The Mourinho Way: United ne adoarme la Sevilla, scapă cu un egal. Șahtiorul merge la Roma cu un avantaj șubred în bagaj

Danny Coposescu 22 februarie 2018

Un discurs despre reglementarea importurilor de fructe citrice; un episod din „Tânăr și neliniștit‟; varul uscându-se pe perete. Toate sunt recomandări bune pentru a-ți crește astăzi pulsul, după inerția televizată dintre Sevilla și Man Utd. Undeva, o companie farmaceutică și-a abandonat brusc cercetările: tocmai a găsit cel mai potent somnifer. Cel puțin pentru cei care nu sunt fani United, căci frustrarea resimțită aseară probabil îi va ține cu ochii în tavan câteva nopți, căutând cuvinte pentru a-și descrie nemulțumirea față de direcția în care Mourinho le duce echipa.

Sevilla 0-0 Man Utd

Să începem direct cu omul meciului. Nu, nu e vorba de David De Gea, deși două parade acrobatice în finalul primei reprize ne-au trezit din moțăială ca o petardă aruncată în afara sezonului festiv. Fanii Sevilliei merită un premiu colectiv pentru atmosfera complet antitetică evenimentelor de pe teren. Deși probabil scandările neîntrerupte și bătaia tobelor au fost felul lor de a-și alunga somnolența.

Luis Muriel n-a ratat doar golul în ultimele secunde înainte de pauză, ci și șansa de a ridica întâlnirea din mediocritate. Dar ceea ce-a urmat în a doua parte s-a scufundat la cu totul alt nivel, un experiment menit să demonstreze că da, până și cele mai strălucite talente din fotbal pot produce ceva mai puțin interesant decât o tură de „victorie‟ în fața blocului.

Exagerăm dacă spunem că istorici ai sportului vor studia de zor cum o echipă cu Sanchez, Lukaku, Mata și Pogba pe teren poate să pună un singur șut pe poartă contra unei defensive care a luat opt goluri în ultimele șase meciuri. Dar nu cu mult. Cel din urmă nici n-ar fi trebuit să fie pe teren, dar accidentarea timpurie a lui Herrera l-a forțat pe Mourinho să introducă un fotbalist cu care, evident, nu prea știe ce să facă. Pogba s-a plimbat pe tot terenul, cu pasul său mare, dar fără rost, ca un tip care s-a trezit în mall fără vreun plan și trece repejor prin fiecare magazin care-i fură ochii.

Tocmai la deplasarea asta și-a găsit să asiste Alex Ferguson, parcă taman pentru a sublinia contrastul dintre fosta și actuala echipă. Dintre fostul și actualul stil de joc. Ian Wright, marele atacant al lui Arsenal, a numit prestația „dizgrațioasă‟. Mark Lawrenson de la BBC a remarcat că Mourinho a părut mai preocupat de Sevilla decât andaluzii de United, cu implicația că o asemenea atitudine nu se cuvine unui club de statura asta. Și indiferent de rezultate, de declin și identitatea confuză, Man Utd și suporterii ei își asumă în continuare un gravitas pe care pragmatismul dus uneori la extremă îl lezează. Lawrenson a spus că știi exact ce primești cu Mourinho, dar și portughezul știe exact care sunt așteptările, oricât de nerezonabile ar fi.

Și totuși, nimic nu pare să-l înveselească mai mult decât o strategie sufocantă executată ca la carte. Jose l-a îmbrățișat la final pe un reporter, pentru că l-a întrebat de tânărul Scott McTominay, la prima primăvară europeană, și nu de Pogba. „Va fi greu. Cred că Old Trafford n-a mai avut de mult o seară mare. Dacă câștigăm, ne-am calificat.‟

O seară mare pe „Teatrul Viselor‟, cum nu s-a mai văzut de mult, e exact tonicul de care au nevoie Mourinho și United după sforăiala de pe Ramon Sanchez Pizjuan.

Șahtior Donețk 2-1 AS Roma

Ajunge să revezi primele 20 de minute din confruntarea asta ca să-ți aduci aminte cum poate arăta fotbalul la nivelul acesta. Șahtior și Roma s-au atacat necontenit până au obosit și au trebuit să-și tragă sufletul. Apoi, au luat-o de la capăt.

Italienii au fost primii care s-au calmat suficient de mult încât să transforme în sfârșit o șansă. La 20 de ani, suntem obligați contractual să-l proclamăm pe Cegniz Ünder „marea speranță‟ a fotbalului turc, mai ales că a marcat la debutul în competiție.

Dar Facundo Ferreyra a ieșit energizat de la cabine și a arat terenul cu o contră finalizată frumos în minutul 52. Toate astea au fost ca un aperitiv sățios înainte de felul principal servit de Fred. Nu, nu acel Fred care reușea cumva să devină țapul ispășitor într-un meci în care defensiva Braziliei încasa șapte de la Germania la propriul campionat mondial. Altul, de doar 24 de ani, pe care se spune că și-l dorește Guardiola.

Oricum, nu trebuie să ai ochiul fin al catalanului ca să-ți dai seama de ce. Lovitura liberă care i-a adus Șahtiorului victoria fragilă e de urmărit înainte de culcare, pentru a visa doar la ce-i mai bun în Champions League.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.