Pacificatorul: Heynckes sare din nou în ajutorul lui Bayern. Dar poate echipa asta să mai joace fotbalul lui Jupp?

Desenul animat „South Park“ dedica anul trecut un sezon întreg unei tendinţe observabile în cultura populară contemporană. În stilul caustic obişnuit, serialul critica explozia artificială de nostalgie de la Hollywood, în muzică şi modă, dar mai ales în politică. Se repeta obsesiv replica „Mai ştii când…?“, pentru că întrebarea asta s-a dovedit a fi deosebit de puternică în a stârni lumea.

Săptămâna trecută, Karl-Heinz Rummenige şi Uli Hoeneβ şi-au spus: „Mai ştii când Jupp Heynckes ne câştiga o triplă fără precedent în fotbalul german?“ De acolo, răspunsul la cea mai serioasă criză trăită de club din 2009 încoace – două înfrângeri și două egaluri în primele 11 meciuri oficiale în toate competițiile – a devenit clar. Acum, ca şi atunci, Jupp Heynckes a fost chemat să facă pe pompierul la Bayern München.

Jupp Heynckes has arrived #JuppsBack pic.twitter.com/kumLzLJVuX

— Bayern & Germany (@iMiaSanMia) October 9, 2017

„Vârsta e doar un număr“

Nu e, deci, prima oară când Heynckes vine pe un cal alb să o salveze pe campioană de propriile greşeli. Acum opt ani, entuziasmul din jurul lui Jürgen Klinsmann şi Mondialul german se transformase rapid într-un coşmar pentru Bayern. În timp ce Wolfsburg era pe drum spre trofeul Bundesliga, până şi ultimul loc de Champions League era în pericol pentru bavarezi. Heynckes, un prieten vechi şi apropiat al lui Hoeneβ care făcuse deja treabă bună la München la sfârşitul anilor ’80, a salvat situaţia în ultimele cinci etape.

Culmea e că tot el a trebuit să repare stricăciunile pentru omul care l-a înlocuit în acea vară: Louis van Gaal. Regimul turbulent al olandezului s-a terminat cu readucerea unui om cu un stil managerial total opus. Și după disperarea din 2012, când Dortmund lua cupa şi campionatul, iar Bayern pierdea finala Champions League tocmai pe Allianz Arena, cu Chelsea, a urmat extazul acelui sezon perfect. De la stilul de joc, la atmosfera din vestiar, totul a contribuit la ceea ce rămâne un apogeu în istoria ilustră a clubului. Că toate lucrurile astea s-au întâmplat chiar şi după ce amicul Hoeneβ a anunţat prematur venirea lui Guardiola a scos cu atât mai mult în evidenţă personalitatea şi profesionalismul lui Heynckes.

Patru ani mai târziu, legenda Borussiei Mönchengladbach pune pauză traiului liniştit de pensionar pentru a o reasambla pe Bayern. Nimic mai mult, după cum o spune şi el: „Ăsta nu e un comeback. Datorez multe clubului şi nu e vorba despre mine aici, e vorba despre FC Bayern.“ Antrenorul de 72 de ani nu-şi face griji că ar fi rămas în urmă: „Vârsta e doar un număr. Sunt în formă fizică bună, spiritul participă şi el. Ştiu de unde să apuc echipa asta, am un plan precis.“

O echipă populată în continuare de mulţi jucători pe care i-a făcut campioni europeni. Printre ei, Horea (Ribery), Cloşca (Robben) şi Crişan (Müller), despre care s-a spus că au pornit revolta împotriva lui Ancelotti. Heynckes l-a numit deja pe ultimul dintre ei ca potenţial lider în ierarhia pe care vrea s-o instituie în lot.

Thomas Muller: "We want to win everything under Jupp Heynckes." pic.twitter.com/UaEjZCJRhx

— Bayern mania (@Bayern_mania) October 7, 2017

Deocamdată, prezenţa lui domolitoare se simte peste tot la Bayern. Inclusiv în conducere, unde dezacordurile dintre Rummenige şi Hoeneβ, care au umplut presa în ultima vreme, par să fie lăsate în urmă. Rămâne de văzut cât va dura pacea asta şi dacă abordarea „Back to the Future“ va ţine. În singurul meci pe care l-a condus, contra lui Hertha Berlin acum două săptămâni, Willy Sagnol a încercat tocmai întoarcerea la vremurile bune ale lui Heynckes: 4-2-3-1, Robben, Müller şi Ribery în spatele unui vârf, Javi Martinez la mijloc etc. Francezul a descoperit repede că nu-i atât de simplu, după ce adversara a revenit de la 2-0 şi a scos un egal.

Karl-Heinz Rummenigge, Bayern chairman: "Jupp Heynckes is a champion. I'm convinced that he's the ideal man for the job." ???? #UCL pic.twitter.com/EYBMLxOGoE

— Champions League (@ChampionsLeague) October 9, 2017

Totuşi, dacă există cineva care poate s-o scoată pe Bayern din „Scheiβe“, e omul care a mai făcut-o de două ori în trecut. Primele două meciuri sunt acasă: mai întâi Freiburg, apoi Celtic, în Ligă. Sunt două teste de la care nimeni n-ar trebui să aștepte minuni. Și totuși, lumea pare să aștepte exact asta. Iar explicația e simplă: Jupp aduce cu el o aură pe care clubul a rătăcit-o. Jucătorii au simțit asta imediat, au promis că vor lăsa totul pe teren; zâmbete au apărut în locul măștilor tensionate, concentrarea a luat locul declarațiilor subțiri din media. O singură întrebare rămâne: (mai) pot acești jucători să joace fotbalul lui Jupp? Câte rezerve să mai aibă Ribery și Robben? Mai sunt Boateng, Alaba și Javi Martinez – trecuți toți prin accidentări repetate – aceiași jucători de top? Pot Vidal, James Rodrigues și Thiago să joace ca Bastian Schweinsteiger și Toni Kroos? Și dacă Bayern nu va juca la fel, cum anume va juca? Răspunsurile vor veni curând.

Economie şi tradiţie în derbiul urii

Dortmund se pregăteşte pentru vizita lui RB Leipzig, sâmbătă seară. Nu doar Borussia, ci tot oraşul, pentru că fanii au anunţat deja un marş de protest împotriva oaspeţilor. Anul trecut, s-a lăsat cu răniţi şi nişte scene neplăcute, așa că poliţia a anunţat de-acum o prezenţă sporită înainte de meci.

Policing stepped up as Dortmund fans vow to renew RB Leipzig protests –
Click link to view & comment: https://t.co/kRStloOlKA pic.twitter.com/sq81cOUQI3

— NaijaVideoNet.com (@naijaVideonet) October 12, 2017

„Proiectul lui Dietrich Mateschitz [patronul firmei Red Bull] trebuie respins la fel de mult astăzi ca şi atunci. Nu putem să acceptăm niciodată ca o corporaţie să folosească abuziv fotbalul ca platformă de publicitate pentru produsul ei, indiferent de toate încercările linguşitoare din media.“ Din cuvintele declaraţiei emise de o coaliţie a suporterilor lui Dortmund, se înţelege clar că întâlnirea asta a căpătat un înţeles special în Bazinul Ruhr.

Acum un an, când RB era bombardată din toate părţile de repulsia fanilor, s-au găsit destui comentatori care să arate cu degetul spre modelul de business al Borussiei, o afacere tot mai modernă, în ciuda idealurilor romantice.

Un articol fascinant, scris de Christopher Smith pentru BundesligaFanatic, explică că Dortmund e singurul club din Bundesliga care tranzacţionează acţiuni la bursa din Frankfurt. O strategie de dezvoltare cât se poate de capitalistă, care ține însă cont de regulile Bundesligii: peste 60% din acţiuni sunt deţinute de indivizi, majoritatea simpli fani. Nimeni nu are mai mult de cele nouă procente ale lui Bernd Geske, de care n-a auzit aproape nimeni, pentru că nu e tocmai un miliardar notoriu.

Borussia Dortmund’s Pursuit of Titles and Their Stock Market Dilemma – https://t.co/tYc0Suy9Eb @CrittySmith

— Bundesliga Fanatic (@Bundesliga4u) October 1, 2017

Sigur, structura asta democratică a încurajat o abordare foarte conservatoare când vine vorba de investiţii. Majoritatea acţionarilor sunt mai degrabă intersaţi de stabilitate şi câştiguri previzibile decât de riscuri şi speculaţii. Mai mult, modelul are nişte particularităţi nefavorabile. Când Dortmund aproape cucerea lumea în 2012 şi 2013, preţul acţiunilor a scăzut în loc să crească. Asta pentru că echipa şi-a asigurat campionatul în ambele sezoane cu câteva etape înainte de final, ceea ce a pornit o avalanşă de vânzări pentru a câştiga pe urma acţiunilor devenite brusc mai profitabile. Ce să mai zici de obligaţia legală a clubului să facă public orice interes sau ofertă pentru unul dintre jucătorii lui. În esenţă, Dortmund le scuteşte pe adversare de orice muncă când vine vorba de metehnele bine-cunoscute ale industriei de transfer. Nu trebuie să şopteşti nimic prin presă, căci Watzke are obligația să anunţe toată ţara, inclusiv pe Lewandowski, că Bayern îl vrea.

În sensul ăsta, e mai uşor de înţeles de ce Borussia şi fanii ei privesc cu revoltă spre Leipzig, pe care-l consideră un club parvenit care face o ia pe scurtătură. Derbiul se joacă însă cu Dortmund lider detaşat şi RB doar pe patru.

Prea mult Gegenpressing?

Christoph Biermann e expert pentru 11Freunde şi vrea să ne deruteze cu încă o variabilă curioasă a fotbalului modern. Se numeşte PPDA (Passes per defensive action) şi mai dezleagă puţin misterul golurilor puţine din actuala ediție de Bundesliga, pe ultimul loc la capitolul ăsta între campionatele mari ale Europei.

Pe scurt, PPDA se referă la numărul de pase pe care o echipă e lăsată să le execute înainte ca adversarul să vină peste ea cu pressing, încercare de deposedare sau fault. Statisticile din sezonul ăsta arată că echipele germane abia apucă 11 pase în medie înainte să fie hărţuite de oponenţi – mai puţine decât în oricare altă ligă. Gengenpressing-ul e rege în Bundesliga.

Problema e că obsesia cu stilul ăsta de a juca fotbal a cam dus la neglijarea unui detaliu destul de important: ce faci cu mingea odată ce ai recuperat-o cu atâta zel? Dacă punem la socoteală şi rezultatele triste ale nemţilor în competiţiile europene anul ăsta, atunci asta s-ar putea să fie o întrebare la care trebuie găsit urgent un răspuns.

Was Sie schon immer über PPDA wissen wollten, sich aber nie zu fragen trauten https://t.co/2W2xcQUNu1

— christoph biermann (@chbiermann) October 6, 2017