Antonio Conte zdrobește pe United și îi arată lui Mourinho cine e noul șef pe Stamford Bridge. Nici Guardiola nu se simte mai bine

Danny Coposescu 24 octombrie 2016

„Un meci de fotbal începe de la 0-0.“ E o observație banală făcută de Jose Mourinho, dar ce se întâmplă când nu e tocmai valabilă? Ce se întâmplă când, ca într-o provocare prestabilită într-un joc pe calculator, trebuie să obții puncte după ce tabela de scor arată 1-0 încă din primul minut?

Dacă ai răspuns „pierzi cu 4-0“, atunci ai început să descrii ce a pățit Mourinho tocmai la reîntoarcerea pe stadionul lui Chelsea, ca manager al lui Manchester United.

Într-o arenă care încă poartă bannere cu imaginea și numele său, Mourinho a trebuit să privească demontarea sistematică a propriei legende de către încă un reprezentant al noii generații de antrenori: Antonio Conte. O săptămână care a început cu bătălia de pe Anfield Road, unde United a arătat exact așa cum și-a dorit-o portughezul, s-a încheiat în dezastrul de pe Stamford Bridge.

Golul lui Pedro din secunda 30 a venit nu atât după o pierdere a concentrării din partea apărării în roșu, ci mai degrabă dintr-o inabilitate totală de a porni motoarele. Întreaga echipă a lui United a stat și a privit mingea simplă și lungă care i-a depășit pe Chris Smalling și Denny Blind (ceea ce avea să devină un refren al partidei). Doar portarul De Gea a părut treaz. Poate prea treaz, pentru că spaniolul s-a repezit din poartă, a ratat complet mingea și a privit neputincios cum fostul om al Barcelonei a pasat mingea în plasă.

În niciunul dintre cele 89 de minute care au urmat, Man Utd nu a părut că va depăși trauma inițială. Dimpotrivă, fiecare gol a expus din ce în ce mai crunt neajunsurile unei echipe dezechilibrate, care nu știe exact ce și cum vrea să joace fotbal. Gary Cahill a făcut 2-0 dintr-un corner în care mingea a făcut pinball în careul adversarilor, iar Eden Hazard și-a marcat al patrulea gol al campaniei după o combinație devastatoare, dar totuși previzibilă.

În fine, defensiva lui United a suferit și necazul de a primi un gol de la N’Golo Kanté, un om care marchează în medie o dată pe an. Imaginea francezului, un jucător cu adevărat excepțional dar nu tocmai faimos pentru driblingul său, dansând printre fundași de parcă ar fi conuri de antrenament și marcând nonșalant a pus cireașa pe tortul amar al revenirii lui Mourinho.

La fluierul final, în timp ce îi strângea mâna lui Conte, Mourinho l-a criticat pesemne pe italian pentru încercările de a ridica publicul în picioare. „Gesturile astea se fac la 1-0, nu la 4-0”, se pare că ar fi spus portughezul. Reacția ușor copilăroasă a lui Mourinho vorbește mult despre ceea ce trebuie să simtă văzând un alt antrenor tânăr și elegant care se exteriorizează pe marginea terenului în timpul unei victorii inpresionante. Cum făcea și el odinioară.

E prea devreme pentru a evalua decisiv mandatul lui Mourinho la United. Până la urmă, Guardiola a pățit exact același lucru la propria sa reuniune cu trecutul, pe Camp Nou. Însă devine din ce în ce mai greu să te scuturi de senzația că Mourinho rămâne în urma gărzii noi.

Că tot veni vorba de Guardiola, nici catalanul nu a avut o săptămână grozavă. Egalul 1-1 cu Southampton a dus seria fără victorii la cinci meciuri consecutive (două dintre ele în Liga Campionilor), ceva ce nu i s-a mai întâmplat din 2009 încoace. Pe lângă o scădere vizibilă în intensitate, atât ofensivă cât și defensivă, jucătorii lui City se întrec în erori individuale. După scurtcircuitul lui Claudio Bravo de miercuri, pe terenul Barcelonei, a venit rândul lui John Stones să aibă o cădere de sistem și să-i paseze direct lui Nathan Redmond în careu. Iheanacho a egalat în a doua repriză, dar mai mult nu s-a putut.

De pasul ăsta greșit putea să profite Arsenal. O victorie cu Middlesbrough i-ar fi dus pe londonezi pe primul loc tocmai de ziua lui Arsene Wenger. Bineînțeles că meciul s-a încheiat 0-0, o scăpare într-un moment decisive care a devenit tipică echipei în ultimul deceniu. E drept că Arsenal a încercat aproape totul și a avut destule ocazii, însă nici ‘Boro nu a stat degeaba și putea chiar să plece de pe Emirates cu trei puncte. Cu un zâmbet știutor, Wenger a făcut puțin haz de necaz după meci: „Măcar pot să beau un pahar de ziua mea. Când câștigi, îl meriți, când nu câștigi, ai nevoie de el.“

În cazul ăsta, Jürgen Klopp chiar merită un pahar, pentru că Liverpool și-a extins seria de invincibilitate la nouă meciuri, cu victoria 2-1 contra lui West Brom. Mai mult, Sadio Mane și Countino au dus-o pe Liverpool la egalitate de puncte cu primele două echipe, City și Arsenal. Aproape ca o paranteză și parcă fără să își dea seama, Klopp a spus în sfârșit cuvintele la care răspundea până de curând cu acuzații de nebunie față de jurnaliști: „Suntem în cursă“.

Și ce cursă! Între primele cinci echipe din Premier League e un singur punct, după ce și Tottenham a ratat ocazia de a trece pe primul loc din cauza unui 0-0 la Bournemouth. În asemenea condiții de imprevizibilitate, nu-i de mirare că Phil Neville ne avertizează să nu o scoatem încă nici pe Man Utd din calcule. În Premier League, chiar nu știi niciodată.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.