Valencia și Barcelona rămân neînvinse după un meci bântuit de golul fantomă al lui Messi. Real Madrid profită și se apropie

Danny Coposescu 27 noiembrie 2017

La Liga e un campionat aparte în Europa. În ciuda maşinăriei de marketing din Premier League, Spania se poate lăuda cu cei mai buni jucători ai erei şi cu cele mai de succes echipe în competiţiile internaţionale. Cel mai mare stadion de club de pe continent e în Catalonia și doar Serie A se poate lăuda cu mai multe goluri pe meci sezonul ăsta.

Dar italienii, împreună cu celălalte trei-patru divizii europene de top, mai au ceva în plus faţă de iberici: tehnologie pentru linia porţii. Cât timp lucrurile stau aşa, incidente ca cel de pe Mestalla dintre Valencia şi Barcelona vor juca un rol nejustificat de important în meciuri potenţial decisive pentru destinaţia titlului. „Greşeala colosală“ la care s-a referit Jordi Alba la final nu aparţine atât arbitrilor care n-au văzut golul lui Messi, cât mai degrabă birocraţilor din fotbalul spaniol care insistă cu încăpăţânare să rămână în urmă.

Niciun derbi fără controverse

Un lucru e sigur – dacă asistentul lui Ignacio Iglesias vedea ceea ce era clar până şi din spaţiu, am fi avut altfel de meci. Pe cât de surprinzător şi impecabil a fost parcursul Valenciei până acum, pe atât de prost a început jocul cu Barça. Nu e neapărat vorba de lipsa oricărei ameninţări la poarta lui Ter Stegen, cât e de inabilitatea de a ieşi măcar din propria jumătate.

Aşa că gafa teribilă a portarului Neto, care a scăpat şutul lui Messi în poartă în minutul 30, trebuia să fie consecinţa evidentă a unei seri dezamăgitoare pentru Valencia. Jucătorii lui Ernesto Valverde se bucurau deja în colţul terenului, pentru că şi Neto ştia că nu păcălise pe nimeni cu plonjonul disperat dincolo de linia porţii. Dar căpitanul Dani Parejo a observat că oficialii n-au semnalizat nimic. Prin gesturi disperate, mijlocaşul şi-a îndemnat colegii să continue. Şi a funcţionat: nu numai că nu s-a acordat golul, ci Simone Zaza aproape că a marcat el, în timp ce catalanii aveau o decizie de luat: să-l linşeze, sau să-l cruțe pe Iglesias?

După un episod ca ăsta, nu-i de mirare că Valencia a ieşit de la cabine cu o cu totul altă atitudine. Când scapi în felul ăsta, poţi avea impresia că e scris în stele să învingi. După o oră de joc, exact aşa părea să fie. Combinaţia plină de încredere dintre Guedes şi Gaya s-a terminat cu centrarea perfectă a celui din urmă. La capătul ei a apărut Rodrigo, unul dintre cei mai eficienţi atacanţi din sezonul ăsta. Doar Messi, coechipierul Zaza şi Bakambu de la Villareal au mai multe goluri în La Liga.

Cu o perucă portocalie în cap, Rodrigo i-a adus un omagiu fostului preşedinte al clubului, Jaume Orti, stins din viaţă cu două zile înaintea meciului. Încă un motiv pentru Valencia să simtă că nişte forţe nebănuite o însoţesc pe teren.

Culmea e că toată repriza secundă le-a aparţinut „Liliecilor“, o dominare comparabilă cu cea a Barçei din prima repriză. Şi totuşi, exact când le era lumea mai dragă, Messi a scos din joben o pasă calculată la milimetru pentru Jordi Alba. Acelaşi Alba – care şi-a început cariera la Valencia – a reuşit egalarea în minutul 82.

S-a terminat 1-1, deci, un scor echitabil, dat fiind cursul jocului. Doar că nimeni n-a putut trece peste contribuţia unei falibilităţi care n-ar mai trebui să fie un punct de discuţie, având în vedere resursele disponibile. „Golul lui Messi a fost clar ca lumina zilei, trebuie să spunem adevărul,“ a recunoscut sportiv şi Dani Parejo. Reacţia lui Valverde a fost şi ea cumpătată: „Am văzut cu toţii că mingea a intrat în poartă, dar şi noi am profitat de o decizie greşită cu Malaga.“

Din afară, e greu să te plângi prea mult de desfăşurarea asta. Rezultatul păstrează vie posibilitatea unui campionat competitiv: Valencia, împreună cu Barcelona, rămân neînvinse după 13 etape.

Victorie şi fără „arma principală“

Lui Zidane i-ar fi plăcut să se concentreze pe lucrurile pozitive. Cum ar fi golurile din partea lui Benzema şi Ronaldo în victoria cu 3-2 contra lui Malaga. Dar chinurile prin care a trecut campioana cu o adversară care se bate la retrogradare nu puteau fi ignorate.

De două ori au revenit oaspeţii pe Bernabeu şi scorul era egal cu un sfert de oră rămas. Ronaldo nu marcase încă şi părea în pericol serios de apoplexie după ratări din toate unghiurile. Când până şi penaltiul obţinut de Modric i-a fost salvat, e impresionant că portughezul a avut prezenţa de spirit să urmărească mingea respinsă şi să marcheze, în loc să aibă o cădere nervoasă totală.

Arma la care se referă Zidane nu e Ronaldo, însă, ci posesia mingii. Un procentaj de 58% e într-adevăr slăbuţ, mai ales împotriva unei echipe ca Malaga. Mai important e că Realul a legat două victorii pentru prima dată luna asta. Seria trebuie prelungită într-o perioadă în care madrilenii joacă în medie un meci la trei zile, în patru competiţii diferite. Pentru asta, Zidane va avea nevoie de toate armele disponibile.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.