Trei fruntaşe, 17 goluri: Atletico, Real şi Barça fac să plouă cu goluri în La Liga. Fotbalul din Spania nu se apleacă în fața revoluției din Premier League

Danny Coposescu 17 octombrie 2016

Sezonul trecut, doar în Bundesliga s-au marcat mai multe goluri pe meci decât în campionatul spaniol, dintre cele cinci ligi de top din Europa. Din august şi până acum, La Liga a trecut detaşat pe primul loc la statistica asta. Pur și simplu în fiecare etapă vezi scoruri care ridică sprâncene şi te trimit pe Youtube pentru rezumate. Uneori, ca acum două săptămâni, chiar şi granzii fotbalului iberic cad victimă apetitului lacom pentru goluri pe care îl are La Liga, cum a aflat şi Barcelona pe pielea ei, acasă la Celta Vigo, unde a încasat patru goluri.

Poate că pauza competiţională pentru meciurile de calificare la Cupa Mondială a fost exact ce îi lipsea echipei lui Luis Enrique. În weekend, împotriva lui Deportivo La Coruña, Barça a arătat mai proaspătă decât am văzut-o de ceva vreme. E uşor de speculat că asta a avut ceva de-a face cu prezenţa lui Leo Messi, chiar şi dacă iniţial doar pe bancă. Prima repriză a aparţinut însă unui brazilian, şi de data asta nu e vorba de Neymar.

Rafinha şi-a făcut debutul la prima echipă în 2011. De atunci, a strâns doar 34 de meciuri pentru o echipă care şi-a schimbat palpabil strategia în ultimii ani. Un jucător excepţional de talentat, ca şi fratele său mai mare de la Bayern (Thiago Alcantara), Rafinha e într-un fel victima preferinţei recente a Barcelonei de a cumpăra „produse finite“, în loc de a le promova din cadrul faimoasei pepiniere La Masia. Faptul că Thiago a fost vândut în Germania fără multe bătăi de cap e un alt simptom al schimbării ăsteia.

Dar dubla marcată de Rafinha în prima repriză de pe Camp Nou a demonstrat că mai există un loc şi pentru absolvenţii şcolii de fotbal de la Barça, chiar dacă nu atât de important cum era înainte. Nici nu are cum să fie altfel când lumina reflectoarelor poate să se concentreze mai degrabă pe jucători ca Luis Suarez şi Messi. Primul a marcat al nouălea gol în 11 meciuri contra lui Deportivo, ultimul a revenit după trei săptămâni de recuperare și a avut nevoie de câteva secunde pentru a stabili scorul final de 4-0 pentru echipa sa. După o perioadă ceva mai dificilă, soarele străluceşte din nou în Catalunia. Însă toată lumea ştie că examenul definitv pentru Luis Enrique se dă miercuri, împotriva lui Man City şi a omului cu care a fost şi va fi în continuare inevitabil comparat: Pep Guardiola.

Şi Real Madrid a trecut peste un hop sâmbâtă. O serie bizară de patru egaluri consecutive a pus în funcţiune maşinăria de bombănit şi murmurat care e mereu pe stand-by în preajma echipei madrilene. Zidane nu s-a pierdut cu firea, dar o persoană cu ani buni de experienţă în vacarmul de pe Bernabeu ştie cât de precară e poziţia unui antrenor când rezultatele încep să dezamăgească.

Cu atât mai bine-venită trebuie să fi fost cotonogeala administrată lui Betis, un 6-1 care a avut tot ce-şi poate dori managerul de la Real: gol pentru Ronaldo, care s-a cam zbătut în La Liga sezonul ăsta? Check. Idem pentru Karim Benzema, ieşit din formă încă din sezonul trecut? Check. O dublă pentru Isco, ajuns ca şi James Rodriguez la periferia echipei? Check.

În mod normal, încă cinci puncte de adăugat la golaveraj ar fi fost de ajuns pentru a bifa şi locul întai şi a o depăşi pe Atletico Madrid pe baza criteriului ăsta. Doar că La Liga a devenit de-a dreptul imprevizibilă in ultima vreme. Ca dovadă, echipa lui Diego Simeone – acea Atleti zgărcită cu golurile, pe care unii insistă s-o descrie ca „moartea fotbalului spectacol“ – aceeaşi Atleti a dat şapte (7!) împotriva lui Granada.

Da, adversara e pe ultimul loc în clasament. Da, Granada a luat cinci goluri şi de la Las Palmas. Dar dezlănţuirea ofensivă de care s-a dovedit capabilă Atletico e ceva care te poate ridica în picioare. Discret, fără mare tam-tam, Simeone a construit vara asta o echipă cu atribute diferite de cele cu care a fost etichetată echipa sa în ultimii ani. Uitându-te peste lotul de pe Vicente Calderon, poţi observa brusc că Atleti are atacanţi de clasă cât vezi cu ochiul. Lângă bine-cunoscuţii Fernando Torres, Antoine Griezmann, Angel Correa şi Yannick Carrasco au mai venit Kevin Gameiro şi Nicolas Gaitan.

Până acum, Griezmann a dominat listele de marcatori, dar contra Granadei, Atletico a arătat nu numai ce se poate întâmpla când Simeone îi descătuşează potenţialul ofensiv, ci şi că nu stă nici pe departe într-un singur jucător. Blegianul Carrasco a făcut ce a vrut cu defensiva asediată a Granadei şi s-a servit cu un hat-trick superb; Gaitan, venit de la Benfica, a marcat primele două goluri pentru noua echipă; în fine, Correa, care are doar 21 de ani dar pare de o veşnicie pe scena mare a fotbalului, s-a alăturat şi el petrecerii.

Singura surpriză e că Griezmann, jucând ceva mai retras, nu a pus cireaşa pe un tort care trebuie să fi fost foarte amar pentru Granada. Dar nici măcar un om atât de competitiv cum e francezul nu are cum să nu fi fost fericit cu prestaţia care o lasă pe Atletico pe locul întâi pentru încă o săptămână.

Şi pentru încă o săptămână, doar trei puncte despart primele şase echipe din La Liga. Jorge Sampaoli continuă treaba bună la Sevilla, care a rezolvat cu succes deplasarea complicată de la Leganes (3-2) şi rămâne pe trei. Athletic Bilbao e şi ea la trei puncte de echipele din Madrid după ce a câştigat un derby basc grozav contra lui Real Sociedad, încheiat tot 3-2.

Şi pentru a accentua din nou anarhia glorioasă din campionatul spaniol, o etapă în care cele 10 meciuri ne-au pus pe tavă 39 de goluri s-a încheiat cu Villareal (locul patru) zdrobind-o pe Celta Vigo cu 5-0. Da, aceeaşi Celta care marca patru goluri împotriva Barcelonei etapa trecută.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.