Petrecere în toată regula: goluri multe, artificii şi un cameo pe cinste pentru John Terry

Cine s-a uitat la întâlnirea de luni seară dintre Chelsea şi Watford şi şi-a imaginat un amical între două echipe cu obiectivele îndeplinite s-a înşelat amarnic. În ciuda celor nouă schimbări făcute de Antonio Conte şi a unui adversar care a părut în ultimele săptămâni cu gândurile la vacanţă, a urmat un spectacol cu şapte goluri, o eliminare şi un tempo demn de o miză serioasă.

Victoria cu 4-3 a proaspeţilor campioni a fost obţinută prin 90 de minute de muncă grea. Nu se anunţa aşa ceva în minutul 22, când totul începea să arate a meci testimonial pentru legendarul căpitan John Terry. La prima apariţie ca titular din februarie încoace, veteranul de 36 de ani care şi-a petrecut toată cariera la Chelsea a avut șansa să-şi ia adio (treptat) de la clubul cu care a ajuns să se confunde.

Şi pentru că fotbalul are sensibilităţi de Hollywood, bineînţeles că a marcat, dintr-un corner, pentru a 66-a oară. Asta îl aduce pe locul 22 pe lista celor mai buni marcatori din istoria londonezilor, un fundaş central înconjurat de jucători ofensivi în clasament. Expresia de extaz pur de pe faţa lui Terry s-a contorsionat, pentru o clipită, într-una copleşită de emoţii şi, aproape de lacrimi, căpitanul a mai ridicat o dată pumnul înspre tribuna care l-a aclamat timp de aproape două decenii.

John Terry's goal..

✅Chelsea's 100th goal this season
✅Chelsea's 1,000th goal under Abramovich
✅Scored for Chelsea 17 seasons in a row

??? pic.twitter.com/vnNmqEKMvA

— Footy Accumulators (@FootyAccums) May 15, 2017

Când spun sensibilităţi de Hollywood, mă refer la era nouă în filmul american, unde toţi eroii sunt imperfecţi şi ambiguitatea e la putere. Un minut mai târziu, suporterii înduioşaţi ai lui Chelsea au primit şi doza de realism care să justifice, încă o dată şi pentru totdeauna, decizia lui Conte de a-i lăsa doar un rol episodic lui Terry sezonul ăsta. Fundaşul s-a încurcat cu tânărul Chalobah şi a greşit complet o respingere simplă, care a ajuns direct în gheata lui Etienne Capoue: 1-1 şi un gust dulce-amar pentru Terry.

Dar colegul din defensivă, Cezar Azpilicueta, a readus tonul de petrecere pe Stamford Bridge. Spaniolul a jucat în fiecare meci sezonul ăsta şi, la capitolul intercepţii şi tackling-uri, doar Kante îl depăşeşte. Voleul din minutul 36 a pus pe listă şi un gol care să desăvârşească anul superb al apărătorului.

Când Batshuayi făcea 3-1, după pauză, ai fi zis că băieţii lui Conte se pot relaxa, în ciuda faptului că urletele răguşite ale italianului s-au auzit non-stop tot meciul. Dar Watford a venit hotărâtă să-i strice sărbătoarea lui Chelsea. Daryl Janmaat l-a ameţit complet pe Nathan Ake şi a redus din diferenţă. Apoi, lui Stefano Okaka, un atacant cât un munte, i-a luat mai puţin de un minut de la intrarea pe teren pentru a egala.

Conte n-a stat pe gânduri. John Terry a povestit după meci cum antrenorul a vorbit în vestiare despre cât îşi doreşte ca echipa asta să fie prima din istoria Premier League care reuşeşte 30 de victorii într-un sezon. Aşa că arsenalul principal de pe bancă nu s-a lăsat aşteptat. Pedro şi Fabregas au intrat ca să facă diferenţa.

? @ChelseaFC have equalled the record for most wins in a single #PL season (29) – also achieved by the Blues in 2004/05 and 2005/06#CHEWAT pic.twitter.com/tyhwY0NIss

— Premier League (@premierleague) May 15, 2017

Şi cel din urmă a asigurat finalul fericit pentru Chelsea cu un şut ideal de la marginea careului în minutul 88. A mai fost timp şi pentru eliminarea lui Sebastian Prödl de la Watford şi de câteva ciondăneli pe seama unor intrări dure. Orice, numai amicală nu a fost întâlnirea asta.

După artificii şi o explozie de confeti, Terry a spus câteva lucruri revelatoare: „Nu cred că am mai avut aşa o relaţie cu un antrenor. M-a luat la o parte când a venit în vară, mi-a explicat cu sinceritate cum stau lucrurile şi asta e tot ce-şi doreşte un jucător. Onestitate şi respect.“

Tot ce a lipsit a fost trofeul, pe care londonezii îl vor primi duminică, în epilogul contra lui Sunderland. Atunci îşi va lua adio de la Stamford Bridge şi căpitanul, liderul şi legenda lui Chelsea.

Captain. Leader. Legend. #ChelseaChampions pic.twitter.com/SibGXN5gbJ

— Chelsea FC (@ChelseaFC) May 15, 2017

Arsenal încă speră la Champions League

După retrogradarea lui Hull City de duminică, mai rămâne un singur lucru de rezolvat: care dintre Man City, Arsenal şi Liverpool va urmări Champions League din faţa televizorului în toamnă?

Deocamdată, victoriile lui City şi Liverpool din weekend le fac favorite pentru locurile trei, respectiv patru. Arsenal – care are nevoie de un pas greșit al adversarelor – o găzduieşte marți pe Sunderland, în timp ce echipa lui Guardiola are de jucat cu West Brom-ul încăpăţânat al lui Tony Pullis. Apoi urmează Everton, respectiv Watford duminică. Liverpool mai are un singur meci, în ultima etapă cu Middlesbrough. Man United (locul șase deocmadată) se va concentra mai mult pe câștigarea Europa League (joacă finala cu Ajax), ispravă ce i-ar deschide ușile Champions League sezonul viitor.

În fotbalul modern din Anglia, locul patru şi accesul în Ligă a devenit o treabă aproape la fel de serioasă ca tilul sau retrogradarea. Încă nu s-a jucat totul.

Matchweek 37 remains unfinished… ?#CHEWAT#ARSSUN#MCIWBA#SOUMUN#LEITOT pic.twitter.com/badOaxD260

— Premier League (@premierleague) May 15, 2017