Ambros Martin: „Trebuie să profităm mai bine de potențialul nostru. O avem pe Cristina, dar avem și alte jucătoare cu potențial”

România debutează sâmbătă la Campionatul Mondial de Handbal feminin din Germania, în meciul cu Paraguay, de la ora 15.00. E un turneu final pentru care nici antrenorul, nici fetele, nici Federația n-au făcut pronosticuri și n-au setat obiective îndrăznețe, pentru că naționala se află într-un proces de reconstrucție, cu țintă finală participarea (cu succes) la Jocurile Olimpice din 2020.

Turneul marchează însă și un an de când România îl are pe bancă pe Martin Ambros, unul dintre cei mai buni antrenori din handbalul internațional. În debutul turneului – primul Campionat Mondial pentru el –, spaniolul ne-a vorbit despre anul petrecut antrenând România: cum se simte în postura de selecționer, ce progrese vede în jocul și pregătirea echipei, pe ce s-a axat în acest an și cum construiește o echipă în jurul Cristinei Neagu.

Cum vede echipa după un an

Eu am văzut o schimbare în bine, un pas important în față în ce privește calitatea individuală a jucătoarelor. Unele din ele au plecat să joace în afara țării, au ieșit din zona lor de confort, și nu doar asta, ci și-au asumat multă responsabilitate la echipele lor. Și responsabilitatea asta nu se vede doar în minutele de joc, ci și în faptul că au fost minute importante. Și nu doar în performața bună, ci și în faptul că atunci când nu le-a ieșit bine, și-au asumat responsabilitatea asta. Și, fiind departe de casă, reflectează mai mult la asta.

Am muncit cu un grup amplu de jucătoare, am vrut să vedem cât mai multe jucătoare, ca să le cunoaștem cât mai bine. E important și că, fiind mai mare numărul de jucătoare, există și o concurență între ele. Multe jucătoare văd că au posibilitatea de a veni la echipa națională, și asta le poate motiva și ajuta zi de zi la cluburi.

Apoi, s-a format un grup mai mult sau mai puțin omogen care a venit la ultimele convocări. Cu jucătoare destul de tinere – multe dintre ele vor debuta la un Campionat Mondial, sau au făcut-o la Europeanul trecut. Și acest vis, acest suflet pe care îl pun jucătoarele tinere, cu experiența celor veterane, pe care le-am convocat doar la meciurile oficiale, ne pot ajuta să construim o echipă mai omogenă.

Progrese la pregătirea fizică

Se văd progrese, muncim foarte serios. Cred că fetele au înțeles că trebuie să fie mai bine pregătite fizic, și se vede. Asta e foarte important, am văzut îmbunătățiri. Și din punct de vedere al mentalității am văzut progrese, jucătoarele știu de ce vin aici, ce vrem să facem de fiecare dată. E un obiectiv clar, toată lumea îl știe, e Tokyo. În parcursul nostru spre Tokyo, drumul e cel mai important. Dar nu vorbesc de Campionatul Mondial sau de vreun meci de calificare, ci de fiecare training camp. Fiecare reunire a lotului e importantă să ne aducă cu un pas mai aproape. Când ne întâlnim la următoarea, nu putem face niciun pas în spate. Mereu în față. Asta încercăm să facem.

Jucătoarele cred mai mult în ele

Meciurile de la Trofeul Carpați au fost un test important. Am văzut că jucătoarele s-au pus în slujba echipei. În repriza a doua cu Polonia, când eram conduse cu opt goluri, toate și-au suflecat mânecile și au hotărât că vor lupta una pentru cealaltă. A venit de la ele. Și cu Brazilia a fost la fel, timp de 60 de minute, și în minutele în care au jucat în cinci jucătoare au ținut mereu fruntea sus.

O echipă care să nu depindă așa mult de Neagu

Sunt îmbunătățiri și aici. O spun pentru că asta o poate ajuta și pe ea, să nu mai simtă așa multă responsabilitate. În ultima fază a meciului cu Brazilia, cea care a adus victoria, Cristina n-a participat, era ținută om la om. Avem situații în care s-o scoatem din marcaj, dar în loc de asta am decis să n-o scoatem, și responsabilitatea au preluat-o cele care erau în atac. În al doilea meci, la fel, Cristina n-a jucat, și restul jucătoarelor au preluat rolul ăsta.

Cred că trebuie să profităm mai bine de potențialul nostru. Adică: o avem pe Cristina, vom profita la maxim de ea. Dar avem și alte jucătoare cu potențial. Și când ele sunt pe teren, trebuie să creăm oportunități să le punem în valoare, să le ajutăm să știe că sunt create pentru ele, să-și asume responsabilitatea și s-o facă cu determinare.

Iar jucătoarele trebuie să-și asume această responsabilitate, pentru că se vede clar în momentele dificile, toate se uită spre Cristina. Nu privesc spre poartă, ci la ea. E mai bine să privim spre poartă, și să știm că ea e acolo, în stânga.

Rolul de selecționer

Pentru mine, personal și profesional, e pozitiv să pot să lucrez zi de zi la club, și apoi să vin aici, un rol nou, unde trebuie să schimb destul de multe lucruri. Aici trebuie să ne concentrăm munca în două-trei zile. E foarte diferit cum muncim la Gyor, unde avem mai mult timp. Aici e totul mai restrâns, și asta mă ajută mult ca antrenor.

M-a ajutat mult și să am puțină distanță între meciuri – unul azi, unul mâine, altul peste două zile – ca să nu dau mare importanță victoriilor, dar nici înfrângerilor. Nu e timp pentru asta. Psihologic, trebuie să fii foarte puternic. Și eu sunt responsabil ca și echipa să fie puternică. Eu știu că sunt puternic din punct de vedere psihologic. Nu mă afectează înfrângerile, nici victoriile.

Cum manageriezi victoriile și înfrângerile e important la un turneu final. Iar la campionatul mondial, spre deosebire de cel european, e foarte dificil. Pentru că joci o grupă unde este esențial locul pe care te clasezi, pentru adversarul pe care îl vei întâlni în optimi. Sunt două meciuri eliminatorii care te pot duce într-o semifinală ipotetică. Poți face o primă fază incredibilă, să câștigi toate meciurile, și apoi în ziua decisivă, să nu reușești. Sau invers.

Eu sunt aici ca să nu permit ca fetele să se simtă afectate de vreo înfrângere. Nu avem timp. Vom pierde meciuri? Cu siguranță. Trebuie să știi să pierzi și când să pierzi. Și pornind de acolo, să înțelegi de ce ai pierdut și să te îmbunătățești pentru ziua următoare. Nu voi lăsa pe nimeni să le încarce pe jucătoare, nici după înfrângeri, nici după victorii. Pentru că și victoria e periculoasă, dacă nu știi s-o manageriezi. Ne poate urca mai sus decât suntem.

*