Lovitură în stil italian: Juventus revine de nicăieri cu Tottenham, face prima victimă între echipele engleze

Danny Coposescu 8 martie 2018

Fotbalul e plin de superstiții. De la suporteri la jucători și antrenori, nu există aspect al jocului care să nu provoace câte un gând irațional născut din teama față de imprevizibil. Și nu sunt multe sporturi mai imprevizibile ca ăsta. Deochiul e un lucru de care se feresc majoritatea fanilor. Așa că persoana care le-a scria celor de la BBC la începutul reprizei secunde, plângându-se că Juventus arată ca o echipă de mijlocul clasamentului în Premier League, probabil n-o susține pe Tottenham. Dacă ar fi făcut-o, s-ar fi temut de Nemesis, care pedepsește asemenea exemple de hubris. Exact asta a făcut Juve pe Wembley, unde a întors soarta dublei cât ai zice „tipic‟.

Tottenham 1-2 Juventus

Nu doar mesajele de pe BBC au subestimat-o pe campioana italiană aseară. Trei foști căpitani englezi în studiourile BT Sports s-au concentrat ceva prea mult pe vârsta defensivei lui Allegri. Doar nu credeau că i se zice „Bătrâna Doamnă‟ degeaba, nu? Rio Ferdinand, Steven Gerrard și Frank Lampard aveau tot dreptul să fie optimiști înainte de retur, dat fiind felul cum s-au prezentat Spurs la Torino. Dar să spui că o formație care a jucat în două din ultimele trei finale de Champions League are nevoie urgentă de reconstrucție pare deja o provocare a karmei.

Și totuși, primele 45 de minute nu le-au dat niciun motiv să-și schimbe părerea. Juventus a început meciul ăsta exact cum l-a terminat pe cel din tur: neobișnuit de deschisă și oarecum prinsă între două instincte. Exact incoerența care le-a permis londonezilor să domine și să egaleze acum trei săptămâni.

Cu o linie de trei apărători expusă vitezei lui Son și Alli, Chiellini și compania au făcut toată repriza pe pompierii, alergând de colo-colo să stingă focuri prin careu. La unul au ajuns prea târziu și Son a bâlbâit mingea în poartă, un gol meritat clar de Spurs. Atât de superioare au fost gazdele încât penaltiul clar ca lumina zilei refuzat (la 0-0 ) lui Douglas Costa a trecut aproape neobservat.

La fel și prezența lui Higuain și Dybala, proaspăt revenit în weekend cu un gol decisiv în ultimele secunde contra lui Lazio. Cei doi n-au văzut decât umbra mingii și lucrurile nu păreau că s-au îmbunătățit după pauză.

Însă exact șapte minute i-a luat lui Juventus să întoarcă totul pe dos, de parcă jocul ar fi făcut parte dintr-un scenariu învățat pe de rost. Două schimbări urmate de două goluri în trei minute au șters complet impresia de control pe care o lăsase Tottenham. Mai întâi, Asamoah și Lichtensteiner au intrat și Allegri a trecut la patru fundași; aproape instantaneu, fundașul dreapta elvețian l-a amețit pe Ben Davies, a centrat ideal pentru Khedira, care a prelungit spre colțul lung, de unde Higuain a trimis în plasă: primul șut pe poartă, primul gol. La fel și cu al doilea, marcat de Dybala, scăpat singur-singurel cu Lloris. În 150 de secunde, torinezii au lăsat tot stadionul cu gura căscată.

Și apoi a început cu adevărat distracția pentru Juve: apărarea îndârjită cu care se mândrește în toată Europa. Asta-i partea jocului în care strălucește Giorgio Chiellini, un om care se bucură pentru o intercepție reușită ca un atacant pentru o șansă transformată. Asemenea lui Buffon, fundașul de 33 de ani a îmbătrânit ca vinul bun. Harry Kane a lovit bara în ultimele secunde, dar a fost unul dintre puținele momente când nu l-a avut pe Chiellini în cârcă.

Tot italianul a dat și unul dintre cele mai elocvente și interesante interviuri pe care le-am văzut din partea unui fotbalist: „Știam că va fi greu, dar n-a existat vreun moment în care să nu credem că e posibil. E istoria lui Tottenham: își creează mereu șanse, dar nu le finalizează și îi dă adversarei multe oportunități să revină. La pauză, le-am spus băieților să rămână calmi, va veni la un moment dat ocazia noastră. Am studiat situațiile astea suficient încât să știm că trebuie să fim pregătiți pentru acest moment. Credem în istorie și s-a văzut și în meciul de ieri, dintre Real și PSG, că experiența contează.‟

A urmat și un omagiu emoțional dedicat lui Davide Astori, fostul coleg de la naționala Italiei care a murit subit duminică: „Îi dedicăm victoria asta, dar nu numai. Am plâns de multe ori și nu e ușor, dar va fi mereu în inimile noastre.‟

Juventus merge mai departe „cu zâmbetul pe buze‟, în cuvintele lui Chiellini, și adversara din sferturi n-are cum să mai subestimeze o echipă care n-a pierdut în ultimele 21 de meciuri.

Man City 1-2 Basel

După cum a aflat-o și Liverpool marți seară, e destul de greu să te mai concentrezi când ai rezolvat dubla din tur. Cu atât mai mult dacă ai și deschis scorul în primele opt minute, cum a făcut-o Gabriel Jesus pentru City.

Poate că-i prea mult să spui că jucătorilor nu le-a mai păsat la un moment dat, dar nici măcar unul nu s-a sinchisit prea mult să-i domolească entuziasmul lui Basel. Pe teren și în tribune, elvețienii au fost mai buni și au meritat victoria – obținută prin Elyounoussi și Lang. Man City a pierdut acasă pentru prima oară din 2016, dar asta e cam singura statistică remarcabilă. E ciudat să spui asta în returul unei optimi de Champions League.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.