Scurta liniște dinaintea EURO: echipa națională pornește spre Franța în aplauzele unei Arene Naționale mulțumite

„A fost o onoare și o plăcere să joc în fața voastră”, spunea Mutu vineri seară, înainte de amicalul România – Georgia disputat pe Arena Națională din Capitală. Mutu cel retras recent a fost doar una dintre multele lentile prin care fotbalul românesc s-a văzut clar aseară.

Tribunele abrupte de sus au rămas goale, însă toți oamenii care veniseră să susțină naționala pentru o ultimă dată înainte de EURO și-au făcut, etaje mai jos, simțită prezența. Nu doar fizic, pe stadion, ci prin sute de poze cu stadionul în spate, cu tricolorul pictat pe față, cu pălării în albastru, galben, roșu, cu fularul naționalei ridicat cât de sus s-a putut între brațe. Cu zâmbete mari pe buze. Și totul s-a transformat în câteva minute în sute de like-uri.

S-au auzit iar vocile românilor entuziasmați care au sărit în picioare la Imnul României, în timp ce fotbaliștii erau înșirați pe teren. Haios e că mereu ne încurcăm la „acum ori niciodată”, unii continuă cu „croiește-ți altă soartă”, alții cu „să dăm dovezi la lume”. Bălmăjim cu pasiune. Nici nu mai contează asta, ci faptul că suntem în picioare susținând sportivii care-și fac încălzirea pentru marele eveniment din Franța. Că încercăm sistematic să scoatem zgomote cât mai puternice din baloanele alea lunguiețe, care doar lovite între ele într-un anumit punct își ating potențialul, apogeul.

S-a simțit meciul și din peluza galeriei, o mini-mulțime de suporteri țopăitori care au făcut switch cu naționala la început de repriză. N-au apucat oamenii să se așeze pe scaune, nici steagurile de toate dimensiunile să fie fluturate prea tare că băieții au și izbutit, în primele trei minute, două goluri în poarta georgienilor. A fost ca și când naționala a dat un avânt galeriei, un motiv de susținere, ca să nu pornim doar pe încredere, de la 0-0. N-a prea înțeles nimeni când s-au marcat golurile sau cum, dar toată lumea a fost în extaz. Ne-ar plăcea să vedem așa avantaje și la EURO, săptămâna următoare. Nu vorbim acum despre nivelul echipelor pe care le vom întâlni acolo, ne folosim doar de condiționalul-optativ.

Tot cu optativul dăm și spunem că nu am vrea să vedem la EURO încăierări cum începuse și aseară una, tot în prima repriza, din te-miri-ce. E uimitor cum cea mai mică urmă de scandal destabilizează centrul de atenție al unui stadion întreg. Jucătorii își văd de treabă pe teren, pasează, șutează, suporterii încep să țipe de-ale lor, cu ochii spre peluză. Dar băieții din galerie sunt calmați repede de jandarmi și ochii revin pe gazon. Deasupra capetelor începuseră deja să zboare evantaiele din carton puse pe toate scaunele de pe Arenă și vedeai oameni ferindu-se, că nu știau ce vine în direcția lor. Până ne-am obișnuit cu toții. Pe-o parte a lor scria „HAI ROMÂNIA”. Pe spate „SUSȚINE ECHIPA NAȚIONALĂ. Ridică pancarta, ridică energia jucătorilor”. Am zâmbit tare, îmi plăcuse ideea sponsorilor, până când noi am înțeles că trebuie să începem să aruncăm cu ele. Nici asta nu mai conta, era important că eram la meci. Cu copii mici, cu soții, prieteni.

Am văzut încă o dată că atunci când vine vorba de fotbal, bărbații pot deveni cele mai răbdătoare ființe, care vor să explice fiecare fază, care vor să transmită microbul mai departe și asta e de admirat. Te pot și speria când țipă „gol!” cu toată puterea din plămâni, ca și cum atunci și acolo au câștigat o bătălie pe viață și pe moarte. Pot fi plecați departe dacă se enervează pe vreun jucător cu picioare împleticite și pot ignora orice fel de întrebare care vine din stânga sau din dreapta. Polițiștii și pompierii stăteau la balcoanele persoanelor cu dizabilități și se luau cu mâinile de cap, luau personal fiecare bară a băieților și se lăsau și ei grei cu coatele pe bară. Dar băieții n-au dat-o-n bară vineri, ci pleacă în Franța după un 5-1 convingător. O victorie care poate să le dea curaj, un succes care de la lojele VIP s-a văzut printre pahare de vin, iar de la presă – din spatele unor mese mari și rigide, (prea) departe de goarne și fani.       

Romania score five for the first time since 2007 in beating Georgia 5-1 – https://t.co/JQpImFsjlt #EURO2016 pic.twitter.com/eItJfyAiSZ

— UEFA EURO 2016 (@UEFAEURO) June 3, 2016

Pesemne că energia jucătorilor ar trebui să fie ridicată acum, măcar pentru câteva zile, cum sperau și pancartele care au zburat peste tot. Oamenii au fost cu ei din toate locurile. Live, TV sau pub-uri la bere, cu prietenii. Fotbalul este și va fi – măcar pentru următoarea lună de zile – prilejul care va aduna mii de oameni la bere, în pub-uri, case sau grădini și știm că nu multe sporturi pot face asta. E un je ne sais quoi la mijloc, dincolo de toate scandalurile în care e târât sportul. Plus că la EURO se poate întâmpla orice – sau așa ne place să spunem în apropierea oricărei competiții majore. Oricine poate deturna pe oricine când nu te aștepți.

Băieții au rămas pe teren după victorie, după ce tribunele au început să se golească, pentru ultima oară înainte de plecare. Își făceau turele de relaxare în timp ce totul devenea tăcut, liniștit; rămăseseră în echipă. Se mai auzeau doar sunetul de baloane sparte din când în când și câțiva puști care țipau spre jucători „Hai România!”. Apoi venea liniștea din nou. Pentru doar câteva zile.