„Ne-ați vândut un vis, ne-ați dat un coșmar.‟ Necazurile lui West Ham United pot fi contagioase

Danny Coposescu 12 martie 2018

Trebuia să fie cu totul altfel. Acum aproape doi ani, Winston Reid se înălța în minutul 80 și Upton Park se ridica cu el, într-un extaz colectiv. Ultimul meci dintr-o istorie de 112 ani se termina în cel mai potrivit mod cu putință: West Ham își lua adio de la căminul ei străvechi cu o victorie memorabilă împotriva lui Man Utd, 3-2, și „I’m Forever Blowing Bubbles‟ răsuna din toate colțurile unui stadion mitic. La cinci kilometri depărtare, London Stadium își aștepta cu brațele deschise noii chiriași victorioși.

Viitorul trebuia să fie „claret and blue‟. Ce ironie că astea sunt și culorile lui Burnley, care a făcut sâmbătă 3-0 pe London Stadium și a dezlănțuit o răzmeriță cum nu s-a mai văzut de mult în fotbalul englez. S-a cântat toată după-amiaza la Londra, dar nu de bine. La fiecare minge pe care Joe Hart a trebuit s-o culeagă din plasă, cel puțin un suporter s-a repezit pe teren și mulțimea strânsă sub locurile patronilor s-a îndesit. La trei puncte de retrogradare, West Ham tocmai a atins un nou nivel de disfuncționalitate.

Trebuia să fie un vis, dar totul s-a transformat într-un coșmar.

Prețul mare al incompetenței

Probabil nu-i nevoie să condamnăm cu pioșenie aspectele violente ale episodului de zilele trecute, cum s-au grăbit s-o facă mai toți analiștii respectabili din Anglia. E de la sine înțeles că niciun fotbalist n-ar trebui să se teamă pentru propria siguranță, așa cum a fost cazul cu Mark Noble, căpitanul lui West Ham. „Dacă cineva mă atacă, atunci o să mă apăr,‟ sună ca o justificare rezonabilă pentru partida de lupte greco-romane dintre Noble și primul intrus de pe gazon.

Nici moneda pe care ar fi primit-o președintele David Sullivan în ochelari nu-i umple de glorie pe suporterii cu pricina. Dar când până și antrenorul David Moyes spune că înțelege atmosfera toxică de pe London Stadium, n-ai cum să nu te întrebi de ce s-a ajuns aici.

Încă de la primele meciuri jucate pe arena nouă, în 2016, problemele au devenit evidente. Lăsăm la o parte deocamdată contractele curioase care fac din West Ham practic un club subvenționat de consiliul local. Strategia urmărită de Sullivan, David Gold și vice-președinta Karren Brady a fost de a da cu bâta în baltă și a se mira apoi când lumea se plânge că a fost stropită.

Fanii s-au prins rapid de natura „visului‟ care le era vândut. Tribune atât de îndepărtate de teren încât ai nevoie de un telescop să vezi jocul din unele secțiuni; reprofilarea într-un club „de familie‟ care a dus constant la confruntări violente între suporterii activi și cei interesați doar de echivalentul unei vizite la mall; și absolut nicio dovadă de investiții robuste în echipă, în ciuda demagogiilor despre fotbal european.

Unde să mai pui senzația că sunt luați de fraieri? Exact asta face Brady când vorbește ca un algoritm de PR: „Oferim clienților un produs mai dinamic pentru un preț mai mic. Reacția e extrem de pozitivă. Suntem pe locul 15 în ceea ce privește valorile brandului.‟

Oare cât de sănătos e pentru brand să faci pacte cu huliganii de dreapta? Într-un adevărat „grand slam‟ de incompetență, West Ham s-a întâlnit săptămâna trecută cu mai multe grupuri de suporteri, ca reacție la amenințarea unui marș de protest împotriva conducerii. Miguel Delaney de la The Independent a dezvăluit cum Brady și compania s-au folosit de o facțiune formată din foști membri ai infamei „Inter City Firm‟ pentru a-i speria pe organizatorii protestului.

După o ședință secretă cu Sullivan și Gold, unul dintre fondatorii grupării de huligani, Andrew Swallow, a pornit o campanie de intimidare împotriva asociației oficiale de fani ai clubului, care a cedat. În lumina unor astfel de revelații, n-ai cum să nu te întrebi de cine aparțin cei care au făcut scandal la meciul cu Burnley. Ar fi oare chiar atât de surprinzător ca bătăușii lui Swallow să se dovedească a fi aliați de încredere pentru West Ham?

Măcar din punctul ăsta de vedere, cei care au strigat „ne-ați distrus clubul‟ către loja de directori au dreptate: războiul ăsta civil a pornit în birourile lor. La fel și problema de securitate care le-a permis supăraților să se plimbe nestingheriți pe gazon. „Am râs amar când David Sullivan s-a plâns de stewarzi, după ce ne-a ignorat cu atâta seninătate cât timp doar copiii noștri erau în pericol,‟ spune un suporter pentru The Guardian.

Reacțiile înțepate din partea FA și Premier League la evenimentele de sâmbătă nu-s de bun augur pentru echipă. E foarte posibil ca West Ham să joace măcar o parte din ultimele etape cu ușile închise. La cât de toxică a atmosfera pe London Stadium în ultima vreme, și la cât de puțin „dinamic‟ e „produsul‟ oferit, poate că ăsta-i cel mai bun lucru pentru toată lumea.

O rază de soare pe Emirates, un nor negru la Tottenham

În sfârșit, o reacție de orgoliu la Arsenal. După necazurile din ultima vreme, săptămâna asta a venit ca o gură de aer proaspăt pentru o echipă și un antrenor care păreau că se sufocă. După victoria cu 2-0 de pe San Siro în Europa League, a venit spălarea păcatelor pe Emirates, cu Watford. Aubameyang și Mkhitaryan au marcat în victoria cu 3-0, alături de mult criticatul Mustafi, iar Petr Cech a salvat un penalti. Un loc în „top 4‟ rămâne de domeniul fantasticului, dar nord-londonezii au nevoie de o serie bună măcar de dragul parcursului european – singura șansă reală de a reveni în Champions League sezonul viitor.

Tottenham a urcat pe trei după succesul cu 4-1 de la Bournemouth, dar tot clubul (și naționala Angliei) tremură pentru Harry Kane. Atacantul a ieșit accidentat după doar 30 de minute și n-ar fi prima dată când glezna dreapta l-ar ține departe de teren. „Sper că nu e ceva serios. Suntem îngrijorați, dar va trebui să așteptăm,‟ a spus Pochettino după meci.

În fine, Chelsea s-a încălzit pentru Barcelona cu un 2-1 destul de chinuit împotriva lui Crystal Palace. Diseară, Man City are șansa să se distanțeze din nou la 16 puncte de United, în deplasarea de la penultima clasată Stoke.

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.