„Lunea e pentru protest‟: fanii luptă cu mingi de tenis și bannere creative împotriva meciurilor de luni seară în Bundesliga

Danny Coposescu 23 februarie 2018

Felix Zwayer e arbitru de primă ligă încă din 2009. După peste 100 de meciuri în Bundesliga, ai spune că a văzut tot ce e de văzut. Și totuși, natura fotbalului e mai imprevizibilă ca următorul cod fiscal. Lunea trecută, în timp ce le strângea mâinile căpitanilor lui Eintracht Frankfurt și RB Leipzig, Zwayer se uita pe umăr și spunea jovial: „Ah, fără griji, n-o să facă nimic.‟

Ce-i pe care-i declara inofensivi erau strânși la marginea terenului, într-un număr amenințător și îmbrăcați uniform în negru. În orice altă împrejurare, ar fi fost înconjurați de stewarzi panicați și forțe de ordine gata de ceartă. De data asta, însă, meciul a pornit cu vreo sută de ultrași la câțiva metri distanță de gazonul de pe Commerzbank-Arena. Primul fluier și-a primit ecoul înmiit în tribune, un vacarm care s-a oprit doar în momentele de posesie ale lui Frankfurt, înlocuit de o tăcere sinistră. Bun venit la protestul împotriva primului joc programat într-o seară de luni. Iată picătura care-a umplut paharul pentru suporterii nemți.

 „I don’t like Mondays‟

În mod normal, fotbalul german n-are nicio treabă cu muzica lui Bob Geldof. Dar dat fiind faptul că irlandezul nu s-a ferit niciodată să combine arta şi politica, faimoasa piesă a trupei sale, „The Boomtown Rats‟, nu putea să răsune într-un loc mai potrivit decât la Frankfurt. Nu în ultimul rând, asta arată şi umorul usturător cu care s-a purtat protestul.

O parte din bannerele care-au împânzit fiecare colţ al stadionului nu pot fi reproduse aici. Altele îşi pierd farmecul în traducere. Câteva, însă, ajung ca să-ţi sugereze atmosfera: „Vallah (Dumnezeule), lunea e haram!‟; „Luni, ora 18 – copiii au sport‟; „Luni – piept şi biceps‟; „Credeam că jucăm în prima ligă‟. Ultimul face referire la faptul că atâta amar de vreme, doar echipele din diviziile inferioare au avut etape la începutul săptămânii. Inconvenienţa asta a fost folosită mereu în cântecele rivalilor, drept ameninţare pentru cluburile care se bat la retrogradare: „Luaţi-vă timp lunea de acum!‟

Acum, după mai bine de jumătate de secol, Bundesliga vede şi ea cum e să-ţi trebuiască învoire de la muncă doar ca să-ţi poţi susţine favoriţii. Şi nu îi place deloc. Aşa că suporterii s-au organizat de luni întregi pentru manifestările de săptămâna asta, şi nu numai. Ca şi restul oficialilor, Felix Zwayer ştia exact ce o să se întâmple. În cel mai formal mod cu putinţă, ultraşii lui Eintracht îşi anunţaseră acţiunile paşnice. Fără violenţă, fără pirotehnice – dar cu mingi de tenis, un simbol pentru activităţile de familie pe care le au deja programate pentru ziua de luni. Aproape zece minute a fost întârziată repriza secundă, pentru a le curăţa de pe teren. S-a terminat 2-1 pentru gazde, dar cui să-i mai pese de rezultat?

„Strategia de dezamorsare a tensiunilor şi tolerare a protestului a funcţionat. Ne-am înţeles cu poliţia că vrem să evităm orice ar fi putut să încingă atmsoferă. S-a putut observa astăzi că există o abordare responsabilă a puterii posibilităţilor de protest.‟ Alex Hellmann, din conducerea lui Frankfurt, merită mult credit pentru cuvintele şi atitudinea sa, dar ultima propoziţie rostită e exact ce vor să audă suporterii supăraţi: „Întreagă scenă a fanilor a făcut o declaraţie puternică. Trebuie s-o luăm în serios.‟

Antrenorul lui RB Leipzig nu e neapărat de aceeaşi părere: „La urma urmei, toţi membrii Bundesligii au acceptat [meciurile de luni] la începutul sezonului.‟ Hasenhüttl are dreptate, cel puţin parţial. Preşedinţii şi directorii au semnat un contract de televizare care prescrie cinci astfel de confruntări pe sezon până în 2022. De ce au făcut-o, fără să se consulte cu oamenii care le populează până la refuz arenele? Dacă ai răspuns pentru banii companiilor TV, care fac mai nou programul de joc peste tot în lume, află că nu-i aşa. DFL şi membrii ei sunt mult prea altruiste pentru o asemenea mişcare cinică. Nu, meciurile de luni seară sunt acolo „pentru a le da o zi în plus de odihnă reprezentantelor din Europa League.‟

Dincolo de faptul că odihna nu pare să-i fi prins prea bine lui Leipzig, scuza asta chiar nu ţine în ochii majorităţii. Pentru protestatari, e de-a dreptul insultător să li se spună că brusc, un meci la fiecare trei zile (din când în când) a devenit peste puterile super-atleţilor din fotbalul modern. Oricum, ce treabă are stabilirea contractuală a unui număr fix de jocuri cu programul imprevizibil al viitoarelor sezoane europene?

Explicaţia mult mai simplă şi credibilă e că fotoliul bate din nou locul din tribună. Din multe privinţe, telespectatorul e mult mai interesant pentru investitori şi partererii lor de la cluburi. Vânzarea de bilete a rămas de mult în urmă în ceea ce priveşte importanţa ca sursă de venit şi lucrul ăsta se vede în priorităţile forurilor decizionale. Însă aici chiar nu mai vorbim de o dezbatere între romantismul tradiţiei şi pragmatismul modernităţii. Etapele de luni seară chiar afectează concret posibilitatea oricărui fan, indiferent de venit, de a-şi urmări echipa pe viu. E un semn cât se poate de explicit din partea DFL că, cel puţin la capitolul ăsta, îi pasă mai mult de cei care ţin telecomanda în mână decât de cei care ţin steagul. Şi semnul ăsta n-a rămas neobservat.

Borussia Dortmund are poate cel mai mare număr de ultraşi activi, care nu se feresc să-şi spună părerea. Luni seară, la jocul cu Augsburg, nu va conta că preferaţii lor luptă pentru a rămâne pe locul doi, redobândit după o serie excelentă de victorii sub Peter Stöger. Nu-i important nici că echipa tocmai a trecut mai departe în Europa League, după un egal la Atalanta care-i confirmă revenirea de formă. Nu, lunea asta vor lipsi multe cărămizi din „zidul galben‟, dacă e se ne luăm după numărul de grupuri care şi-au anunţat absenţa.

Lunea e pentru protest şi singurul lucru care contează, după cum au spus-o şi cei de la Franfurt, e că „Aici, noi dăm tonul.‟

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.