Mihai Silvășan, U-BT Cluj-Napoca: „E vorba de mentalitatea pe care o avem. Aici, singurul lucru care contează este victoria. Vrem să fim overachievers!”

În Sala „Horia Demian”, unde „U” se mută atunci când BT Arena găzduiește alte evenimente, scârțâitul sneakerșilor pe parchetul vechi are ecou nostalgic. Facilitățile nu se compară cu cele ale Polivalentei de 10.000 de locuri, aflată la 2 pași, care bate recordurile de audiență din EuroCup, dar intimitatea sălii trebuie că face bine echipei lui Mihai Silvășan. Ceea ce din afară poate părea un soi de „downshifting” forțat, pentru U-BT Cluj-Napoca e, de fiecare dată, un recurs la propria-i istorie, fără de care nimic nu ar fi așa cum e azi. Bugetul generos din ultimii ani poate cumpăra multe, dar nu poate cumpăra cultura baschetbalistică a Clujului și nici intimitatea cu un public care a deschis ochii în acest sport cel mai probabil chiar în sala ce poartă numele legendarului Horia Demian.

În loja de lemn patinat de unde urmărește ultimele aruncări ale elevilor săi, pe final de antrenament, Mihai Silvășan are și el un dram de nostalgie în ochi. Scârțâitul parchetului îi amintește, evident, de primii săi pași în baschet, iar încercările de 3 de la mare distanță ale lui Richard și Eddie n-au cum să nu-l ducă cu gândul la câteva dintre reușitele sale care au făcut epocă deceniul trecut.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by U-BT Cluj-Napoca (@ubancatransilvania)

La 39 de ani abia împliniți, Mihai Silvășan e omul momentului în baschetul românesc. A legat cea mai lungă hegemonie pe plan intern a Clujului – care tocmai a câștigat din nou și Cupa României, duminică seara, al doilea sezon la rând. Mai important, bate record după record în EuroCup, unde tocmai și-a dus echipa direct în sferturile de finală, la a doua participare la acest nivel. Recent, tocmai a bifat victoria cu numărul 300 pe banca Clujului. Și ca și cum presiunea pe care ambițiosul proiect de la Cluj nu ar fi fost de ajuns, Mihai Silvășan a acceptat, recent, în paralel, și postura de selecționer al Naționalei masculine de baschet.

Deși e pe val, după un început de mandat ca antrenor în care nu toată lumea a crezut în el – încă un semn, poate, al pretențiosului mediu de la Cluj – Silvășan încearcă să rămână cu picioarele pe parchetul sălii vechi. Marile meciuri ale sezonului sunt încă în față, iar atunci când te bazezi doar pe muncă și pe caracter nu există scurtături.

Mihai, U-BT Cluj-Napoca este revelația actualei ediții a EuroCup, e calificată direct în sferturi și joacă acasă manșa unică. Am mai discutat despre ingredientele proiectului de la Cluj: totuși, dincolo de schimbările de lot față de anul trecut, ce e acum în plus? E rutina la un anumit nivel, e încrederea în proces?

Niciodată nu e vorba de un singur ingredient care te face să ai succes. Evident, am vrut să construim o echipă mai bună decât sezonul trecut, o echipă care să facă performanță în EuroCup. Asta încercăm în fiecare an, în orice competiție jucăm, să facem performanță.

De data asta, ne-a ieșit chiar bine, lucrurile s-au așezat foarte bine pentru noi. Cum v-am spus mai demult, primul lucru la care ne uităm noi cei de la U-BT e caracterul jucătorilor. Ăsta e primul criteriu după care alegem și se pare că am ales bine. Fiecare jucător e mulțumit să fie într-o echipă care câștigă. Și cred că unitatea aceasta, chimia echipei, fac diferența pentru noi. Dacă nu ai așa ceva, nu poți să revii în atâtea meciuri de la diferențe de 15-19 puncte și să câștigi. Trebuie să ai jucători de caracter, trebuie să ai jucători pentru care succesul echipei e pe primul loc, trebuie să ai jucători care înțeleg cum se lucrează și așa ceva avem acum.

Cum e vestiarul de anul ăsta, cum l-ai caracteriza?

Sincer, eu foarte rar intru în vestiarul băieților. Însă, după cum se vede, ei se înțeleg foarte bine atât pe teren, cât și în vestiar. Nu trebuie să fie neapărat prieteni în afara terenului; mulți au familii, când se pleacă de sală se duc direct la ai lor. Important e ce se întâmplă pe teren, cum luptă unul pentru celălalt în timpul meciurilor.

Se simte un plus de valoare individuală față de anii trecuți. Dar cum se face că veteranii echipei au crescut, parcă, și ei în joc față de sezonul precedent? E faptul că s-au eliberat o anumită presiune, că nu trebuie să livreze numai ei? E concurența?

Faptul că se simt bine împreună cu ceilalți jucători și că este o atmosferă bună îi face și pe ei să fie mai buni, până la urmă. Baschetul e un sport de echipă. Nu există un singur jucător care câștigă meciurile sau un antrenor sau oricine altcineva. E vorba de echipă. Echipa trebuie să câștige, și pentru asta lucrurile trebuie să meargă într-un anumit fel, jucătorii să se înțeleagă și să se simtă bine împreună. Veteranii noștri chiar se simt foarte confortabil în rolurile pe care le au, iar asta se vede, automat, și pe teren.

U-BT are cea mai lungă bancă de până acum, cu mai multe posibilități de rotație, mai ales pentru EuroCup. E mai greu de gestionat asta?

Nu e chiar așa de lungă banca dacă ne uităm la echipele din EuroCup. Față de anii trecuți, e mai lungă, cam ca anul trecut, însă calitatea e mult mai mare. Dar situația în care suntem nu e greu de gestionat. Bineînțeles, pentru un antrenor cel mai ușor lucru e să aibă 7 jucători, să fie toți super mulțumiți, dar asta nu se poate la acest nivel. Dacă aveam 7 jucători, iar 2 erau accidentați, ne rămâneau 5. Așa, când ai 10 și se accidentează 2, în 8 poți juca. De asta trebuie să ai o bancă cât mai lungă, însă și așa trebuie să fii extrem de atent ce fel de jucători iei, ca să fie de acord cu rolul pe care li-l dai: nu poți lua 7 vedete care vor să dea puncte, că se vor călca unii pe alții pe picioare.

Echipa se autodepășește meci de meci sezonul ăsta: ba câștigă meciuri grele în deplasare, ba întoarce diferențe mari de scor, ba câștigă fără mai mulți oameni de bază. E cumva o tracțiune cu mai multe motoare la U-BT.

Cu siguranță că ne-am autodepășit de multe ori, în multe meciuri, însă cred eu că este vorba despre mentalitatea pe care o avem. Din prima zi când băieții au venit la antrenamente, le-am spus clar că aici singurul lucru care contează este victoria.

Vrem să fim overachievers. E un cuvânt pe care îl folosesc, care îmi place. Probabil toată lumea se așteaptă să câștigăm în România, e un lucru normal. Dacă pierdem, e un lucru foarte rău pentru noi. Cum puteam fi overachievers în sezonul acesta? Făcând o treabă foarte bună în EuroCup, depășindu-ne condiția acolo. Și, cred eu, până în acest moment am făcut-o. Însă nu e final de drum, e încă de vreme, trofeele se dau în lunile ce vin.

Care au fost momentele cheie care au marcat sezonul acesta?

Cred că meciurile din deplasare, pe care le-am câștigat după reveniri spectaculoase, au clădit foarte mult încrederea pe care o avem în momentul de față: începând de la primul meci pe care l-am jucat în deplasare la Slask Wroklaw, când am fost conduși, am revenit și am reușit să câștigăm la 2 puncte pe final, și terminând cu meciul de la Gran Canaria. Încrederea noastră a crescut foarte mult și în continuare e acolo, la cote foarte înalte, mai ales după acel meci de la Gran Canaria.

Trebuie, totuși, să rămânem cu picioarele pe pământ. Ce ne-a dus aici: faptul că ne antrenăm bine, faptul că ne dorim să câștigăm fiecare posesie pe care o jucăm, atât în apărare cât și în atac, faptul că jucăm un baschet de calitate la fiecare meci. Trebuie să ne gândim la aceste lucruri mărunte ca să putem fi buni per total. Cum facem asta dacă nu muncim la antrenamente, dacă nu avem o atitudine și o mentalitate corectă?

Se simte un respect mai mare din partea adversarilor din EuroCup după toate revenirile din ultima vreme? La nivel de branding personal al echipei se simte acest plus?

Cu siguranță se simte. A fost un sondaj de opinie printre general managerii din EuroCup și am fost votați drept una din echipele împotriva căreia e cel mai greu de jucat. E clar că echipele nu-și doresc neapărat să joace cu noi. Ne simt ca un adversar puternic, care nu cedează niciodată, văd că luptăm în fiecare minge. Evident, asta nu e confortabil pentru celelalte echipe.

Povestea lui U-BT Cluj-Napoca are toate datele unui plan strategic, urmat pas cu pas. Care e următorul pas?

Următorul pas e următorul meci. Nu vrem să ne gândim mai departe. Suntem în ultimele 8 echipe din EuroCup, jucăm un sfert de finală acasă, în fața a 10.000 de oameni, ceea ce ne pune într-o situație avantajoasă de a ne califica mai departe.

Cum influențează ascensiunea U-BT baschetul românesc? În ce fel îl ajută, în ce fel îl poate ajuta?

Cu siguranță influențează. Văd la meciurile noastre de EuroCup oameni care vin din alte orașe să ne susțină. Au venit și din Iași! Asta nu poate fi un lucru rău pentru baschetul românesc, pentru baschetul clujean. S-a creat o emulație. La meciul de campionat împotriva Piteștiului, când am jucat în Sala Horia Demian, a fost arhiplin, lumea era extrem de încântată să ne vadă, aplauda frenetic jucătorii. A fost o atmosferă foarte frumoasă și foarte intimă. Sunt foarte mulți copii care cer autografe jucătorilor la fiecare meci, vor să-și facă poze cu ei. Asta înseamnă că mulți dintre copiii aceia vor începe să facă baschet. Volumul de jucători cu potențial pentru a face performanță mai târziu va crește, automat. Eu cred că noi putem fi locomotiva baschetului clujean, în primul rând, și a baschetului românesc, în general, prin atitudinea noastră, prin ceea ce ne dorim, prin performanța la cel mai înalt nivel putem să tragem alături de noi și alte echipe. Cred că așa poate crește baschetul românesc, mai ales în condițiile în care volumul de jucători care se apucă de baschet va crește.

Cu Emi Cățe și Patrick Richard cetățeni români, MVP-uri în meciuri de EuroCup, cu Mihai Măciucă, care prinde minute și marchează puncte la acest nivel, putem spera că avem o bază pentru ridicarea Naționalei? Întreb asta în contextul în care ai preluat recent conducerea echipei naționale de baschet.

Cu siguranță este o bază, însă la Națională problemele sunt mai complexe. Trebuie să lucrăm foarte mult la mentalitate, cred eu. Și trebuie să identificăm jucătorii care își doresc să muncească pentru a deveni jucători decisivi pentru locurile naționale. E o muncă mai amplă, însă toată lumea are nevoie de modele. Și cred eu că jucătorii de la noi pot fi modele pentru alți jucători.

Ce te-a făcut să accepți provocarea asta și de ce acum?

Nu știu dacă e un moment bun sau rău pentru mine personal. Nu mă gândesc la asta, eu lotul național eu nu l-am refuzat niciodată. În vremea în care jucam, mergeam cu drag la fiecare convocare. Într-adevăr, e o mare provocare pentru mine. Dar îmi plac provocările și le accept. Nu e cea mai bună perioadă a baschetului românesc, însă voi pune toate resursele pe care le am să creștem și să avem succes și la lotul național.

Care crezi că e potențialul realist al baschetului nostru? Care ar fi următorul pas de trecut?

Greu de spus. Repet, trebuie să identificăm jucători între 14 și 17-18 ani, jucători care pot fi decisivi pentru lotul național, și pe ei trebuie să îi îndrumăm, să îi ajutăm să se antreneze vara în străinătate. Și, dacă e nevoie – de ce nu? – să plece la cluburi mai puternice, pentru că, realist vorbind, competiția la nivel de juniori nu e, momentan, la cel mai înalt nivel în România. Jucătorii pe care îi vom identifica trebuie cu siguranță ajutați. E un plan pe termen mai lung, nu e o oportunitate de moment. E vorba de multă muncă și de multă răbdare.

Cu ce te-a îmbogățit pe tine ca om, ca profesionist, ultimul sezon, plin de succes? Și cum te evaluezi? Primești feedback pentru munca depusă aici? În ce punct te vezi?

Când câștigi, toată lumea te felicită și, evident, scopul nostru ca antrenori este să câștigăm. Nimeni nu-și dorește să piardă. Însă, și când ajungi să câștigi, tot pierzi la un moment dat. Asta face parte din viața fiecărui antrenor. Sunt extrem de fericit cu acest sezon competițional. Îmi dă o liniște și o satisfacție profesională foarte mari. Însă, în același timp, nici nu pot să mă bucur prea mult: trebuie să rămân cu picioarele pe pământ, pentru că, repet, trofeele se vor decerna în săptămânile, în lunile ce urmează. Plus EuroCup-ul, unde abia acum începe partea cea mai interesantă.

Am învățat din experiența anilor trecuți că atunci când câștigi și ai un momentum, nu poți fi foarte high din punct de vedere emoțional. Multe se pot schimba de la un meci la altul: pot apărea accidentări, pot apărea probleme pe care trebuie să le gestionezi, iar dacă nu ești zilnic mental acolo să înțelegi ce se întâmplă și nu muncești la fel cum ai muncit înainte, poți pierde foarte ușor momentul pozitiv pe care îl ai.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by U-BT Cluj-Napoca (@ubancatransilvania)

 

View this post on Instagram

 

A post shared by U-BT Cluj-Napoca (@ubancatransilvania)

 

View this post on Instagram

 

A post shared by U-BT Cluj-Napoca (@ubancatransilvania)

»» Citește mai departe pe Lead.ro despre cum a fost construit succesul clujenilor | Și despre cum s-au trăit pașii mari făcuți în sezoanele precedente (prima parte | a doua parte)