Noaptea e cea mai întunecată chiar înainte de zori. Nu la chinurile unui club de fotbal s-a gândit Fuller când a spus asta, dar suferința e o gazdă primitoare: te așază la masă și te ține acolo până termini tot din farfurie.
De treaba asta s-au convins, în ultimii ani, jucătorii Barcelonei, suporterii săi și acum directorii clubului din Catalonia: dintr-o știre care a confiscat primele pagini în presa (nu doar de sport) spaniolă, am aflat că mai mulți oficiali importanți ai clubului – inclusiv fostul președinte Josep Maria Bartomeu – ar fi fost arestați.
Bartomeu, care și-a dat demisia din funcție în toamnă, a condus clubul timp de șase ani. Și este figura publică spre care cei mai mulți suporteri ai Barcelonei și-au direcționat nemulțumirile din ultimii ani: transferurile nepotrivite, datoriile acumulate, scandalurile serioase și înfrângerile dureroase, mai toate au fost puse în dreptul mandatului lui Bartomeu.
Din păcate, lucrurile au devenit mult mai serioase astăzi, odată cu raidurile pe care poliția catalană le-ar fi făcut luni la birourile celor din conducerea Barcelonei: CEO-ul Oscar Grau și directorii Roman Gomez Ponti și Jaume Masferrer ar fi fost reținuți alături de Bartomeu.
FCB communique to confirm that the Catalan police were at Camp Nou investigating social media services contract, with the police retrieving documents relating to this case. Club are cooperating while also presuming innocence of all the implicated individuals at this point https://t.co/NLi3tmn6yh
— AS English (@English_AS) March 1, 2021
De ce s-a ajuns aici?
Cunoscutul jurnalist Guillem Balague a spus că arestările se bazează pe eventuala administrare neloială, eventuala corupție și eventuala spălare de bani pe care investigațiile preliminare le-ar fi arătat. Mai precis, aceste arestări ar avea legătură cu cazul care a devenit cunoscut sub numele de „Barçagate” – în care conducerea clubului a angajat o terță companie media pentru a defăima mai mulți rivali, atât în interiorul, cât și în afara clubului.
Anul trecut, în presă au ajuns mai multe documente care păreau să arate că Barcelona ar fi plătit un terț pentru a afecta reputația mai multor persoane. Aceste documente au fost respinse și contestate de conducerea Barcelonei în septembrie 2020. Tot în toamnă, El Mundo a raportat că plățile procesate de club către compania I3 Ventures ar fi fost de șase ori mai mari decât valoarea lor de piață. Acest lucru ar fi declanșat suspiciuni de corupție și o anchetă asupra situației, ducând la arestările de luni.
Anul trecut, Emili Rousaud a fost unul dintre cei doi vicepreședinți și șase membri ai consiliului de administrație care au demisionat din funcțiile lor și, ulterior, au susținut că persoane din funcții de putere din Camp Nou caută să folosească clubul pentru profitul personal.
Cum putem privi situația de la Barcelona
Oricât de mult l-ar disprețui unii suporteri pe Bartomeu – sau pe ceilalți colegi de la conducerea clubului -, e bine să reținem că acuzele sunt acuze, nu și dovezi ale eventualelor fapte incriminatorii. Sau că înfrângerile de pe terenul de sport, chiar și problemele identitare și financiare pe care un club ca Barcelona le întâmpină azi, nu au gravitatea acestei știri din care aflăm că unii oameni și-ar putea pierde libertatea. Din păcate, s-a ajuns aici. Și ăsta nu poate fi un motiv de bucurie – așa cum poți crede citind comentariile pătimașe din subsolul știrilor de azi.
Ce urmează la Barcelona
Alegeri. Ele sunt programate la finalul săptămânii.
Așa cum știi, mișcarea de înlăturare a lui Bartomeu a prins (mai mare) viteză la începutul anului, când Messi, într-o rară ieșire publică, a reacționat furios la sugestiile că jucătorii ar fi fost de vină pentru demiterea antrenorului Ernesto Valverde. A urmat scandalul „Barcagate”, în luna februrie, după ce în presă au apărut informații că o companie media ar fi fost angajată de club pentru a întări imaginea consiliului de administrație pe rețelele de socializare, în parte și prin discreditarea unor jucători-cheie ca Messi și Gerard Pique.
Cei doi au criticat apoi consiliul de administrație al Barcelonei pentru gestionarea negocierilor salariale în luna martie, când jucătorilor le-ar fi fost impuse reduceri de venituri importante. Tot ei s-au opus ideii că Suarez trebuie îndepărtat, ca un prim semn al schimbării dorite de Koeman. Cu doar o zi înaintea derbiului pierdut cu Real Madrid, Gerard Pique a avut, din nou, o ieșire extrem de critică la adresa conducerii în presa catalană: „Mi se pare incredibil că clubul a cheltuit bani ca să ne atace pe noi, jucătorii activi, bani pe care acum ni-i cer înapoi la negocieri. I-am spus asta președintelui Bartomeu și mi-a spus că nu era la curent cu acele atacuri și l-am crezut. Pentru ca apoi să văd că cel care a a contractat respectivele atacuri continuă să lucreze în club…”.
Toate astea au contribuit la imaginea recentă a unui club care merge înainte fără direcție, dar declinul Barcelonei în teren a început în 2017, când Neymar a fost vândut (pentru 222 de milioane de euro) la Paris Saint-Germain, o mutare care a dat startul unei adevărate serii de transferuri nepotrivite – chiar haotice – și foarte costisitoare.
Barcelona a cheltuit sume uriașe pentru înlocuirea lui Neymar, însă nici Philippe Coutinho (145 de milioane de euro, potrivit Transfermarkt), nici Ousmane Dembele (130 mil. euro) și nici Antoine Griezmann (120 mil. euro) n-au confirmat până acum.
Dar să rezumi întreaga campanie de transferuri a Barcelonei în ultimii trei-patru ani la doar trei mutări care încă par, după toate criteriile, neinspirate, înseamnă să reduci amploarea erorilor de management de care suporterii clubului catalan se plâng de mai mulți ani. Același Pique vorbea, în interviul pentru „La Vanguardia”, și despre criticile aduse vestiarului Barcelonei, acuzat că ar conduce clubul din umbră. „Dacă noi, jucătorii, am deținut în anumite momente puterea e pentru că cei care erau puși să o exercite nu și-au dorit asta”. Un nou atac frontal, într-un moment în care Bartomeu încă mai spera că poate trage sforile pentru rămânerea în funcție până în primăvară.
Dar probabil că Leo Messi a sintetizat asta cel mai bine situația atunci când a spus că „Îmi doream un proiect câștigător, să câștig titluri pentru club, pentru a continua să creștem legenda Barcelonei. Iar adevărul e că de ceva vreme nu avem nici un proiect, nu avem nimic”.
La început de septembrie, interviul lui Messi – după ce dorința de despărțire nu i-a fost ascultată – a fost probabil hotărâtor pentru decizia demisiei lui Bartomeu.
„Președintele nu și-a ținut cuvântul”, declara Messi. „Le-am spus celor din club, în primul rând președintelui, că vreau să plec. Le-am spus-o tot anul. Am crezut că era momentul să fac un pas în lateral. Mă gândeam că clubul are nevoie de oameni mai tineri, de oameni noi, credeam că etapa mea la Barcelona s-a terminat, un lucru dureros pentru mine, pentru că tot timpul am spus că vreau să îmi termin cariera aici.
Dar a fost un an complicat, am suferit mult și la antrenamente, și la meciuri, și în vestiar. Mi-a devenit totul foarte dificil și a venit un moment în care mi-am propus să caut noi obiective, noi provocări.
Nu a fost din pricina rezultatului cu Bayern, decizia era gândită de mult. I-am spus-i președintelui, iar el tot timpul a spus că la final de sezon voi putea decide dacă vreau să plec, iar în cele din urmă el nu și-a ținut cuvântul. Așa că voi rămâne, pentru că nu vreau să mă bat în tribunal cu Barcelona.”
Acest interviu despre decizii greu de înghițit și despre decizii greu de luat, despre onoare și, în final, despre fericire, poate fi recitit și acum, înainte să ne întrebăm din nou:
Va rămâne Messi și mai departe de sezonul acesta, când contractul îi expiră?
Același Pique, acum câteva luni, a lăsat clar de înțeles că viitorul Barcelonei nu poate fi imaginat fără Leo Messi. „Leo merită totul. Noul stadion va trebui să poarte numele lui, abia apoi să vină numele sponsorului. Trebuie să ne cultivăm figurile importante din istoria clubului, nu să le atacăm. Mă surprinde că nume precum Pep, Puyol, Xavi sau Valdes nu sunt în club. ceva nu s-a făcut bine. Oamenii ăștia au făcut clubul mare, ei trebuie să fie aici tot timpul”.
De rămânerea lui Leo Messi în club vor încerca să se asigure Victor Font și Joan Laporta. Ei vor căuta să vină cu un proiect mai bun, atunci când o să-și depună candidatura pentru postul de Președinte al Barcelonei.
Până acum, Font și-a legat campania de aducerea legendarului Xavi Hernandez în calitate de antrenor, în timp ce Laporta ar înclina să-l readucă pe Guardiola, cel cu care a lucrat între 2008 și 2012. Sau pe Arteta, de la Arsenal.
„Barça are nevoie de o salvare”, scria recent Font pe Twitter. „În seara asta vă spun cu mai mult entuziasm ca niciodată că avem ideile, echipa și dorința de a reconstrui clubul.”
Dacă Font va câștiga alegerile din weekend – și este favorit – asta ar însemna o echipă de conducere cu Puyol, cu Xavi sau Valdes. Ar fi un nou început pentru Barcelona, după ceea ce se profilează a fi unul dintre cele mai dezastruoase mandate din lunga istorie a clubului.
Cum ar arăta Barcelona cu Xavi Hernández antrenor? Citește aici.
**
Antreprenor de succes, un tip stilat și educat, Josep Maria Bartomeu i-a urmat la președinția Barcelonei lui Sandro Rosell în 2014, după demisia acestuia în plin „Caz Neymar”. Dacă acuzele care i s-au adus în ultimele luni vor fi confirmate, Bartomeu i-ar putea călca pe urme predecesorului său și prin sălile de judecată. Ieșit din închisoare, absolvit de acuzele de spălare de bani după ce a petrecut mai bine de 600 de zile în spatele gratiilor, Sandro Rosell a fost considerat sfătuitorul din umbră al lui Bartomeu. Încă un detaliu despre cât de încurcate sunt ițele puterii la un club cu prestigiul și cu modelul de business al Barcelonei.
Dar mai e ceva ce speculează presa spaniolă în aceste zile: faptul că Josep Maria Bartomeu – un tip cu un ton echilibrat în contextul zbuciumat al luptei pentru independență a catalanilor din ultima vreme – nu a primit sprijinul politic din partea guvernului Cataloniei pentru amânarea votului de blam poate deschide calea unei preluări a clubului de către o aripă mai radicală. Tentația folosirii clubului în lupta independentistă e mare – și veche – și rămâne de văzut cum ar afecta o radicalizare a discursului oficial bunul mers al Barcelonei, pe de o parte, și proiecția globală a brandului său, pe de altă parte.
