Rafa Nadal are încă o „undecima”, Stefanos Tsitsipas își face apariția

Camelia Butuligă 1 mai 2018

Grecul Stefanos Tsitsipas își încununează ascensiunea din ultima jumătate de an cu intrarea în top 50, după finala pierdută la Barcelona cu Rafa Nadal (6-2, 6-1). Liderul mondial face să pară mai simplu ca niciodată marșul său pe zgură. Acum este la 46 de seturi consecutive câștigate pe această suprafață, aproape toate luate într-o manieră dominantă. După o săptămână de pauză, Rafa va încerca să continue acest tur de forță la Madrid.

*

Nimeni nu credea că Stefanos Tsitsipas îi poate pune cu adevărat probleme lui Rafael Nadal în finala de la Barcelona, inclusiv Tsitsipas: tânărul grec (19 ani) a declarat ieri că va considera meciul o lecție pe zgură de la Rafa.

Ca toți colegii săi din NextGen, Tsitsipas a crescut urmărind-l ore în șir pe Rafa la televizor, dar, după cum remarca Adrian Cruciat la începutul primului set, nimic nu te poate pregăti pentru spinul lui Nadal. Durează câteva meciuri să te obișnuiești cu el – asta dacă te obișnuiești vreodată. Tsitsipas are un oarece avantaj în faptul că e înalt (1.90 m), dar nici acei câțiva centimetri în plus la zona de lovire n-au fost suficienți pentru a-i proteja reverul, pe care Nadal i l-a luat imediat la întrebări. În fond, are destulă experiență contra reverelor cu o mână, no?

Pe lângă faptul că spinul său face mingile greu de controlat și returnat, Rafa mai are un avantaj, mai ales pe zgură: știe atât de bine ce trebuie să facă din punct de vedere tactic încât îmi dă impresia că ar putea juca și cu ochii închiși. Nadal nu lovește la întâmplare sau de dragul de a ține mingea în joc – încă de la serviciu și retur el are un singur scop, de a împinge adversarul fie în spate, fie în lateral, pentru a lovi apoi decisiv în terenul liber. Rafa își cunoaște armele – și pe cele de distrugere în masă (forehandul sau passing shotul), și pe cele de hărțuială (reverul) și pe cele echivalente cu trupele de elită (voleurile sau smashurile-cârlig cu spatele la adversar) și știe când și cât să le folosească. Ca un general care a câștigat nenumărate războaie, știe de câte trupe are nevoie pentru fiecare bătălie.

Tsitsipas a părut mai derutat din punct de vedere tactic și pe bună dreptate. A câștigat săptămâna aceasta fără să piardă niciun set contra unor jucători capi de serie, dar niciunul nu apără cum o face Rafa, niciunul nu l-a obligat să lovească trei winnere sălbatice la rând fără să fie destul pentru a câștiga punctul. Asta ar descumpăni pe oricine, pe multiple niveluri: fizic trebuie să muncești mai mult, tactic trebuie să gândești winnerele nu ca puncte culminante solitare. ci ca secvențe, iar psihic, când vezi că cele mai bune lovituri ți se întorc iar și iar… nu prea sunt motive de bucurie. Stefanos a avut și momente în care a dictat cu forehandul sau în care a rezistat bine în schimburile în cros în care Rafa l-a pistonat pe rever. A avut trei șanse de break și a salvat cinci din cele 10 mingi de break împotriva sa. Per total însă nu s-a putut baza pe serviciu pentru atâtea puncte gratis ca în meciurile de până acum și nu a putut aduna destule puncte la rând pentru a stăvili valul tsunami care este anul acesta Rafa pe zgură. La fel ca un val tsunami, crește și devine din ce în ce mai teribil pe măsură ce înaintăm către Paris.

Nadal este, așadar, în grafic, bifând la Barcelona încă o ”undecima” după Monte Carlo. Cum bine observa un jurnalist britanic, ”Nadal a câștigat un turneu pe zgură” este o știre bombă în aceeași măsură în care afirmația ”iarba e verde” e o știre bombă. Săptămâna aceasta, Rafa a continuat să adune recorduri (400 de victorii ATP și 46 seturi consecutive câștigate pe zgură), dar Tsitsipas își construiește și el CV-ul. Este primul jucător grec calificat într-o finală ATP din 1973 încoace, iar pe drumul spre finala de la Barcelona a lăsat în urmă jucători care nu sunt deloc de lepădat pe zgură: Schwartzman, Ramos-Vinolas, Thiem și Carreno-Busta.

Cine este, deci, Stefanos Tsitsipas? A crescut jucând pe terenurile de zgură din Atena, unde se antrenează în continuare cu tatăl său și mama sa, fostă jucătoare profesionistă în URSS. Într-un articol de pe site-ul ATP, a declarat că se simte confortabil pe zgură și simte că poate să arate cel mai bun joc al său pe această suprafață. În ultimii ani a apelat la Academia Mouratoglou, iar Patrick Mouratoglou a avut o contribuție semnificativă la succesul său din acest an. Apariția lui este cea mai recentă din seria de explozii a NextGen și consider jocul său la fel de promițător ca al lui Zverev sau Shapovalov. La fel ca acesta din urmă, lovește reverul cu o singură mână, cu o tehnică foarte bună și un aspect elegant. Pentru înălțimea sa se mișcă foarte bine, putând apăra decent și având o anticipare bună a jocului. Armele sale principale sunt serviciul și forehandul, dar este îmbucurător că deține toate loviturile, inclusiv voleuri, scurte și smash. Ca atitudine, este un tip calm și echilibrat, fără exteriorizări dramatice, fără oscilații bruște. Singura chestie e că are tendința să-și piardă adidașii pe teren (similar cu celebrul său adversar de azi).

Stefanos Tsitsipas este o veste bună, așadar, pentru viitorul ATP. Ascensiunea sa a fost dramatică: anul trecut a pierdut primele opt meciuri ATP pe care le-a jucat, reușind prima victorie la Shanghai, dar de acolo, a progresat foarte repede. Acum are la activ două sferturi de finală (Doha și Dubai), o semifinală (Antwerp) și o finală (Barcelona). Luni își va face debutul în top 50, pe locul 44.

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.