Neymar domină pe teren şi pe prima pagină, Ligue 1 încearcă şi ea să se ridice la nivelul noilor aşteptări

Danny Coposescu 25 august 2017

„Nu cred că e om. E un fenomen“. Nu, nu e încă un omagiu hiperbolic adus lui Messi, deşi exact combinaţia asta de cuvinte a fost folosită probabil sezon de sezon pentru a-l descrie pe argentinian. Nu, de data asta e vorba de cel care a plecat de la Barcelona, printre altele, tocmai pentru a putea fi cu adevărat singur sub reflectoare.

Neymar a atras complimentele astea din partea lui Lucas Deaux, jucătorul nefericitei prime victime a brazilianului în Franţa, Guingamp. După un gol, un assist şi o sumedenie de jonglerii absurde cu mingea, Deaux n-avea cum să spună altceva. Problema e că nu a lăsat loc de prea multe superlative pentru ceea ce avea să urmeze.

Demontarea sistematică a lui Toulouse de săptămâna trecută, un 6-2 după ce oaspeţii de pe „Parc des Princes” şi-au permis impertinenţa de a marca primii, a anunţat cu adevărat sosirea lui Neymar în Ligue 1.

În faţa propriilor suporteri extaziaţi, cei norocoşi să fi prins bilet la meci, Neymar a marcat o dublă şi a dat două assist-uri. Dacă nu te-ai fi uitat cu atenţie, ai fi spus că roiul de tricouri care atacau din nou şi din nou aparţinea Barcelonei, şi că spiriduşul imposibil de deposedat (prin mijloace legale) e Messi. Dezintegrarea lui Toulouse a înşirat, pe rând, toate motivele pentru care Neymar a plecat la Paris.

Mania din jurul atacantului e cu atât mai accentuată cu cât dă apă la moară jurnaliştilor şi în afara terenului. Ieri, spre exemplu, Barcelona şi Neymar s-au ameninţat reciproc cu judecata. FC Barcelona vrea înapoi cele 8,5 milioane de euro plătite ca bonus de loialitate anul trecut.

La rândul său, jucătorul spune că a fost mai loial decât spun catalanii, cam de vreo 26 de milioane de euro. Din toată telenovela, e clar cine iese mai bine. Neymar e aproape de apogeul popularităţii, în timp ce Barça va fi văzută ca răzbunătoare şi incapabilă să accepte pierderea unui juvaier din coroană.

Aşa că, în momentul ăsta, nu există naraţiune în Franţa care să nu-l aibă la centru pe Neymar. Ai spune că restul echipelor au ceva resentimente faţă de situaţia asta – multe dintre ele se străduie de ani de zile să dezvolte şi să menţină modele sustenabile, cum fac Lyon şi Monaco. Dar, cum zice şi Julien Laurens de la ESPN, circul din jurul lui Neymar şi calitatea sa indisputabilă, ar putea duce treptat campionatul la un alt nivel.

„Les prétendants”

În umbra spectacolului Neymar, pe neobservate, Ligue 1 e mai spectaculoasă ca oricând. Are cea mai mare medie de goluri pe meci – 2,8 – dintre toate cele cinci ligi mari ale Europei. Chiar dacă suntem încă la startul sezonului, lucrurile n-au de ce să nu continue aşa. Monaco şi Saint Etienne au început tare, ambele alături de PSG cu maxim de puncte după trei etape.

Radamel Falcao a continuă cum a terminat în mai – cu goluri multe. Columbianul are deja cinci şi Monaco încă nu pare prea afectată de exodul din vara asta. Cum ne-au obşinuit în ultimii ani, campionii Franţei îşi fac treaba în linişte şi departe de ochiul public.

Cu toate astea, situaţia lui Kylian Mbappe devine mai neclară cu fiecare zi care trece. Ba Real Madrid, ba Barcelona, chiar şi PSG sunt depănate în presă ca destinaţii posibile, iar tânărul atacant n-a mai jucat un minut de două meciuri.

Adversara de duminică seara a lui Monaco, Marseille, continuă transformarea condusă de patronul american Frank McCourt, fost deţinător al unei francize majore de baseball. După peste 50 de milioane cheltuite pe piaţa de transferuri şi sub tutelajul antrenorului Rudi Garcia, fosta campioană europeană încearcă propria revoluţie.

În ceea ce o privește pe Saint Etienne, „Verzii“ îl vor întâlni diseară pe Neymar chiar la el acasă. Nu mulţi îşi aduc aminte astăzi, dar Saint Etienne e cea mai de succes echipă din Franţa, cu zece titluri şi o sumedenie de cupe. E drept că marea majoritate au venit în anii ’60 şi ’70, dar mai ales aventurile europene de atunci fac clubul unul dintre cele mai populare din campionat.

Începutul lor perfect va lua probabil sfârşit pe „Parc des Princes”, dar asta nu înseamnă neapărat că PSG va defila de acum şi până în primăvara viitoare.

Toate astea nu fac decât să scoată în evidenţă cât de interesant se prezintă Ligue 1. Pe lângă vedetele evidente, mai sunt şi personaje cunoscute, dar mai puţin luxoase care îşi fac treaba acum în prima ligă franceză.

Claudio Ranieri şi Ciprian Tătăruşanu n-au început grozav la Nantes, dar n-ai cum să nu ţii măcar o ureche ciulită când vine vorba de meciurile lor. La Nice, legendarul Marcelo Bielsa, cel pe care mulţi antrenori de top îl numesc cea mai influentă persoană din cariera lor, îşi mai încearcă o dată mână în Franţa, după un experiment eşuat la Marseille.

Lyon a luat-o de la capăt cu întinerirea, după ce i-a pierdut pe Tolisso şi Lacazette. Şi n-ai cum să n-o menţionezi şi pe Nice, care s-a bătut la titlu sezonul trecut şi a terminat până la urmă pe 3. Deşi startul noii stagiuni nu prea sugerează o repetare a isprăvii, antrenorul Lucien Favre e un veteran al surprizelor, încă de când lucra în Bundesliga.

Stadioanele sunt mai pline ca oricând, cluburile par sănătoase şi jucătorii buni abundă la mai mult decât o singură echipă. Pentru fanii lui Neymar, Ligue 1 e deja vizionare obligatorie. Pentru restul, există multe alte motive pentru a urmări fotbalul francez.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.