Reportaj din Leipzig, unde România forțează calificarea în sferturile de finală ale Mondialului de Handbal

Andreea Giuclea 10 decembrie 2017

De cinci ori mai mare ca Trier, Leipzig e și ceva mai fermecător decât micul oraș de lângă Luxemburg, de unde România a plecat cu încredere spre optimi, de pe locul 1 în grupă. Și Arena Leipzig, în care echipa antrenată de Ambros Martin va juca luni seară (ora 18.30) cu Cehia, pentru un loc în sferturile de finală, e mai mare (are 6.500 de locuri), dar îi lipsește intimitatea și căldura micuței arene din Trier.

Din Trier în Leipzig poți călători cu avionul, cum au făcut jucătoarele, cu mașina, sau cu trenul. Ultima variantă înseamnă un drum de șapte ore, în care schimbi trei trenuri și vezi defilând pe geam case albe cu acoperișuri gri, păduri ninse, văi străbătute de râuri învolburate; din când în când, câte-o ruină, câte-un castel, câte-o cetate.

În Leipzig, cel mai mare oraș din Saxonia, trenul te lasă într-o gară-mall dichisită cu lumini strălucitoare, brazi de toate mărimile și vitrine împodobite. La cinci minute e centrul, cu un târg de Crăciun ca-n povești, cu colinde la pian, cu un Moș care împarte acadele copiilor și cu catedrale la tot pasul (într-una din ele e înmormântat compozitorul Johann Sebastian Bach). Plimbându-te printre tonetele cu vin fiert, mâncare sau suveniruri, simți din plin că ești într-un oraș care iubește Crăciunul, dar nu și că ești într-un oraș gazdă a unui campionat mondial de handbal.

Duminică la prânz, la 20 de kilometri distanță, într-o sală de sport a unui liceu de la periferie, echipa României se pregătește de antrenament. Poate și pentru că ești într-un liceu, antrenamentul pare că începe exact ca o oră de sport: cu mișcări de încălzire, cu alergări ușoare, cu portărițele jucând volei cu antrenorul lor, Jaume Fort, și cu Cristina Neagu exersând aruncări la coșul de baschet cu mingea de handbal. Se râde, se ascultă muzică, iar jurnaliștii – și ei mai mulți ca în meciurile din grupă – fac poze de pe margine.

After practice !#RouTeam @eliza.buceschi @cynthy.tomescu @tatartimeea

A post shared by Melinda Geiger ???? (@mely_geiger) on

 

Dar după 15-20 de minute, muzica se oprește și jurnaliștii părăsesc sala de sport. Se refugiază pe hol, unde fac calcule și programează deplasări, în timp ce din sală se aud scârțâitul adidașilor pe parchet, strigătele fetelor din apărare, aplauzele puternice ale lui Ambros Martin. Abia la final, se întorc în sală, unde fetele fac deja stretching, pentru câteva declarații. Nu se spun lucruri noi. După două zile de pauză, declarațiile nu pot fi cu mult diferite. Nimic din ce-a fost în grupe nu mai contează, Cehia e un adversar dificil, apărarea va face diferența, nu se gândește nimeni la Olanda sau la o medalie, ci doar la Cehia.

„Am făcut o treabă excelentă în prima parte, de asta suntem aici. Dar asta e în trecut, acum prezentul înseamnă Cehia. Suntem fericiți să fim aici, însă acum e momentul să luptăm pentru următorul pas”, spune antrenorul Ambros Martin, care vede Cehia ca o echipă care s-a îmbunătățit mult în ultimii ani. „Nu sunt un adversar confortabil, pentru că au jucătoare foarte ofensive, marchează multe goluri. O să fie greu, pentru că sunt foarte rapide, joacă pe contraatac, au și aruncătoare bune, o jucătoare excelentă ca Iveta Luzumova, extreme bune, portar bun. Cehia e o echipă completă.”

„Forța lor e atacul”, spune și extrema Aneta Udriștioiu. “E o echipă foarte agresivă, nu se lasă niciodată bătută, dar sperăm să începem meciul foarte bine în apărare și să nu le dăm atât de multe șanse ca anul trecut. Sperăm să nu mai avem atât de mari emoții ca anul trecut, să terminăm meciul mai ușor.”

După interviuri, echipa se întoarce în autocar, spre hotel, iar jurnaliștii spre Arena Leipzig, pentru primele meciuri din optimile de finală: Ungaria-Franța și Suedia-Slovenia. În urmă, în holul liceului din Engelsdorf care a găzduit o echipă medaliată cu bronz mondial care își caută un nou drum, pe o tablă stă scris cu cretă de toate culorile: România.

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.