucrez cu ele cu răbdare. Fără presiune, pentru că sunt foarte tinere.”

Decizia lui Jaume de a include în lot pentru acest mondial doar două portărițe, ambele tinere, a fost discutată înainte de plecarea în Germania. Spaniolul spune însă că nu i-a fost greu să le selecteze, mai ales că strategia sa e una cu bătaie pe termen lung. „Nu mi-a fost greu, și asta e ceva ce și ele știu, pentru că le-am spus. Le urmăresc meciurile și din Spania, și văd cum joacă. Cred că merită să fie aici, la fel ca celelalte jucătoare. Asta e ceva ce jucătoarele ar trebui să-și amintească mereu, când sunt la echipa națională: <m-au ales pentru că am ceva bun de oferit>. Asta trebuie să le ridice, să le dea încredere și să le facă mândre, dar și să fie gata să contribuie și să ajute echipa. Atitudinea asta e foarte importantă, să știi de ce ești aici, ce înseamnă să joci pentru echipa ta națională. Nu ești aici din noroc, ești aici pentru că meriți. E o onoare.”

E o abordare pe care o împărtășește cu colegul său spaniol de pe bancă, Ambros Martin. „Noi avem aceeași filosofie și insistăm pe asta: ne plac și vrem să vedem jucătoare cu foame. Adică jucătoare care mușcă atunci când sunt pe teren.” Poate fi și România o astfel de echipă? Jaume crede că da. „Muncim la asta. Am arătat-o deja, parte din succesul acestor trei meciuri e că niciodată nu ne-am gândit la consecințele rezultatului, ci ne-am concentrat doar pe următoarea minge. Dacă suntem în apărare, trebuie să ne gândim: fără gol, fără gol. Și în atac trebuie să spunem: Now we kill them, now we kill them!”

Antrenorul spaniol, care anul trecut ne-a vorbit pe larg despre încercările sale de-a dezvolta un sistem uniformizat de pregătire a portarilor români și de a schimba mentalitatea din succesul pe termen scurt într-o gândire pe termen lung, subliniază și acum cât de importantă e abordarea „ball by ball, game by game, pas cu pas” a turneului. „Nu am deloc așteptări. Intenția mea e să ajut echipa să crească. Și timpul ne va duce acolo unde ne e locul. Când echipa va termina campionatul mondial, trebuie să putem privi înapoi și să spunem: <am dat totul, suntem mândri de ce-am făcut>. Chiar dacă nu am ajuns pe o anumită poziție, dacă dai tot și te poți uita în urmă cu satisfacție, cine te poate învinui pentru asta?”