În felul lor aparte: Liverpool iese victorioasă din purgatoriul de pe Olimpico. O va întâlni pe Real Madrid în finala Ligii Campionilor 

Danny Coposescu 3 mai 2018

Jürgen Klopp a vorbit mult în ultimele zile despre personalitatea echipei pe care o conduce. „Trebuie să creăm visuri noi și o vom face în felul nostru. Asta e și întreaga filosofie de joc și de viață pe care a adus-o cu el de la Dortmund. Ăsta e și motivul pentru care Anfield îl adoră ca pe puțini alții din istoria recentă a clubului. Un romantic incurabil și-a găsit perechea perfectă.

Din toate punctele de vedere. Pentru că spiritul aventuros aduce și o oarecare nevroză cu sine. Și aici, simbioza dintre Liverpool și antrenorul ei e totală. Klopp nu e din fire un tip calm. Asta-l face atât de carismatic și capabil să inspire. La fel și în cazul lotului pe care l-a asamblat – o furtună pe teren care se poate întoarce câteodată împotriva celor care-o pornesc.

La urma urmei, însă, pentru cei 5000 de fani veniți în deplasare la Roma, un singur lucru contează. Jürgen Klopp are personalitatea unui învingător. După multe emoții, suișuri și coborâșuri, la fel și Liverpool, pe care o așteaptă din nou o finală de Champions League, după mai mult de un deceniu.

AS Roma 4-2 Liverpool

Vincent Candela a zăbovit opt sezoane la Roma. Fostul jucător francez le-a spus celor de la The Guardian că întreg orașul a clocotit în așteptarea returului. „Nimeni nu vorbește despre altceva. Toată lumea crede că încă se poate. Asta explică de ce suporterii s-au călcat în picioare pentru bilete: nu vezi prea des un Olimpico umplut până la refuz, dar când e întâmplă, e o priveliște deosebită.

Doar că toată atmosfera asta de sărbătoare și speranță sfidătoare n-a rezistat nici 10 minute. Măcelul din primele 70 minute de săptămâna trecută a fost pus pe seama lui Di Francesco și a tacticii sale sinucigașe. Dar niciun antrenor n-are ce să facă împotriva unei nerozii precum cea a lui Nainggolan, care l-a invitat formal pe Firmino în atac cu o pasă moale. Șapte atingeri mai târziu, mingea a ajuns în poartă prin Mane. Nici că se putea un început mai bun pentru oaspeți.

Dar lor nu le place așa. Când lucrurile merg prea bine, ceva din natura lor se revoltă. Somnul emoțiilor naște monștri pentru Liverpool. Monstruos e și ghinionul lui Milner, care s-a trezit cu o degajare direct în moacă și autogolul a mai aprins o dată focul în tribune. Până când Wijnaldum l-a stropit din nou cu apă rece, dintr-un corner la care Roma s-a apărat de parcă n-a mai auzit vreodată de faze fixe.

Măcar repriza secundă trebuia să fie liniștită pentru englezi. La urma urmei, gazdele nu reușiseră să pună niciun șut pe poartă fără ajutorul lui Milner. Însă ceea ce a devenit clar din primele secunde n-avea cum să rămână fără urmări: la doar 19 ani, e pe undeva de înțeles de ce Trent Alexander-Arnold pare uneori o verigă slabă. Talentele nebănuite de portar cu care a oprit șutul lui Patrick Schick n-au fost admirate și de arbitrii, care n-au văzut hențul fundașului dreapta. Tot el a ratat intercepția la faza în care Edin Dzeko a făcut 2-2.

Mai erau 40 de minute de jucat, și totuși Roma a lăsat toată agitația pe ultimele secvențe. Liverpool făcea deja schimbări la tragerea timpului și toată energia părea că s-a scurs din întâlnire, când Nainggolan a pornit într-o misiune personală de a se revanșa. Întâi cu un trasor de manual în colțul porții lui Karius, apoi cu un penalti dat mai degrabă din remușcări de Damir Skomina. Cea din urmă reușită a venit însă mult prea târziu, parcă doar pentru a fortifica și mai mult sentimentul de eliberare care i-a îngenunchiat pe jucătorii lui Liverpool la fluierul final.

O nouă finală, după 11 ani. Încă un duel cu Real, precum cel din 1981, ultimul pierdut de madrileni în actul final al Cupei Europene. „Nici nu știu ce să zic după asta. Știm să facem lucrurile interesante, nu-i așa? Dar până la urmă despre asta e vorba – despre scene ca astea, a spus ușurat Milner.

„A fost un meci sălbatic. A fost prima semifinală pentru majoritatea băieților, așa că emoțiile sunt normale. A fost mai palpitant decât mi-aș fi dorit. Am avut și noroc, dar nu ajungi în finală fără noroc, și Real a avut nevoie de asta aseară. Băieții merită asta – caracterul și fotbalul pe care l-au arătat – o nebunie, am și uitat scorul! 7-6? Incredibil!

Ăsta e Klopp și asta e echipa lui. Palpitantă, pe alocuri norocoasă, incredibilă și mai ales nebună. La fel promite să fie și finala Champions League, pe 26 mai.

*

Abonează-te la Newsletter-ul săptămânal Lead, ca să afli din timp surprizele pe care le pregătim la Lead în perioada următoare. În fiecare început de săptămână primești pe mail gratuit o sinteză bine proporționată de info, lecturi recomandate și opinii, sinteză cu care rămâi la curent cu ce este într-adevăr relevant în sport. Ignoră zgomotul, alege informația!

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.