Cristina Neagu: „Un singur lucru pot să promit: această echipă va da totul pe teren la fiecare meci”

Întoarsă luni de la Craiova, unde a jucat, la Trofeul Carpați, ultimele trei meciuri-test înaintea Campionatului Mondial din Germania (1-17 decembrie) echipa națională de handbal a făcut un scurt popas la București, prilej pentru tradiționala conferință de presă din ajunul plecării spre Trier.

Și cum despre gândurile, ambițiile și poziționarea lui Ambros Martin am vorbit deja, a fost rândul Cristinei Neagu să răspundă la o sumedenie de întrebări care au, în final, același scop: să pună pe aceeași pagină atât așteptările colective (ale echipei, ale federației, ale experților și ale suporterilor), cât și puterile celei mai iubite echipe din România – așa cum e considerată naționala condusă de Neagu.

Așadar, cât de puternică e actuala națională? La ce să ne așteptăm de la grupul acesta tânăr (media de vârstă e undeva la 25 de ani) și proaspăt format?

Jocul și schimbările prin care trece echipa

Înainte aveam o echipă foarte omogenă, un grup de jucătoare care juca împreună de foarte mult timp și ne era mult mai simplu să venim la echipa națională și să punem la punct relațiile de joc. Eu știu că așteptările de la echipa națională sunt în fiecare an foarte mari, doar că anul acesta trebuie să fie și puțin mai realiste.

Nu trebuie să comparăm campionatul mondial de acum doi ani cu cel de anul ăsta. Turneul din Danemarca venea la final de ciclu olimpic, ne doream foarte mult să obținem o clasare care să ne permită calificarea la Olimpiada din 2016. Acest campionat vine la începutul ciclului olimpic, ne prinde cu o echipă în reconstrucție, cu multe jucătoare lipsite de experiență la acest nivel, dar asta nu înseamnă că nu avem o echipă dornică de afirmare; toate fetele au demostrat că au dorință, iar acest lucru este foarte important.

Față de campionatul european de anul trecut avem și mai multe schimbări în lot, dar avem jucătoare determinate. Nu vreau să pun eu presiune pe fete, sunt sigură că toate vom da totul. Vor fi zile mai bune, altele mai rele, lumea ne va critica, suntem obișnuite și cu asta… Poate n-ar trebui să citim prea des presa și să ne vedem cât mai mult de joc.

Ce pot să promit eu suporterilor care aşteaptă ca echipa națională de handbal să le aducă de Moş Crăciun, ca în fiecare an, o medalie, e că această echipă va da totul pe teren la fiecare meci şi va încerca să ocupe un loc cât mai bun.

Jocul nostru mai poate fi mult îmbunătăţit în fiecare compartiment. Cred că apărarea trebuie îmbunătăţită şi cred că acesta va fi lucrul cel mai important la Campionatul Mondial. Dacă vom avea o apărare puternică, dacă nu vom primi foarte multe goluri, atunci ne va fi mai uşor să înscriem goluri pe contraatac şi faza a doua. Ne bazăm foarte tare pe apărare.

Grupa A

E o grupă grea, dar eu cred că avem o şansă bună să terminăm în primele trei echipe. Și apoi vom avea meciul din optimile de finală, cel mai important meci de la acest Mondial – primul meci eliminatoriu. Ştim exemple de la alte turnee finale, unde câteva echipe care au jucat senzaţional în grupă, iar în primul meci eliminatoriu au pierdut şi au plecat acasă. Ştiu şi alte exemple, chiar al nostru de acum doi ani, când am jucat foarte prost în grupă, apoi senzaţional în optimi, cu Brazilia, şi ştiţi cum a decurs acel Campionat Mondial.

Următorul adversar e cel mai dificil de fiecare dată. Când am fost la Rio, anul trecut, Angola nu reprezenta un adversar dificil, cel puţin pe hârtie, şi ştim ce s-a întâmplat. Dacă noi reușim să câştigăm primele trei meciuri (cu Paraguay, Slovenia şi Spania n.red), atunci voi fi calificate și vom avea o oarecare liniște. Dar cel mai important adversar e următoarul, nu ne putem gândi la meciul din optimi. Am făcut-o în trecut şi am greşit. Vom încerca să câștigăm fiecare meci la rândul lui.

Obiectivul locurilor 1-6 

E normal ca Federaţia să-şi propună un obiectiv, este normal ca şi noi să avem unul, dar ştim toți că înainte de fiecare turneu final spuneam că avem şanse la medalii, ne doream foarte mult să câştigăm, dar am avut parte de mai multe dezamăgiri decât medalii. Federaţia îşi doreşte, noi ne dorim, dar totul se rezumă la un meci, la cel din optimile de finală. Câștigi acel meci, eşti în primele opt şi de acolo ai şanse mari la semifinale. Însă mă gândesc la campionatul mondial de acum doi ani: dacă pierdeam în acea optime cu Brazilia, cred că ieşeam pe locul 15… Este important să luăm fiecare meci în parte.

Nici n-am discutat între noi despre eventualul adversar din optimi. Important e să ne clasăm în primele patru şi să prindem acea optime de finală. Niciun meci nu seamănă cu altul. Ştim că am câştigat împotriva Ungariei anul trecut – și la o diferenţă destul de mare -, dar acela nu a fost un meci eliminatoriu. Vom vedea la momentul respectiv ce echipă vom întâlni şi cum vom resimţi presiunea.

Presiunea de pe umerii ei

Eu simt o presiune constantă de șapte-opt ani, sunt obişnuită cu această presiune şi nu mă mai gândesc la ea. Eu nu vreau să simtă presiune fetele care vin pentru prima oară la un turneu final, pentru că am fost şi eu în această situaţie şi ştiu ce înseamnă.

*