Liga 4 sună atât de romantic! Aproape că poți auzi gârla în spatele porții și frunzele tresărind la înjurăturile cu accent ale țăranilor. Am trecut, la începutul lunii, prin comuna Scrioaștea din Teleorman, acolo unde echipa locală, Șoimii, înfruntau Vulturii Mereni. Miros de foc și carne friptă. Oamenii de acolo se vor grăbi să-ți povestească, mai ales dacă sunt veseli și un pic machiți, despre cum a primit au primit ei numele de Scrioaștea. Legenda spune că însuși Mihai Viteazul, înainte de bătălia de la Călugăreni, le-ar fi cerut aghiotanților săi să facă o numărătoare rapidă a oamenilor de care dispune înaintea luptei cu trupele lui Sinan Pașa. Iar formularea lui să fi fost ceva de genul ”Scrie oastea!”, deci Scrioaștea. Gazdele au învins cu 3-2.
Ligile inferioare ar trebui să rămână la sat, că acolo le șade bine, la doi pași de-o cârciumă unde alcoolul nu este interzis în ziua meciului. Nicidecum pe Arena Națională. Steaua și Academia Rapid sunt două echipe apropiate ca valoare. Una față de cealaltă și ambele față de prietenii mei din Scrioaștea. Ok, băieții lui Lăcă nu au burta lui nea Fane din poartă și nici echipamente care stau să se rupă, dar, vedeți, asta e frumos la pasa cu latul: nu contează dacă ești în fundul gol sau cu Nike pe tine, că mingea tot la fel se duce.
Meciul de aseară a fost foarte prost, însă la asta ne așteptam. Doar Cornel Dinu l-ar putea comenta astfel încât cronica să permită puțin haz în structurile ei. Am văzut, în timp ce mă îndreptam spre stadion, tricouri cu Zicu și cu Iencsi, am văzut doamne îmbrăcate în culorile Rapidului, întrebându-și soții și copiii ”cu cine jucăm”. Și am auzit ”trei steaguri la cinșpe lei, băeții”. Însă nu despre Rapid țin să vorbesc. În afară de o coregrafie frumoasă și un rezultat bun, nici n-aș ști ce să spun despre prestația lor de aseară.
Iată ce cred eu că e important de scris. Pentru cei care încă mai au îndoieli, regrete sau dezbateri aprinse pe tema FCSB vs Steaua, sfatul meu este să înceteze să le mai aibă. Fără nicio problemă. Dacă te uiți la peluză, Steaua de aseară este Steaua veche, Steaua pe care o știam, și nimic nu s-a schimbat acolo. Cea mai rasistă, violentă și nefrecventabilă galerie a României acolo a rămas, în rândurile celor mai pasionați și mai vechi suporteri. Relația galeriei steliste cu restul lumii trăitoare în România este una captivantă. 40 de mii de oameni vin să vadă o echipă cu finanțare opacă, valoare zero, ai căror suporteri sunt lăsați să intre cu zeci de kilograme de explozibil în tribune (în timp ce nouă ni se confiscă sticlele de Dorna la 0.5), pentru ca apoi să se bată cu Jandarmeria, prin minutul 30. Statul român is in a complicated relationship with CSA Steaua București.
Faptul că Steaua este în Liga a patra e cel mai bun lucru care li se putea întâmpla acestor eroi care se-mbată la Obor și apoi cântă de tricolor. Ei sunt minerii, iar Armata le mulțumește de sus de-acolo, că-s oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu.
| Fotografii: SportPictures
