Asaltul de final: toate forțele naționalei de polo se unesc pentru turneul de la Trieste, care poate conduce echipa la Rio

Poloiștii naționalei s-au antrenat trei săptămâni la Izvorani pentru Turneul Preolimpic din aprilie, de la Trieste (Italia). Pe marginea bazinului, sub tribune, stăteau sâmbăta trecută copii înotători care abia încheiaseră un concurs și erau premiați. De sus, părinții îi pozau pe podium. Printre ei se pot număra și părinții tinerilor poloiști ai generațiilor viitoare (cine știe?). Până mai cresc prichindeii, dincolo de podium și de bazin, se întrezărea afară generația actuală de poloiști, pusă pe treabă.

Dincolo de gardul care împrejmuia pista de alergat și terenul sintetic, băieții exersau roaba, doi câte doi. Unul mergea în mâini, celălalt îi căra picioarele. După roabă, poloiștii au alergat ușor, sub presiune, unul în cârca altuia. În afara presiunii fizice, s-a instalat și presiunea calificării, cu o echipă într-o continuă schimbare și un antrenor care încearcă să pună ștampilă sârbească pe jocul românilor.

Băieții pleacă în Italia încrezători că se vor alătura fetelor de la handbal la JO. Presiunea a existat și în 2012, când s-au calificat la JO de la Londra. Toată presa titra prima calificare după o pauză de 16 ani și totodată singurul sport de echipă care ne-a reprezentat atunci. Nu fusese ușor, dar nici imposibil, cum urmau să dovedească. Imposibil nu este nici acum, patru ani mai târziu, când băieții au picat într-o grupă cu echipe despre care spun că sunt la același nivel cu ei (Slovacia, Franța, Canada, Rusia), în afară de Ungaria, clar superioară. Plecarea la Rio ar însemna a 10-a calificare a poloiștilor români la olimpiade.

Unul dintre băieți îmi spunea în timp ce-și făcea exercițiile pe o saltea că vrea să le demonstreze celor care nu au încredere în ei, că greșesc. Eu îmi aminteam de tribunele de la meciurile din ligă (Floreasca, Dinamo), ocupate în mare parte de familiile și prietenii celor din bazin, pe care-i observi la sfârșit de meci cum așteaptă după jucători, să iasă de la vestiare. Nu că încrederea familiei și a prietenilor nu ar fi cea mai importantă, dar mă gândesc cum ar fi ca oamenii să-și cumpere bilete la un meci de polo (accesul la toate meciurile de polo este gratuit, tocmai pentru a-l promova).

Mi-am mai amintit și de Stanojevic, tehnicianul lor, care stătea acum două luni în tribunele bazinului olimpic din Brașov și-mi explica cum în Serbia nu mai ai loc de oameni la meciurile de polo și cum toată lumea știe numele căpitanului de la națională (Cosmin Radu e al nostru – pentru că a ales să rămână al nostru, deși a fost ofertat de alte naționale, considerat unul dintre cei mai buni poloiști din lume). Desigur, poloiștii sârbi sunt mereu cu medaliile la gât, pentru sârbi sportul ăsta e o religie. „Serios, mai are România echipă de polo?”, mai sunt întrebată când povestesc despre băieți. (România are și echipe de fete, pretty bad-ass – țin să spun – care acum încep să-și scrie istoria și vom face cunoștință și cu ele, cât de curând.)

Răspunsul este da. România are echipă de polo – una care trece prin multe schimbări (după cum am mai scris) și căreia n-o să-i fie ușor multă vreme de acum înainte. Antrenorul Stanojevic cheamă, testează, antrenează unii tineri fără mare experiență, dar cu potențial, cu pasiune. Tabloul actual întruchipează părți din garda veche a echipei care încearcă să se obișnuiască cu garda ei nouă și să facă o casă bună, împreună.

E presiune pe antrenori și pe echipă – din partea celor care urmăresc polo și au așteptări, din partea publicului care reacționează la victorii, a presei care așteaptă la aeroport victorioșii, a rarității Jocurilor Olimpice, unde ai șansa să demonstrezi ce poți o dată la patru ani (cine știe ce-o să fie cu tine peste alți patru, dacă acum nu dai tot?). Presiunea cea mai mare vine din cauza meciurilor zilnice pe care le vor avea la Trieste (fără vreo zi pauză).

După roabe și cărat coechipieri în spinare, la bazin băieții și-au văzut de ce știu ei mai bine să facă – înotat, ture de viteză, biciclit constant pe sub apă.

Stanojevic era pe margine și striga „aide, aide, aide” și-i gonea cu mâinile să bage ture. „Repede, repede, repede”. Nu e fluent în română, dar a învățat cuvintele cheie. Dacă n-aș ști că e sârb, aș fi putut să jur că e italian, pentru că 80% din limbajul lui pornește din mâini. Câteodată ridică din umeri și întinde palmele în față în semn de „nu știu ce încercați să faceți, dar încercați mai repede”, câteodată și le pune-n sân sau în șolduri și-și urmărește serios și nemișcat familia de pe marginea bazinului, lăsându-l pe secund să preia controlul. Când l-am întrebat dacă-i sunt pregătiți băieții pentru Trieste era tot cu mâinile-n sân și se uita lung la ei, în apă. A înclinat din cap stânga-dreapta, mofturos, nemulțumit și s-a întors apoi spre mine. „Nu pot să-ți dau un procent exact, dar psihic sunt pregătiți sigur”.

Pe unul dintre pereții de la bazin, în stânga unui banner imens cu unul dintre poloiștii din echipă stă scris cu majuscule albastre motto-ul latinesc al Jocurilor Olimpice: Citius – Altius – Fortius. Mai repede, Mai sus, Mai puternic.  

*

Lotul care se deplasează la preolimpicele de la Trieste rămâne același de la începutul lui 2016, de la Campionatul European din Belgrad: Cosmin Radu (căpitan), Dragoș Stoenescu și Marius Țic (portari), Andrei Bușilă, Mihnea Chioveanu, Alexandru Ghiban, Mihnea Gheorghe, Dimitri Goanță, Tiberiu Negrean, Nicolae Oanță, Alex Popoviciu, Roland Szabo și Daniel Teohari. Antrenor – Dejan Stanojevic.

Băieții vor juca în grupa A contra Slovaciei (3 aprilie), Franței (4 aprilie), Ungariei (5 aprilie), Canadei (6 aprilie) și Rusiei (7 aprilie). În grupa B se vor întâlni naționalele Italiei, Kazahstanului, Africii de Sud, Spaniei, Germaniei și Olandei. Cele patru echipe care ajung în semifinale vor primi biletele pentru Jocurile Olimpice de la Rio, unde s-au calificat deja Brazilia, SUA, Serbia, Grecia, Japonia, Australia, Croația și Muntenegru.

Programul complet al turneului este aici.

„Nu pot spune că am avut rezultate ieșite din comun, dar debutul la națională a fost un moment important pentru mine – primul meci nu se uită niciodată. Calificările pentru Campionatul European din 2012: am jucat în 2011 primul meci, împotriva Ucrainei.

Venirea lui Dejan mi-a schimbat cu totul viziunea și filozofia despre polo. A venit cu un sistem nou, cu o școală nouă, diferită de ceea ce am făcut până acum și pot spune, din nefericire, că am pierdut câțiva ani, de fapt mulți ani în care puteam învăța mai mult și puteam fi, personal, mai bun. Nu e timpul pierdut, dar am 22 ani și un timp a fost, totuși, pierdut.   

Nu vrei să știi ce e în sufletul meu pentru Trieste. Mă gândesc numai la fiecare meci în parte, la calificare și-mi doresc foarte mult să jucăm cât mai bine, să dăm peste nas tuturor celor care n-au încredere în noi. Totodată, vreau să-i bucurăm pe cei care ne susțin întotdeauna și bineînțeles, pe noi înșine, pentru că nu ne e ușor. Acesta este viitorul nostru, asta este viața noastră și orice calificare la olimpiadă este un lucru extraordinar.”

(Mihnea-Andrei Gheorghe are 22 ani, joacă extremă și inter-stânga, reprezintă clubul CSM Digi Oradea, și are la activ peste 50 de meciuri cu naționala)

*

Eu nu cred că merg la Trieste, dar sper să vină calificarea la JO. Ar fi destul de greu pe viitor, dacă nu ne-am califica. Dacă poloul n-ar mai aparține de COSR (Comitetul Olimpic Sportiv Român), ar fi mai greu, dacă vorbim despre condițiile noastre de muncă. Nu vom mai avea la dispoziție când vrem baza sportivă, cu deplasările va fi complicat. Nu contează cine merge, cine nu merge, contează să fie bine pentru echipă.

Pentru mine, Dejan e genial pentru că a venit cu o mentalitate diferită. Este foarte apropiat de jucători și-i place să vorbească cu toți jucătorii, nu contează că e Radu Cosmin, căpitanul echipei, sau un copil de 16 ani care e pentru prima dată aici. Se comportă cu toți la fel.

Cel mai important moment al meu cu naționala a fost Cupa Independenței din 2009, de la Moscova. E singura medalie de aur pe care am câștigat-o – în campionatul intern n-am reușit să câștigăm până acum.” 

(Pavel Popescu are 27 ani, joacă centru, este legitimat la Steaua și are aproximativ 20 de convocări la echipa națională)

*

„Cu echipa națională am jucat de două ori în Liga Mondială (cu Ungaria și cu Grecia). Pentru mine a fost importantă confruntarea cu Ungaria, pentru că am reușit să fac un meci cât de cât bun, am și înscris două goluri. Am fost o echipă de jucători tineri (jucătorii Stelei n-au putut ajunge atunci) și am reușit să înscriem 10 goluri Ungariei, a fost un meci destul de bun.

Eu cred că băieții vor face o figură frumoasă. Ne-am antrenat bine, atât fizic cât și psihic – s-a alăturat echipei și o domnișoară psiholog, care ne-a făcut să vorbim mai deschis în cadrul acestui grup și într-un fel am reușit să ne cunoaștem mai bine (poate) și asta o să ne ajute pe viitor.

Dejan este un profesionist fără îndoială (nu doar prin toate titlurile câștigate), dar în doi ani, de când e aici, a adus un mare plus echipei prin experiența lui. A creat un grup și cred că este tot ce aveam nevoie, ca antrenor.”

(Robert Gergelyfi are 20 ani, joacă extremă dreapta, vine din familia Sportului Studențesc Corona)

*

„Un moment important al meu cu naționala a fost la Europenele din 2014 – am avut un campionat bun și a fost primul meu Campionat European.

Dejan a venit cu un suflu nou și a reușit să creeze o altă echipă, întinerită. Încearcă să ne facă să ne simțim ca o familie, ne ține tot timpul foarte uniți.

Cred că suntem capabili să ne calificăm la Rio. Toate echipele sunt cam la același nivel, cred că o să depindă de forma noastră de atunci.”

(Alex Popoviciu are 25 ani, joacă inter-stânga, este legitimat la CSM Digi Oradea și a fost convocat de peste 60 ori la națională)

*

„Cel mai important moment al meu cu echipa a fost la Campionatul European din ianuarie (Belgrad), în meciul cu Germania, când am apărat 2 penalty-uri și am câștigat.

În afară de meciul cu echipa Ungariei, despre care trebuie să recunoaștem că este peste noi, restul meciurilor sunt cu echipe de valoarea noastră și acolo consider că dăruirea noastră va face diferența. Cred și credem toți în această calificare. Trebuie să ne păstrăm moralul ridicat indiferent de ce se va întâmpla acolo, pentru că fiecare meci contează.

Cunoștințele lui Dejan ne ajută mult, avem multe de învățat (cred că avem de învățat de la fiecare antrenor). Tot ce trebuie să facem e să profităm de cunoștințele lui, să acumulăm cât mai mult.”

(Marius Țic are 19 ani, apără poarta României și a dinamoviștilor. A fost convocat de aproximativ 15 ori la lot)

*

„Cred că lotul de acum patru ani era mai complet, calitatea jucătorilor de acum patru ani era, după părerea mea, mai bună decât cea de acum. Cred în calificarea de acum, la fel cum am crezut și acum patru ani. Va fi la fel de greu ca atunci, dar sperăm să prindem vârful de formă la Trieste. După venirea lui Dejan antrenamentele au devenit mai complexe și noi suntem mult mai disciplinați.”

 (Andrei Bușilă are 35 ani, este fundaș, joacă pentru clubul Steaua, are aproximativ 380 selecții la națională și calificarea la JO de la Londra rămâne cel mai important moment al carierei)

*

„Echipa este mult mai întinerită față de 2012 și cu siguranță mai lipsită de experiență, dar poate, mai ambițioasă. Uneori, ambiția și voința aduc valoarea. Dejan a venit cu mentalitatea sârbească și încearcă să ne implementeze stilul sârbilor atât din punct de vedere psihic, cât și în materie de cunoștințe de polo.” 

(Tiberiu Negrean are 27 ani, joacă inter și extremă stânga, este legitimat la clubul CSM Digi Oradea și a fost convocat de aproximativ 250 de ori la națională. Calificarea la JO de la Londra și meciurile de acolo rămân cele mai fericite momente din carieră)

*

„Plecăm cu gândul calificării, desigur, nu ne e frică, doar nu ne omoară nimeni.

Venirea lui Dejan schimbă mai mult mentalități și este foarte bine venită.”

 (Mihnea Chioveanu are 28 ani, joacă centru, face parte din echipa CSM Digi Oradea și are peste 100 de convocări la națională. JO de la Londra rămân reușita lui cea mai importantă alături de lot)

*

„Frică de turneu nu ne e, dar avem emoții, doar un nebun n-ar avea emoții.”

(Dimitri Goanță are 28 ani, este fundaș, joacă pentru Steaua și a fost convocat de peste 200 de ori la națională. JO de la Londra rămân și pentru el apogeul carierei.)

*

„Realist vorbind, nu mi-e frică de nimeni și cred în calificarea noastră, pentru că în afară de Ungaria, ceilalți sunt sub valoarea noastră.

Dejan vine dintr-o țară în care poloul este foarte dezvoltat, foarte bun. Știe foarte bine ce are de făcut și avem de învățat de la el.”

(Oanță Nicolae are 25 ani, joacă în poziția de fundaș, reprezintă Sportul Studențesc Corona și are peste 15 meciuri cu naționala de polo. Debutul lui de la Europene rămâne un moment important.)

*

„Un moment important în cadrul naționalei a fost meciul meu de debut cu Italia – asta a fost înainte de Campionatul Mondial din 2013, când am și marcat. Mi-a rămas în minte. 

La Trieste mergem să ne calificăm, nu pentru asta ne-am antrenat atâta timp? Am muncit, suntem încrezători în șansele noastre și ne vedem la Rio.

Dejan ne-a ajutat să avem mai multă încredere în noi și în ceea ce facem.” 

(Daniel Teohari are 22 ani, joacă inter și extremă dreapta și este legitimat la Steaua. La națională a fost convocat pentru aproximativ 50 de meciuri).

*                                                                                                                            

„Diferă situația față de acum patru ani din perspectiva colectivului. Cred că atunci era echipa un pic mai competitivă. Toți erau la o maturitate deplină, ca să spun așa, pe când acum sunt câțiva mai vârstnici și câțiva mai tineri. Echipa actuală poate face surprize – ori să piardă, ori să-i bată pe toți. Suntem imprevizibili. 

Fiecare antrenor care vine schimbă ceva. Dejan încearcă să imprime în jocul nostru jocul echipelor din fosta Iugoslavie, un stil care cu greu se mulează la români, dar și dacă-l învățăm, ne va fi de folos. Deocamdată încercăm anumite lucruri.” 

(Dragoș Stoenescu are 37 ani, apără poarta naționalei și a echipei Steaua. JO de la Londra rămân pe primul loc în cariera lui de la națională)