Messi, Ronaldo și un El Clasico cu de toate: Barça și Real n-au nevoie de vreo miză ca să încingă un meci pe cinste

Danny Coposescu 7 mai 2018

Poate că Ernesto Valverde s-a apucat de jocuri psihologice sau poate că încă nu s-a obișnuit cu viața în bula celei mai mari rivalități din Spania. Cert e că nimeni nu l-a crezut pe cuvânt când a spus că meciul de aseară dintre Barcelona și Real Madrid va fi „decafeinizat. E drept că titlul câștigat săptămâna trecută n-a fost decât confirmarea matematică a unei certitudini prezente de săptămâni bune.

Ceea ce ne aduce la prima dovadă că El Clasico are destulă cafeină și în afara vreunei curse intense după puncte sau trofee. Niciun alt adversar nu i-ar fi refuzat Barçei tradiționala gardă de onoare. Niciun alt adversar nu s-ar fi strofocat cu atâta îndârjire să-i sufle de sub nas recordul unui sezon domestic fără înfrângere. Și probabil niciun alt meci n-ar fi scandalizat și încântat în egală măsură aproape 100.000 de oameni în tribunele de pe Camp Nou.

Barcelona 2-2 Real Madrid

Nu e ca și cum jucătorii lui Zidane aveau nevoie de motive în plus pentru a trata jocul ăsta ca un derbi adevărat. Pentru orice eventualitate, în caz că mai erau neclarități, suporterii catalani le-au reamintit starea de fapt, cu litere mari și colorate: „Champions!. Ăsta e motivul principal pentru care Zidane și ai săi au lăsat deoparte toate cordialitățile.

Mai bine așa, până la urmă. O partidă întreagă de ciondăneli, viclenii și intrări dure ar fi expus toate felicitările cu dinți scrâșniți drept ipocrizie. Realul n-a fost interesat decât de un lucru: să încheie sezonul Barçei așa cum a început în supercupă. Prin orice mijloace – un crampon de-al lui Bale pe gamba lui Umtiti aici, o piesă de teatru din partea lui Marcelo acolo. Primul incident n-a fost observat de Alejandro Hernandez, iar al doilea i-a adus eliminarea lui Sergi Roberto fix înainte de pauză. N-avea să fie ultima dată când arbitrul a preluat rolul principal.

Scorul era deja 1-1 când s-a dezlănțuit furia în stadion. Luis Suarez deschisese scorul din primele zece minute, dar Ronaldo a făcut rapid ce știe el mai bine. Portughezul l-a egalat pe Alfredo Di Stefano în fruntea clasamentului celor mai buni marcatori din El Clasico pentru Real. Și totuși, n-ai fi zis în niciun moment că vreuna dintre echipe are controlul sau măcar vreun plan deosebit de clar. Dezordinea asta a întins nervii la maxim și cei ai lui Roberto au cedat. Chit că a fost mai mult un bobârnac decât un croșeu, încleștarea cu Marcelo n-avea cum să se termine decât cu un cartonaș roșu.

Pentru că întâlnirea asta se desfășoară conform unei logici proprii, Barça a jucat mai bine în 10 oameni. Dacă în prima repriză, Ronaldo putea liniștit să se aleagă cu un hat-trick, a doua i-a aparținut lui Messi. El a făcut 2-1 cu un dribling tipic, pe metru pătrat, și un șut pus așezat cu precizie geometrică în colțul porții lui Navas. Tot el a mai avut două ocazii mari și oaspeții păreau în pericol să încaseze încă o lovitură pentru orgoliu: o înfrângere în superioritate numerică.

 

Până când Gareth Bale le-a amintit tuturor că mai există și că nu e deja cu un picior în Manchester, Londra sau cine ști ce alt club la care e dat săptămânal de presă. Săgeata galezului s-a dus direct la țintă în minutul 72. Momentul lui Bale a venit aproape de la sine de vreme ce s-a îndeplinit singura condiție necesară: să nu fie Ronaldo pe teren. Portughezul n-a mai ieșit de la cabine, din cauza unei accidentări care-i îngrijorează pe madrileni.

Ca în orice derbi, prestația oficialilor trebuie să fie subiect de discuție. Ce-i drept, Hernandez a fost foarte imparțial: a enervat ambele părți în egală măsură. Un penalti vizibil din satelit i-a fost refuzat lui Marcelo, iar golul lui Messi a fost marcat după un fault atât de evident, încât Zidane a izbucnit în râs.

În toată agitația asta, a fost timp și pentru un moment solemn, în cinstea lui Iniesta. Doar trei oameni au trăit mai des evenimentul ăsta și mijlocașul încheie neînvins al 38-lea El Clasico din cariera sa. N-a fost nicio gardă de onoare și nici multă voie bună pe teren, dar măcar respectul față acest „magician nu poartă albă sau roș-albastru.

Ba a fost și gardă de onoare, până la urmă. Mintea ghidușă a lui Gerard Pique are mereu suficiente resurse pentru a găsi moduri originale de a-i înțepa pe rivali. Cât timp lucrurile rămân așa, jocul ăsta va fi mereu bine cafeinizat.

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.