La Duodecima! Cristiano Ronaldo şi Zinedine Zidane au scris un nou capitol în istoria Champions League

Trebuia să fie el. Într-un sezon în care a explodat în acţiune târziu, dar exact când avea mai mare nevoie echipa de el, trebuia să fie Cristiano Ronaldo cel care să confiște rolul principal în finala competiţiei care-l defineşte atât pe el, cât şi pe Real Madrid.

Acum exact 59 de ani, Alfredo Di Stefano marca pentru madrileni în a treia din cele cinci finale consecutive de Cupă Europeană pe care le câştiga atunci Realul. Asta asigura dubla, împreună cu trofeul La Liga obţinut în acel an 1958. Trebuia, așadar, să fie Ronaldo cel care să contribuie decisiv la prima astfel de ispravă reuşită de atunci.

Şi trebuia să fie Zidane, cel al cărui gol legendar asigura a noua cupă în 2002, cel care devine primul om de la Arrigo Sacchi încoace care să reţină ce a cucerit cu un sezon înainte. Victoria Realului cu 4-1 în faţa unui Juventus cu două feţe confirmă dinastia la care Florentino Perez a visat încă din momentul în care l-a transferat pe francez, când era încă jucător, tocmai de la „Bătrâna Doamnă“ a Italiei.

Real Madrid have won five trophies under Zidane:

LaLiga ?
Super Cup ?
Club World Cup ?
Champions League ??

He was appointed January 2016. pic.twitter.com/7y2PqLQ1Xb

— All Football News (@AllFootballLive) June 3, 2017

Trebuiau să fie ei, dar în primele 45 de minute ale meciului de la Cardiff, nimeni nu putea fi prea sigur. Juve a început cu furia controlată a unei echipe care vrea să calce în picioare durerea ultimelor trei finale. Numai că singurul şut care a trecut de baricada ridicată de Barzagli, Bonucci şi Chiellini a însemnat şi deschiderea scorului. Sandro l-a scăpat pe Carvajal pe dreapta şi centrarea a ajuns exact pe gheata nemiloasă a portughezului, care pur şi simplu nu mai iartă, de câteva luni bune, nimic: 1-0, dar Juve nici nu a clipit.

Cristiano Ronaldo has become the first player ever to score in three Champions League finals???
✅2008
✅2014
✅2017#ChampionsLeague #UCLfinal pic.twitter.com/bSN6VyhEin

— . (@earthh_universe) June 3, 2017

Golul finalei a venit şapte minute mai târziu. Jucătorii lui Juve s-au apucat să joace „menţinere“: Bonucci pentru Sandro, Sandro pentru Higuain, Higuain pentru Mandzukic, iar Mandzukic, pe spate, direct în vinclul porţii lui Keylor Navas. Obiectul muncii nu a atins terenul până nu a căzut dincolo de linie. O egalare meritată în primul rând pentru că Juventus chiar fusese mai bună, sufocând orice încercare a Realului de a combina şi ameninţând constant pe contre.

What a goal by Mandzukic ? pic.twitter.com/YC4ySjVk41

— Soccer Life (@FCSoccerlife) June 3, 2017

Toată lumea se pregătea de o repriză secundă pe cinste. Şi a fost, doar că pentru o singură echipă. Ceva s-a petrecut la pauză cu băieţii lui Allegri. Poate începutul sacadat de faulturi i-a scos din ritm, poate Realul a înteţit gegenpressing-ul, cert e că italienii au greşit în primele 10 minute după restart mai multe pase decât în întreaga primă jumătate. Realul a simțit imediat slăbiciunea şi nu a mai părăsit ultima treime de teren.

Totul s-a decis în patru minute după ce s-a împlinit ora de joc. Campacţi cum erau în jurul careului opus, o minge respinsă de Sandro nu avea cum să ajungă decât la un jucător în violet. Că s-a dovedit a fi Casemiro ar fi trebuit să fie o uşurare pentru Juve. Brazilianul nu e tocmai cunoscut pentru şuturile de la distanţă. Dar ghiuleaua sa a ciupit gheata lui Sami Khedira şi a luat un traseu perfect pentru a evita degetele lui Gigi Buffon.

Privirea lungă şi pierdută în zare a lui Buffon, acea „thousand yard stare“ care ascunde o mie de gânduri şi sentimente dureroase, e una de care doar cineva care repetă o traumă e capabil.

Buffon: "Real Madrid deserved to win in the 2nd half. They showed their class & the attitude needed to play in this kind of game" #UCLfinal pic.twitter.com/dTYHQKFBIH

— #UCLfinal (@ChampionsLeague) June 3, 2017

Când Ronaldo a ghidat cumva mingea în plasă trei minute mai târziu, al 600-lea său gol în carieră, visul lui Buffon s-a năruit pentru a treia oară în lunga şi glorioasa carieră a portarului italian.

Salva rapidă a madrilenilor a stors toată energia din Juventus. Încercările de a mai ameninţa poarta lui Navas au fost respinse cu uşurinţă de apărarea lui Sergio Ramos, care a reuşit să provoace şi eliminarea lui Cuadrado, la doar 18 minute după intrarea columbianului pe teren. Dacă asta a fost sare turnată pe rana lui Juventus, atunci golul lui Marcos Asensio a fost oţetul.

2017 – 1⃣2⃣⚽️
2016 – 16
2015* -10
2014 – 17
2013 – 12@Cristiano Ronaldo is #UCL top scorer for the 5th straight year! ? #UCLfinal

*joint pic.twitter.com/vXllsYlmpI

— #UCLfinal (@ChampionsLeague) June 3, 2017

Asensio a fost și cel care a condus omagiile adresate lui Zidane: „Înainte de toate, ne-a dat unitate. Ne-a adus împreună.“ Până şi Ronaldo s-a întrerupt din a explica cât de mult a meritat trofeul ăsta şi cele două goluri pentru a confirma influenţa antrenorului într-un punct de cotitură: „Ne-a vorbit foarte pozitiv la pauză şi ne-a spus că are încredere în noi.“

Buffon, un gentleman până la capăt în ciuda dezamăgirii crunte sculptate în fiecare rid de pe faţa sa, a recunoscut că Juve nu merita mai mult. În prestaţia speriată din repriza secundă, campioana italiană a primit tot atâtea goluri câte primise în întregul sezon de Champions League până în finală. „Nu pot să explic de ce am jucat aşa. Real şi-a demonstrat clasa şi atitudinea necesară pentru a juca într-un meci ca ăsta.“

Clasă şi atitudine. Poate avem în sfârşit răspunsul pentru cei care întreabă ce aduce Zinedine Zidane la masă ca antrenor.

Your 2016/17 UEFA Champions League winners!

Bravo, Real Madrid! ???#UCLfinal pic.twitter.com/aO7hiLWWQ3

— #UCLfinal (@ChampionsLeague) June 3, 2017