Ultima răbufnire a lui Wenger? Arsenal îl lasă pe Guardiola fără trofeu, Chelsea îşi flexează muşchii cu Tottenham

Cei patru antrenori rămaşi în FA Cup înainte de weekend aveau fiecare motive diferite, dar foarte persuasive, pentru a-şi dori cu disperare să ajungă în finală. O competiţie care, în ultimii ani, şi-a mai pierdut din lustrul mitic pe care-l avea în fotbalul englez, a devenit foarte importantă pentru managerii în cauză. Să-i luăm pe rând.

2002 – The 2017 @EmiratesFACup semi-finals contain as many as 3 London clubs for the 1st time since 2002 (Fulham, Chelsea & Arsenal). Power. pic.twitter.com/UyRBTs1omT

— OptaJoe (@OptaJoe) April 21, 2017

Îl avem pe Antonio Conte, care s-a dovedit a fi un succes fără echivoc pe Stamford Bridge. Problema e, însă, că ultimele săptămâni au fost neobişnuit de volatile pentru Chelsea. Înfrângerile cu Crystal Palace şi Man Utd au mâncat din avansul sănătos pe care albaştrii îl aveau faţă de urmăritoarea Tottenham. O semifinală tocmai contra rivalei cu pricina nu numai că oferea şansa unui victorii hrănitoare pentru moral, ci şi oportunitatea de a pune pretendenta la punct. Dincolo de asta, o dublă Premier League – Fa Cup a mai fost reuşită doar de Carlo Ancelotti în istoria clubului.

De cealaltă parte, Mauricio Pochettino se bucură şi el de graţiile fanilor lui Spurs. Echipa joacă probabil cel mai frumos fotbal din Anglia în momentul ăsta, are parte de stabilitate şi mai are încă şanse la titlu. Dar argentinianul nu a câştigat niciodată un trofeu ca antrenor şi asta, cum spun englezii, e un soi de „monkey on his back“. Dacă mai pui şi faptul că Tottenham n-a mai luat FA Cup din 1991, înfruntarea cu Chelsea primea o dimensiune în plus: toată munca bună făcută în nordul Londrei trebuie desăvârşită cu ceva concret, dacă Spurs e să evolueze cu adevărat.

În colţul opus, aveam doi antrenori sub presiune. Arsene Wenger a ajuns la un coborâş fără precedent în cariera sa de două decenii la Arsenal. Pe cale să piardă până şi eternul loc de Champions League în campionat, francezul nu s-a mai confruntat niciodată cu o contestare atât de susţinută din partea suporterilor. De mai multe ori, cupa s-a dovedit a fi salvarea pentru Wenger. Cele două succese din ultimii trei ani i-au câştigat timp şi, dacă îşi doreşte să mai continue la Arsenal, ăsta e exact lucrul de care avea nevoie cel mai mult acum.

Adversarul de duminică, Pep Guardiola, se confruntă nu numai cu aşteptările fanilor de pe Etihad, ci cu cele ale unei naţiuni. Catalanul e victima propriei glorii de la Barcelona şi Bayern, dar şi a culturii insulare din Regat, care îi contestă reuşitele pentru că „n-a făcut nimic în Premier League“. Dincolo de dorinţa palpabilă a multora de a-l vedea eşuând – tocmai pentru a demonstra că nu eşti mare până când nu ai avut succes în Anglia – Guardiola chiar a subperformat sezonul ăsta. Aşteptările minime erau acum un trofeu şi un loc de Champions League. Pe bună drepate sau nu, aşa e viaţa când eşti în vârf.

Chelsea 4-2 Tottenham

Acum câteva săptămâni, când Arsenal şi Man City au jucat un 2-2 heirupist pe Emirates, concluzia a fost că nebunia a fost tipică pentru fotbalul englez: entuziasmantă, dar defectuoasă. Victoria lui Chelsea contra lui Tottenham de pe Wembley a fost scoasă din altă film. Da, meciul a fost extrem de spectaculos, dar de data asta, calitatea a urcat cu câteva trepte peste ceea ce vedem atât de des în Premier League.

Dubla lui Willian şi replicile lui Kane şi Dele Alli au arătat exact de ce Spurs şi Chelsea ocupă primele două locuri în campionat. Un meci jucat în umbra decesului tragic al lui Ugo Ehiogu, fost fundaş şi membru al staff-ului la Spurs, a strălucit prin excelenţa sa. Până în minutul 75, am asistat la un microcosmos al luptei strânse pe care ne-am fi dorit-o în campionat.

AMAZING ?

GOAL FROM HARRY KANE ?

❤ IF LIKED #CHETOT #FACup #Chelsea #COYS #CFC #Wembley #kane pic.twitter.com/mHfH3u5cGs

— Makalo|official (@makalofficial) April 22, 2017

Dar mai departe, am văzut şi de ce Chelsea e totuşi la patru puncte în frunte şi conduce clasamentul de luni bune. Cu o dublă mişcare, introducerea lui Hazard şi Costa, Conte a rupt echilibrul înşelător. Hazard a marcat la puţin peste 10 minute după intrare şi bomba incredibilă a lui Nemanja Matic a curmat orice speranţă pentru Spurs. Chelsea pur şi simplu are acel ceva în plus faţă de majoritatea adversarilor, fie că e vorba de contribuţia lui Kante (proaspăt desemnat jucătorul anului de către Asociaţia de Jucători Profesionişti), sau de resursele care-i permit lui Contre să experimenteze cu aşezări şi formule de start diferite.

Deocamdată, Pochettino mai trebuie să aştepte pentru prima medalie.

Chelsea fans fly banner over Wembley in support of Antonio Conte ??#CFC #Conte pic.twitter.com/dKjM8BDOml

— CFCVID (@CFCvid) April 22, 2017

Arsenal 2-1 Man City

Când s-a auzit ultimul fluier, după 120 de minute, Arsene Wenger a strâns pumnii şi s-a scuturat cum rar vezi în cazul unui antrenor care a fost mereu foarte reţinut. Băieţii săi reuşiseră să refuleze împotriva unui sezon dezastruos, al presiunii venite din partea fanilor şi a ocaziei în sine. Cumva, Arsenal a reuşit din nou (cu ceva noroc) să se pună pe şine.

Final whistle!
Just look to this reaction… No comment.
This man cares about the Arsenal, he loves #Arsenal!#Wenger #COYG pic.twitter.com/96VnQKkLBB

— Davit Valerisdze ☭ (@DavitValerisdze) April 23, 2017

Când Aguero a deschis scorul, după o greşeală a lui Ramsey, părea că mai asistăm la un episod din tragedia personală a lui Wenger. Era minutul 62 şi Arsenal nu ne-a prea obişnuit cu reveniri anul ăsta. Dar Nacho Monreal, venit de nicăieri cu primul său gol din 2015 încoace, a egalat rapid. S-a intrat în prelungiri şi a venit momentul lui Alexis Sanchez. De multe ori, chileanul pare că se bate singur cu morile de vânt la Arsenal, aşa că se cuvine ca tocmai el să marcheze golul victoriei din minutul 101. Aşa că Wenger se pregăteşte de lupta pentru al şaptelea trofeu FA Cup, ceea ce ar fi un record absolut. Cumva, indiferent ce s-a întâmplat în ultima vreme şi ce va urma, parcă francezul merită să-şi mai scrie numele într-o pagină de istorie a fotbalului englez.

De cealaltă parte, Guardiola rămâne doar cu nervi – faţă de arbitraj şi ghinion, față de greșeli individuale. City a avut un gol anulat pe nedrept şi a lovit lemnul de două ori. În porţiuni considerabile ale meciului, echipa lui Pep a jucat mai bine decât adversara. Dar ceva lipseşte în continuare, în ciuda investiţiilor de acolo. Banii cheltuţi şi reputaţia vor atârna în continuare de gâtul lui Guardiola, care va termina sezonul cu mâna goală pentru prima dată în cariera sa de antrenor. Rămâne în joc doar un loc de Champions League şi multă, multă muncă pentru vara asta.

2016/17 is the first season in his managerial career that Pep #Guardiola has FAILED to win a major trophy ??#MCFC #EPL pic.twitter.com/kQVexrNy0N

— LeoVegasSport UK (@LeoVegasSportUK) April 24, 2017