Rivalităţi improbabile şi tehnologii noi: Brighton câştigă un derbi istoric în FA Cup. Dar de unde această gâlceavă curioasă?
Danny Coposescu 9 ianuarie 2018Sezonul ăsta, stângăcia şarmantă a cupei ligii engleze a cam confiscat atenţia. „The Carabao Cup‟ a oferit totul, de la incompetenţă birocratică hilară, la minunăţia dramatică de pe Ashton Gate, unde Bristol City a trimis-o pe deţinătoarea trofeului acasă.
Aşa că se cuvine ca sora mai mare şi mai prestigioasă să dea replica. FA Cup a început runda a treia cu un derbi Merseyside, a continuat-o cu două surprize de proporţii şi a încheiat-o cu o rivalitate neortodoxă, sub ochii primului asistent video folosit vreodată pe insulele britanice. Într-un fel, inovaţia asta nu s-ar fi potrivit nicăieri mai bine decât în mijlocul duşmăniei stranii dintre Brighton & Hove Albion şi Crystal Palace.
5 Penalties in 27 Minutes – Palace vs Brighton (1989) pic.twitter.com/XKaNbqfhNL
— Troll Football Media (@Troll__Footbal) January 8, 2018
Ceva din nimic
Simon Burnton de la The Guardian ne prezintă reţeta clasică pentru un derbi: „Majoritatea rivalităţilor mari ale fotbalului implică cluburi legate de geografie sau de ani de competiţie pentru cele mai mari premii ale sportului.‟
Ajunge să spui că Palace şi Brighton sunt despărţite de 77 de km ca să observi lipsa ambelor elemente din perechea asta; iar de luptă acerbă pentru trofee nu poate fi vorba oricum. Mai mult, există candidate infinit mai adecvate pentru sentimentele negative ale ambelor cluburi. Londra are câte o echipă pe metru pătrat cu care să se certe Palace, Bournemouth sau Portsmouth au savoarea sudică pe care Brighton ar putea să şi-o dorească doar pentru ea.
Dar, într-un sens mai profund, vorbim de una dintre cele mai pure învrăjbiri din fotbalul englez – tocmai pentru e complet neafectată de componente aleatorii, externe. Brighton şi Palace pur şi simplu nu se plac, şi asta n-are nimic de-a face cu vecinătatea sau finalele (ne)disputate. „N-are sens dincolo de asta,‟ spune Jim Daly, redactor la revista de suporteri ai lui Crystal Palace, The Five Year Plan. „Dar cred că avem nevoie unii de ceilalți, pentru că un erou are mereu nevoie de un personaj negativ.‟ De un antierou.
Asta spune ceva despre logica internă a sportului ăsta, sau poate a sporturilor în general. Cu atât mai mult când vine vorba de formaţii mici, fără prea multe şanse de succes, foamea pentru dramă naşte nevoia de o naraţiune epică, investită cu opoziţia „noi contra ei‟ care făureşte şi susţine identităţi. Nimic nu demonstrează mai bine ideea asta decât porecla lui Brighton, „Pescăruşii‟, aleasă în juxtapunere directă cu „Vulturii‟ de la Palace.
A rivalry that does not stem from geographical proximity and as such is a curiosity for outsiders: why do Brighton and Crystal Palace hate each other? By @garyjacob https://t.co/5h3l8crREk #BHAFC pic.twitter.com/f8ROAk926r
— Times Sport (@TimesSport) January 8, 2018
Spre deosebire de alte derbiuri engleze, aici avem şi o dată oficială de inaugurare a ostilităţilor: 6 decembrie 1977. Era a doua rejucare a unei întâlniri în FA Cup care nu voia să-şi afle câştigătoarea. Palace şi Brighton erau ambele în a treia ligă pe atunci, ceea ce avea să aducă numărul total de întâlniri din acel sezon la cinci – ceva mult mai obişnuit pentru Scoţia decât pentru vecinii de la sud.
Doi antrenori excentrici, Terry Venables şi Alan Mullery, cu propria istorie încărcată şi o decizie controversată de arbitraj: de atât a fost nevoie pentru apriderea fitilului. Pe Stamford Bridge, teren neutru, Palace conducea cu 1-0 când adversara a primit penalti. Brian Horton a transformat, dar oficialul a dictat repetarea pentru că jucătorii londonezi intraseră în careu. Spre furia eternă a lui Brighton, a doua încercare a fost ratată şi Palace a ieşit câştigătoare din epopee. La final, antrenorul Mullery a adăugat şi ultimul element în poţiunea otrăvită. Abuzat de fanii victorioşi, Mullery i-a împroşcat cu un pumn de mărunţiş: „Asta-i valoarea voastră!‟
Goes back to 70's. Alan Mullery managed Brighton and El Tel managed Palace. Here it is > https://t.co/ZnNr0Ngg6B
— HungryDuck (@avantiproperty) December 4, 2017
Istoria veche şi nouă
Patru decenii mai târziu, pare şi mai improbabil că cele două cluburi îşi continuă gâlceava tocmai în Premier League. Meciul de campionat de pe AmEx Stadium s-a terminat 0-0, dar nu fără anxietate. Ca un copil care are coşmaruri după ce citeşte poveşti de groază înainte de culcare, poliţia engleză s-a speriat atât de tare de „potenţialul‟ întâlnirii, încât a trimis acasă jumătate din fanii lui Palace şi inventat apoi zvonurile că veniseră înarmaţi cu rozete şi bâte. Iată cum nu doar rivalitatea, ci şi atitudinea forţelor de ordine, s-au întors în anii ’70 când vine vorba de derbiul ăsta.
The Crystal Palace escort in Brighton this evening #CPFC pic.twitter.com/E29sbIwrWs
— Football Away Days (@footyawayday) January 8, 2018
Normal că tragerea la sorţi din FA Cup le-a contrapus din nou, imediat după scandalul din Premier League. Că exact în confruntarea asta s-a implementat pentru prima oară asistentul video (VAR) în Anglia e parcă cireaşa de pe tortul inedit.
De parcă n-ar fi existat deja suficientă tensiune, ecranul de la marginea terenului a lăsat o umbră lungă asupra evenimentelor, prin pura sa prezenţă. Ochii tuturor, de la comentatori şi analişti, la jucători şi antrenori, au fost constant atraşi de o posibilitate complet nouă în lumea lor. Nu putea să treacă seara fără măcar un moment în care degetele să arate insistent „sfânta tehnologie‟ de la mijlocul terenului.
Welcome to football’s future.
Video assistant referee in use tonight at Brighton v Palace . This is the pitchside monitor where the on the pitch referee can consult replays if necessary. pic.twitter.com/5xQSFmESc6— Richard Conway, BBC (@richard_conway) January 8, 2018
La scorul de 1-1, cu trei minute rămase, Glen Murray abia începuse să se încâlzească. Omul care s-a plimbat între Birghton şi Palace de-a lungul unei cariere lungi intrase de curând pe teren, dar bineînţeles că el trebuia să intre cu tot cu minge în poartă, după o lovitură liberă pentru Brighton. El, cu peste 100 de meciuri la ambele cluburi, trebuia să aducă atât golul victorios pentru „Pescăruşi‟, cât şi prima discuţie din jurul VAR. Asta pentru că oaspeţii erau convinşi că Murray s-a folosit de braţ.
The Seagulls steal the cake!#BHACRY #Brighton #FACup pic.twitter.com/zeDU9J4OLi
— fuboTV soccer (@fuboTVsoccer) January 8, 2018
Până la urmă, a rămas 2-1 şi Roy Hodgson s-a convins şi el că sistemul chiar funcţionează. „A fost gol valabil. Şi arbitrul a fost ajutat de judecata celor din studioul VAR, aşa că n-am de ce să mă plâng.‟ Chiar și așa, discuţia din jurul inovaţiei va continua cât timp există confuzie cu privire la procedura exactă prin care e folosită, dar asta pare mai mult o chestiune de obişnuinţă.
#BHACRY FT: Brighton 2-1 Crystal Palace
And the overwhelming conclusion on whether VAR is any good or not, is: pic.twitter.com/KuJLIsQXAH
— Sun Bets (@SunBets) January 8, 2018
În mijlocul unei rivalităţi care nu are sens, dar care îşi continuă iteraţiile în lumea nouă şi lucioasă a fotbalului modern, VAR şi-a făcut prima apariţie. Ca şi antagonismul dintre Brighton şi Crystal Palace, „it’s here to stay.‟
OFFICIAL: VAR technology will be used in both legs of the Carabao Cup semi-final between Chelsea and Arsenal. pic.twitter.com/PH6y9A4QNC
— Squawka News (@SquawkaNews) January 8, 2018
