Prima săptămână pe iarbă: revenirea lui Federer și Del Potro, retragerea Simonei, Murray și Lendl se reunesc

Între prima și a doua săptămână pe iarbă, trecem în revistă toate evenimentele importante ale acestor zile în cele două circuite.

În fiecare an, după sezonul de zgură, sunt mahmură o săptămână. Sunt mahmură de la zgură și iarba mi se pare o ciudățenie inventată de niște nebuni. Verdele ăla așa de verde, lipsa sunetului adidașilor și mingilor, cerul prea albastru, spectatorii blonzi care aplaudă cuminte, toate mă neliniștesc. Dau mai tare sunetul dar tot nu se aude destul și acest vid auditiv este în contrast abrupt cu excesul de rapiditate a acțiunii de pe teren. Duse sunt scrâșnetele adidașilor, icnetele schimburilor de peste 25 de lovituri în timpul cărora aveam timp să-mi fac liniștită o cafea, exploziile lipsite de politețe ale tribunelor pariziene. Acum, totul e de-a-ndoaselea: fast forward pe teren într-o tăcere de-a dreptul suspectă a tribunelor. Parcă mă uit la un film mut, doar că nu alb-negru, ci alb-verde.

Am dat cu conștiinciozitate pe meciurile de la Stuttgart. Era revenirea lui Federer, a lui Del Potro, mai era Thiem pe acolo și eram curioasă cum arată jocul lui pe iarbă, apoi Kohlschreiber, unul dintre clasicii minori care-mi plac. Adunat, m-am uitat ore bune, dar de văzut, creierul meu n-a văzut mare lucru. Federer a pierdut la Thiem într-o semifinală foarte palpitantă, în care a revenit de la 5-0 în setul doi și a avut două mingi de meci în tiebreak. Am citit asta pe Twitter, pentru că deși m-am uitat cap-coadă, n-aș ști să vă spun cum a câștigat Dominic. Am văzut niște servicii, sigur. Parcă și niște ași. Câteva retururi, câteva schimburi în cros pe reverele acelea drăguțe. S-a urcat la fileu pe nepusă masă; cum mă obișnuiam să-i urmăresc stânga dreapta, cum mă trezeam că pe baseline nu mai era nimeni. Federer a arătat binișor, dar sincronizarea era cam mediocră: multe rame, dezechilibrări și un smash care a ajuns probabil la Ludwigsburg.

Thiem a fost mai constant și se pare că jocul lui face bine față și pe iarbă. Era de-a dreptul extaziat că l-a bătut pe ”King Federer”, cum îl numește afectuos pe Facebook. Are acum 2-1 cu el, ce chestie. Asta e cu ăștia mici, o să aibă câțiva h2h-uri pozitive cu Federer până când acesta se va retrage. Cealaltă victorie a fost la Roma anul ăsta, deci Thiem l-a prins de două ori convalescent, dar cine va mai ști asta peste 10-15 ani? Cifrele rămân cifre. Oricum, Federer a declarat pe la începutul turneului ceva de genul: ”dacă câștig un meci, e o săptămână bună, dacă câștig două, foarte bună și dacă ajung în semi, este un succes”. Omul are așteptări realiste după ce a tot ținut-o numai în accidentări și boli anul ăsta. Iar Stuttgart, cu victorii la Fritz și Mayer și un meci strâns cu Thiem poate fi considerat deci un turneu foarte bun pentru el pentru debutul pe iarbă.

Fragmentarea incredibilă a tenisului pe iarbă a fost și mai accentuată de multele întreruperi din cauza ploii, care, afurisita, rămâne singurul element moștenit din sezonul de zgură. La Ricoh Open, în Olanda, finala s-a oprit după ce Mahut a câștigat primul set cu 6-4 contra lui Gilles Muller. La Stuttgart, finala dintre Thiem și Kohlschreiber a ajuns în tiebreakul primului set. Ambele se vor relua mâine. Kohlschreiber a fost cel care l-a bătut în cealaltă semi pe Delpo, care a arătat destul de bine pe iarbă, ținând cont că nu mai jucase de trei ani pe ea; l-a bătut pe Dimitrov în primul tur și pe Simon în al treilea. În ciuda fazei de mai jos, Delpo s-a ținut destul de bine pe picioare pe această suprafață vicleană.

When someone asks how my 2016 is going, part 2. pic.twitter.com/sjl4hBWauL

— ATP Reactions (@ATPreactions) June 8, 2016

Ce-a mai fost? La al doilea lor turneu împreună în acest an, Florin Mergea și Horia Tecău au făcut semifinală, tot la Stuttgart, pierzând la perechea Daniell/Sitak, care avea să câștige și titlul. La fete, Vandeweghe a câștigat contra lui Mladenovic titlul la Ricoh Open, al doilea în tot atâția ani, iar Pliskova a luat Nottinghamul, în finala cu Riske. Toate fete care dau tare, nicio surpriză, iarba le iubește.

Și în afara terenurilor s-au întâmplat niște chestii. Simona s-a retras azi de la Birmingham, din cauza unor probleme la același tendon al lui Ahile. Din declarația ei reiese că are niște lichid acolo, ceea ce nu sună foarte bine, dar ea spune că trebuie doar câteva zile de pauză și apoi va fi ok.

Statement from @Simona_Halep on her withdrawal from #AegonClassic. Has fluid in her achilles tendon, needs rest. pic.twitter.com/k6nis2zAkL

— WTA Insider (@WTA_insider) June 12, 2016

Tot pe frontul retragerilor importante, Rafa a anunțat și el, zilele trecute, că sare peste Wimbledon din cauza încheieturii mâinii stângi, care l-a obligat să plece și de la Paris mai devreme. Previzibilă încă de la Paris, această retragere n-a mai stârnit atâta zumzet; era oarecum de așteptat că Nadal nu va avea destul timp să se vindece pentru iarbă, spre deosebire de șocul de la Roland Garros, care a surprins pe toată lumea.

Andy Murray s-a reunit cu Ivan Lendl și asta cred că este o chestie foarte interesantă. Despărțirea lor, după doi ani în care Murray a câștigat două Slamuri și un aur olimpic, mi s-a părut o greșeală. Motivul a fost că Lendl nu mai putea să călătorească full time, iar Andy nu voia un antrenor cu normă redusă. Iată că Murray a acceptat acum acest lucru; se pare că Lendl va fi cu el cam 20 de săptămâni pe an, adică Slamurile, calupurile mai mari de antrenament dintre turnee și câteva Mastersuri.

Continuarea articolului, pe Treizecizero