Snooker de poveste: Mark Selby revine cum numai el poate, e din nou Campion Mondial!

Am avut finala dorită! Snookerul a fost cinstit cu noi și ne-a dat un ultim meci în care cei doi jucători s-au întrecut în momente de geniu, lovituri imposibile, ratări inexplicabile şi reveniri extraordinare.

La final, târziu în noapte, Mark Selby a închis spectacolul cu John Higgins la 18-15 și a reuşit să-și facă loc în galeria selectă a jucătorilor care și-au apărat titlul mondial: Steve Davis, Stephen Hendry şi Ronnie O’Sullivan. “Bufonul din Leicester” a ajunge astfel la trei titluri mondiale şi îşi anunţă rivalii că pentru a-l detrona din poziţia de lider mondial vor avea de tras din greu, probabil mai mult de un an.

Good morning, three-time world champion @markjesterselby! ??? Best reaction and videos: https://t.co/OumNdJoixx pic.twitter.com/vG5iHNsZzv

— Eurosport UK (@Eurosport_UK) May 2, 2017

În avancronica ultimului meci spuneam că “niciodată, dar absolut niciodată, John Higgins nu trebuie subestimat”. Şi am avut dreptate, dacă ne uităm la evoluţia scorului şi la modul în care această finală a debutat. După primele 14 jocuri, adică după o sesiune şi puţin peste jumătate, Higgins a arătat ca odinioară şi chiar mai bine de-atât. A reuşit să îl ţină la respect pe Selby printr-un joc extrem de solid şi de intimidant, care ne-a făcut să ne întrebăm adesea dacă am nimerit meciul care trebuie. Englezul, încercănat, încărcat şi apăsat de oboseala meciurile trecute, a dat senzaţia că nu ştie unde se află. Lipsit de concentrare şi absolut nesigur pe loviturile de buzunar şi de siguranţă, Selby a părut atât de vulnerabil, încât i-a făcut chiar şi pe simpaticii comentatori de la Eurosport să se întrebe dacă nu cumva evoluţia lui din această finală îi va ştirbi aura de jucător invincibil pe care şi-a construit-o cu asemenea migală în ultimii ani.

Ei bine, aici a intervenit greşeala. Greşeala experților, a fanilor ca mine și ca tine, a lui Higgins. Poate că toți am uitat cam devreme de caracterul lui Mark. De spiritul său de luptă unic în circuit. Dacă împrumutăm o expresie din fotbal şi o adaptăm la sportul nostru, am putea spune că “pe Mark Selby nu ştii că l-ai bătut decât atunci când îl vezi urcat în autocar”. Sau plecat în camera de hotel, dacă vreţi. Ne-a demonstrat asta de prea multe ori pentru a ne fi permis naivitatea să-i subestimăm capacitatea de regrupare. Şi totuşi, am făcut-o.

De la 10-4 şi o mână pe trofeu, Higgins s-a văzut condus cu 14-11 și, brusc, un munte stătea între el și același trofeu. Revenit de la podea, Selby a început să zburde la masă, să îşi facă jocul preferat şi să ducă întâlnirea pe teritoriul lui. Un as al tacticii ca nimeni altul şi un jucător extrem de cerebral şi de încăpăţânat, englezul a reuşit să îl destabilizeze emoţional şi psihic pe John printr-o siguranţă alarmantă, care nu şi-a făcut deloc simţită prezenţa deloc în prima jumătate a meciului. Relaxat şi cu chipul luminat al campionului, Selby a câştigat jocurile unul după altul, făcându-ne să ne dorim deodată o finală mai echilibrată, dar în sens invers faţă de cum ne-am fi imaginat cu 24 de ore în urmă.

Selby a ajuns la două lungimi de titlu (16-12), dar, pentru că aşa-i în snooker, scoţianul Higgins şi familia care l-a urmărit cu sufletul la gură din lojă au început să respire din nou puţin mai alert la 16-14, în urma a două jocuri în care veteranul – cvatruplu campion la Crucible – a dat semne că poate oferi finala pe muchie pe care şi-o doresc sutele de milioane de telespectatori din toată lumea.

Și apoi s-a făcut 16-15, în urma uneia dintre cele mai controversate situaţii văzute în finalele de la Crucible. Mark Selby a făcut un fault de şapte puncte la bila neagră, care până la urmă l-a costat jocul. Sau n-a făcut? O fi atins, n-o fi atins, nimeni nu ştie exact, în pofida tuturor reluărilor posibile. Arbitrul a decis să meargă pe ceea ce a văzut şi pe intuiţie şi să acorde faultul împotriva lui Selby.

Jocul 32 a fost refăcut înainte de a îi reveni lui Selby, în urma unei dispute lente, tacticizate, în care niciunul dintre cei doi combatanţi nu şi-a mai permis să rişte. Până la urmă a venit breakul de 131 de puncte şi a treia închidere de masă a finalei, care i-a asigurat lui Selby un avans de două jocuri cu doar o lungime înainte să atingă fericirea. Ultimul joc s-a desfăşurat după aceleaşi ccordonate după care s-a desfăşurat şi întreaga finală: joc de siguranţă din partea ambilor, urmat de o neatenţie a lui Higgins, fructificată de englez. Joc, meci, turneu şi istorie.

I want this final to last 7 days. It’s gripping.. I think we should go back to how the finals used to be in joe Davis era best of 155

— Ronnie O’Sullivan (@ronnieo147) 1 mai 2017

“Încă mă ciupesc”, şi-a început Selby declaraţia acordată reporterilor BBC imediat după finală. “Ieri, la 10-4, nu-mi mai rămăsese nimic. Astăzi am fost mai proaspăt şi am jucat mult mai bine. Am încercat să găsesc ceva, iar spre norocul meu el [John Higgins] a ratat câteva bile şi mi-a acordat şanse să revin în meci”, a declarat noul şi vechiul campion mondial, care a conchis entuziasmat: “Să ajung la trei titluri de campion mondial este incredibil – este ceva la care am putut numai visa.”

Scoţianul Higgins, care în urma parcursului de la Crucible este noul număr doi mondial, a admis, elegant: “Mark este un jucător fabulos. Reuşeşte să închidă masa sub cea mai mare presiune şi este un campion fantastic. A fost o ediţie aniversară incredibilă a turneului [a 40-a la Teatrul Crucible]. Am dat totul şi sunt mândru de mine, dar asta a fost insuficient.”

Odată cu victoria de la Sheffield, Selby atinge câteva borne greu de egalat:

• opt titluri majore în decurs de câţiva ani;
• al patrulea jucător din istorie care reuşeşte să îşi apere titlul mondial, după Steve Davis, Stephen Hendry şi Ronnie O’Sullivan;
• este lider în clasamentul mondial cu mai mult decât dublul punctelor acumulate de locul doi;
• poate pleca în vacanţă tot sezonul 2017/2018 şi se va întoarce tot în poziţia de numărul 1.

Dar Mark Selby nu este iubit de toată lumea. Există multe voci care îl acuză de faptul că are un joc nespectaculos, plictisitor, care nu străluceşte. Ba chiar şi legendarul Stephen Hendry a declarat despre el că este “cel mai mare jucător pe care l-a văzut vreodată să câştige meciuri urâte”. Dar nivelul jocului său este fantastic, are probabil cel mai puternic psihic din circuit, iar din punct de vedere tactic este unul dintre cei mai buni jucători de snooker din câţi au fost. Iar asta nu poate fi contestat de nimeni.