O abdicare în direct: Chelsea îngenunchează pe Etihad, așteaptă încoronarea lui Man City. La Arsenal, nimeni nu mai așteaptă nimic

Danny Coposescu 5 martie 2018

Ruud Gullit e o figură bine-cunoscută pentru majoritatea fanilor lui Chelsea. Și înainte de era Abramovici, londonezii au fost primul club cu adevărat cosmopolit din Premier League. Gianfranco Zola, Gianluca Vialli și mai ales un Gullit aflat la apusul carierei au făcut din Stamford Bridge unul dintre cele mai interesante teatre fotbalistice ale anilor ’90.

Se poate spune, deci, că olandezul are destule în comun cu fanii care s-au deplasat duminică la Manchester pentru întâlnirea dintre actuala și viitoarea campioană a Angliei. Atât de multe încât și el, în studiourile „Match of The Day‟, și cei surprinși la un moment dat de camerele BBC în tribune au avut aceeași reacție la predarea lui Chelsea pe Etihad: „Ce-a fost asta?!‟

„O crimă împotriva fotbalului‟

Am început cu declarația lui Jamie Redknapp ca să tăiem de pe listă exagerările grosolane. Redknapp și Gary Neville s-au întrecut în epitete negative pentru felul în care s-a prezentat Chelsea la ceea ce ar fi trebuit să fie un derbi. Hiperbole de genul ăsta justifică parțial răspunsul lui Conte, care i-a numit proști pe amândoi.

Doar parțial. Dacă conservatorismul dus la extremă nu-i neapărat o crimă împotriva fotbalului, atunci e cel puțin una împotriva ideii de competitivitate în Premier League. Da, City e de luni bune cu o mână pe trofeu; da, Guardiola are un lot superior, calitativ și cantitativ. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-ți asumi cu atâta zel presupusa inferioritate. E exact ce a făcut Conte înainte, în timpul și după un joc de care nici măcar fanii gazdelor n-au putut să se bucure. În fond, ce-i de sărbătorit când adversarul cedează dinainte de primul fluier orice inițiativă?

E ceva cât se poate de potrivit în faptul că doar Bernardo Silva a marcat, la 35 de secunde după pauză. În primul rând, demonstrează că City a înțepat-o ezitant pe Chelsea în prima repriză, a văzut ca nu provoacă nicio reacție și apoi și-a făcut rapid treaba. În al doilea rând, victoria la limită ne arată că n-a fost nevoie decât de minimul efort pentru a trece de echipa care e încă deținătoarea titlului.

Te vezi nevoit să tot repeți lucrul ăsta, ca să nu-l uiți când privești statisticile. Trei șuturi spre (nu pe) poartă din partea lui Chelsea și niciunul în prima repriză: într-adevăr, cea fost asta?! O încercare de a nu primi trei sau patru goluri în fața unui buldozer ofensiv, a fost răspunsul lui Conte. Ce reiese dintr-o astfel de atitudine, deloc izolată în sezonul actual de Premier League, nu face bine brandului pe care-l trâmbițează „cea mai bună ligă din lume.‟ Nici speranțelor de a-l convinge pe Eden Hazard, spre exemplu, să ignore flirturile lui Real Madrid. Nu când belgianul e forțat să interpreteze rolul de număr nouă fals cu accentul pus în totalitate pe „fals‟.

Guardiola s-a bucurat energic la sfârșit și n-a spus nici pâs când jurnaliștii l-au provocat să critice strategia oponentului. De ce s-ar plânge când campioana îi cedează cu atâta smerenie coroana chiar la el acasă?

Calvarul continuă pentru Arsenal

În timp ce Man City mătura terenul cu Arsenal pentru a doua oară în cinci zile, până și un suporter al lui Tottenham spunea că e dureros să vezi o asemenea cădere. E un sentiment pe care-l împarte multă lume. Doar un club ca ăsta îți poate provoca milă când pierde cu nou-promovata Brighton, care trăiește pe mărunțiș în comparație cu adversarul de ieri.

A patra înfrângere consecutivă, de data asta cu 1-2, n-are cum să-i fie imputată cu totul lui Wenger. Nu când și Petr Cech a început să se coboare la nivelul greșelilor de pe Falmer Stadium. Portarul e unul dintre cei mai onești fotbaliști de top și n-a ezitat să-și asume responsabilitatea. Dar, spre deosebire de antrenorul său, Cech a strâns rezerve vaste de răbdare din partea fanilor. Așa că majoritatea îl vor scuti și se vor concentra pe declarația lui Wenger de după meci, când a repetat că e „omul potrivit pentru Arsenal‟ – imediat după ce a recunoscut că un loc de Champions League e acum aproape imposibil.

Cel puțin pe ruta obișnuită. „Metoda Mourinho‟ rămâne o posibilitate, ceea ce face din întâlnirea cu AC Milan în Europa League un moment al adevărului. Dacă-l credem pe cuvânt, e clar că Wenger nu va pleca de bunăvoie. Însă dacă și drumul european se termină în eșec, s-ar putea să vedem în sfârșit finalul pe care nici rivalii nu i-l doresc celui mai longeviv manager din Europa.

Liverpool și Spurs iau prima opțiune pentru „top four

Pentru Klopp și Pochettino, cerul e mult mai senin. După victorii identice în weekend, 2-0 cu Newcastle, respectiv Huddersfield, echipele lor și-au făcut un cuib confortabil pe pozițiile care duc în Champions League. Și apropo de asta, ambele se pregătesc cu optimism de retururi în optimi.

Una dintre puținele lupte care au mai rămas vii în stagiunea asta e cea dintre Harry Kane și Mo Salah pentru titlul de golgheter. Amândoi au 24 de goluri și nu par să se fi oprit – nici acasă, nici în Europa.

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.