Pasul trei: cu gândul la Euro 2018, România caută să treacă de Serbia. Ce trebuie să știi despre meci

După două victorii pe cât de mari, pe atât de surprinzătoare, naționala de handbal privește cu încredere dubla cu Serbia: încă două rezultate bune și calificarea la Euro 2018 devine din vis, realitate.

Pentru o echipă care până nu demult părea resemnată să privească de jos în sus spre handbalul mare, asta-i o postură nouă și fericită. Mai devreme decât ne așteptam, timidele speranțe de calificare la primul turneu final european din ultimii 22 de ani au fost înlocuite de curaj. Echipa a demonstrat deja – cu Belarus și Polonia – că poate juca un handbal bun, acum trebuie doar să confirme direcția bună pe care s-a înscris. Însă cu Serbia (joi, ora 20.00, TVR2) nu va fi deloc simplu.

“Realist vorbind, plecăm cu şansa a doua în această confruntare”, spunea Alexandru Dedu, președintele Federației Române de Handbal (FRH), înainte să puncteze că la fel s-a întâmplat în primele două jocuri, ambele câștigate entuziasmant.

Serbia, în schimb, a arătat două chipuri diferite. Mai întâi a bătut Polonia, fără ezitare (37-32), chiar în deplasare, ca mai apoi să piardă rău (27-36) jocul de acasă cu Belarus. Acum, sârbii au ajuns la Baia Mare cu ambiții mari și cu cei mai buni jucători ai lor: extrema Darko Djukic, de la Kielce (câștigătoarea Ligii Campionilor în 2016), centrul Petar Nenadic, de la Füchse Berlin (câștigătoarea EHF Cup acum doi ani), sau interii Marko Vujin, Petar Djordjic și Zarko Sesum, de la Kiel (cea mai titrată echipă a Germaniei), SG Flensburg (câștigătoarea Ligii Campionilor în 2014), respectiv Göppingen (câștigătoarea EHF Cup anul trecut).

Mai mult, Serbia are avantajul să fi fost deja avertizată de proaspăta creștere a României. De acum înainte, elementul-surpriză a dispărut; aducerea lui Xavier Pascual pe banca tehnică (la jumătatea anului trecut) nu mai este privită de nimeni ca o simplă declarație de intenție. În schimb, lumea a luat notă de schimbările pe care apreciatul antrenor al Barcelonei le-a reușit – într-un timp atât de scurt – la echipă.

Și dacă victoria din Belarus a primit, cum era și firesc, eticheta de surpriză, cea cu Polonia (locul patru la Jocurile Olimpice de la Rio) a venit ca o confirmare: de la sosirea lui Pascual, România chiar a început să arate bine. De unde echipa juca timid, fără intenții precise și fără mare intensitate, în aceste preliminarii a jucat curajos și agresiv: în locul ezitărilor, atacul a găsit soluții diverse; în loc să rămână pasivă, apărarea a fost contondentă.

Imediat după victoria cu Polonia, Valentin Ghionea, jucătorul Wislei Plock, a spus că el și colegii lui au fost mai buni nu neapărat tehnic, dar “prin dăruire, prin organizare mai bună și prin răbdare.” Asta au câștigat jucătorii din scurta colaborare cu Pascual.

“Xavi Pascual ne-a redat încrederea în noi, ne face să ne simțim cei mai buni jucători din lume prin felul său de a fi”, mai spunea Ghionea.

Ca o prelungire a acestei încrederi din teren, unii suporterii s-au molipsit rapid și cred cu tărie că echipa asta poate ajunge la Campionatul European din Croația. Au motive să fie încrezători.

România conduce Grupa 2, cu patru puncte (din patru posibile), urmată de Belarus și Serbia, ambele cu două puncte. Polonia, marea favorită, este ultima, fără victorie.

Returul cu Serbia se joacă duminică, de la ora 21.00.

Declarații

La conferința de presă dinaintea jocului, Xavi Pascual s-a arătat foarte mulţumit de munca depusă de jucători în ultimele luni. „Lucrăm împreună deja de câteva luni, dar trebuie să continuăm pe aceeaşi linie. Suntem încă departe faţă de unde ne dorim noi să ajungem”, a spus spaniolul, înainte să complimenteze echipa Serbiei.

„Jucăm cu cea mai talentată echipă din grupă, au mulți jucători cu mare experienţă pe fiecare post – trebuie să-i respectăm! Avem încredere că putem face un joc foarte bun, știm ce avem de făcut, dar realitatea este că sunt mai buni decât noi. Suntem conştienţi de unde ne aflăm noi şi unde se află echipa Serbiei”, a recunoscut Pascual.

Portarul Mihai Popescu, căpitanul echipei, a avertizat și el că meciurile cu Belarus și Polonia trebuie uitate: „au fost în trecut, trebuie să ne uităm în prezent. Trebuie să jucăm de două ori mai bine decât în celelalte meciuri ca să câştigăm în faţa Serbiei”, a spus Popescu, cu un optimism măsurat. Crede în victorie, crede în puterea echipei, dar e conștient că va fi greu. În plus, calificarea nu se va decide acum. Toți jucătorii înțeleg că drumul e încă lung, că mai sunt încă patru meciuri la fel de grele, că în grupa asta fiecare meci va fi deschis.

Context

România a început campania de calificare pentru Euro acum doi ani, în 2014, într-o grupă secundară câștigată înaintea Italiei și a micului stat Kosovo. Locul din preliminarii a fost obținut la baraj, printr-o dublă cu Israel. Asta confirmă ceea ce mulți știu prea bine: când vine vorba de handbalul masculin, România se măsoară, în ultimii ani, mai degrabă cu cei slabi decât cu cei foarte buni.

Puțini își mai amintesc azi de cele patru medalii de aur obținute, în anii 60′ și ’70, la campionatele mondiale, și la fel de îndepărtate sunt cele patru medalii olimpice (una de argint, trei de bronz), ultima câștigată la Los Angeles, în 1984. Dar în loc de ciudă – frustrarea subțire că “Domne’, nici la handbal nu mai suntem ce-am fost” -, performanțele din trecut pot funcționa ca o motivație proaspătă: echipa națională știe unde vrea să se întoarcă.

Mai mult, Pascual trebuie să traducă ambițiile Federației nu doar în teren, dar și în jurul lui. Altfel spus, spaniolul a acceptat un obiectiv pe termen scurt – calificarea la Europenele din Croația, și altul pe termen mediu – reașezarea handbalului masculin pe câteva linii strategice moderne. Cum însă puțini avem răbdarea construcției fără să gustăm din bucuriile rezultatelor imediate, cei mai mulți vom căuta confirmarea-confirmărilor în cele două meciuri cu Serbia.

Lotul României:

Portari: Mihai Popescu (Saint Raphael Var Handball), Ionuț Iancu (CSM București);
Extreme stânga: Chike Onyejekwe (HC Odorhei), Răzvan Pavel (AHC Potaissa Turda);
Extreme dreapta: Valentin Ghionea (Orlen Wisla Plock), Andrei Mihalcea (HC Odorhei);
Pivoți: Dan Andrei Savenco (Dinamo București), Andras Szasz (HC Odorhei), Marius Mocanu (Dinamo București);
Interi stânga: Dan Racoțea (Orlen Wisla Plock), Ionuț ramba (TBV Lemgo), Georgică Cântec (AHC Potaissa Turda), Radu Lazăr (AHC Potaissa Turda);
Interi dreapta: Marius Sadoveac (Tremblay en France), Javier Humet (CSM București), Demis Grigoras (Grundfos Tatabanya)
Coordonatori: Alexandru Csepreghi (USC Handball), Cristian Fenici (SCM Politehnica Timișoara)