Cristina Neagu, ultimul Final 4 cu Buducnost: „Va fi greu să spun la revedere, dar sper să o fac câștigând din nou Liga Campionilor”

Andreea Giuclea 26 aprilie 2017

„A devenit aproape o jucătoare locală, mai ales că vorbește și limba. Fanii o iubesc. N‑ai cum să nu respecți o jucătoare care luptă ca ea pentru echipă”, spunea anul trecut un jurnalist sârb despre cum s-a integrat Cristina Neagu în echipa din Podgorica. S-a transferat în vara lui 2013, după desființarea Oltchimului, și a devenit una din cele mai importante și iubite jucătoare din capitala Muntenegrului, cu care a câștigat, în 2015, Liga Campionilor, împlinindu-și unul din visurile copilăriei.

E echipa despre care Neagu spune că o să-i fie mereu recunoscătoare, pentru că a transferat‑o când era accidentată și a jucat un rol important în revenirea ei. Trecuseră doar patru luni de la operația de ligamente și nu doar că nu începuse să joace, dar dacă stătea o oră pe scaun, când se ridica, șchiopăta. Nu i‑a venit să creadă când cei de la club i‑au spus că nu au nevoie de ea la formă maximă decât din ianuarie, pentru grupa principală din Liga Campionilor, și că până atunci să se concentreze pe recuperare. Erau pregătiți să aștepte. A revenit pe teren mai repede, la începutul lui octombrie 2013, un meci în care a dat patru goluri și patru pase decisive.

De atunci, și-a recompensat mereu echipa pentru răbdarea avută: a fost golghetera Ligii Campionilor în sezonul 2014-2015 și a jucat accidentată în finala câștigată în mai 2015; a fost cea mai bună jucătoare a echipei în Final 4-ul de anul următor, când Buducnost s-a clasat doar pe patru, și a treia marcatoare a sezonului; în sferturile de finală din sezonul actual a fost cea mai bună jucătoare a etapei de două ori consecutiv, contribuind decisiv la o nouă calificare în Final 4. Va fi ultimul alături de echipa din Muntenegru, pentru că de la vară se va transfera la CSM București. Pentru Neagu, asta e o motivație în plus să încheie povestea cu un trofeu, cum a spus într-un interviu acordat site-ului stregspiller.com:

“Mi-ar plăcea mult să câștig încă o dată Champions League cu Buducnost, înainte să plec. A fost fantastic să câștigăm trofeul acum doi ani, și am petrecut patru ani minunați la club. Bineînțeles că va fi greu să spun la revedere, dar ar fi potrivit să o fac câștigând un nou titlu.”

 

Alte declarații ale handbalistei:

Despre plecarea de la Buducnost:

“Cred că e momentul potrivit pentru a pleca. Mai multe jucătoare se vor opri, iar Buducnost va construi o nouă echipă, cu jucătoare tinere talentate care vor alcătui și baza națonalei Muntenegrului pentru Olimpiada din 2020. Cred că în câțiva ani, Buducnost va fi din nou o echipă de top.”

“Sezonul acesta am fost cam inconsistente, am avut momente bune și mai puțin bune, mai ales în grupa principală. Dar am jucat două semifinale foarte bune cu Larvik și putem lua asta cu noi la Budapesta. În semifinale întâlnim Gyor, la fel ca anul trecut, și va fi cel puțin la fel de greu ca acum 12 luni, când am pierdut. La fel și pentru o posibilă finală cu CSM sau Vardar. Tot ce putem face e să jucăm cât putem de bine și să le arătăm adversarilor că nu pot câștiga ușor cu noi.”

Despre venirea la CSM:

“Împlinesc în curând 29 de ani. Nu mai am așa mult timp la dispoziție și vreau să câștig ceva important cu o echipă din orașul meu natal, ar însemna mult pentru mine. De fapt, n-am jucat niciodată pentru o echipă din București, în afară de anii junioratului.”

“Cei de la CSM mi-au spus de mai multe ori în ultimii ani să vin acasă și să joc aici, dar până acum n-am simțit că e momentul potrivit. Știu că au câștigat Liga Campionilor deja, dar anul viitor cred că vor avea o echipă foarte puternică, poate cea mai puternică din lume.”

“Dar nu e vorba doar despre a câștiga titluri. Familia mea și prietenii mei locuiesc în București, ar însemna mult să-i am aproape, să mă poată vedea jucând.”

Despre echipa națională:

“Meciurile internaționale sunt și au fost mereu ceva unic pentru mine. E mereu special să joc pentru țara mea, fie că e la campionate mondiale, europene sau jocuri olimpice. Singurul meu regret e că nu am câștigat încă niciun titlu cu România; medalii, da, dar nu și titluri. Sper să trăiesc și această experiență în cariera mea, și nici pentru asta nu mai am mult timp, pentru că nu întineresc.”

România va întâlni Austria (9-16 iunie) într-o dublă de calificare la Campionatul Mondial din decembrie.

Până atunci, turneul Final 4 are loc weekendul viitor (6-7 mai), la Budapesta. Tragerea la sorți a stabilit aceleași semifinale ca anul trecut:

Buducnost- Gyor (ora 15.15)

CSM București –Vardar (ora 17.45)

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.