Din ținta ironiilor subțiri, „puștiul” Julian, cel mai tânăr antrenor din istoria fotbalului german, s-a transformat în „maestrul” Nagelsmann

Danny Coposescu 31 octombrie 2016

„Taci din gură și stai jos. Crezi că ai inventat tu fotbalul, așa-i?“ Roger Schmidt, antrenorul lui Bayer Leverkusen, se pierde cu firea la scorul de 3-0 pentru adversarii găzduiți de BayArena. Ținta furiei e omul de pe banca adversă, care privește cu brațele încrucișate cum echipa sa, Hoffenheim, demontează sistematic un club prezent în grupele Champions League sezonul ăsta.

În timp ce Schmidt e trimis în tribune pentru izbucnirea asta, Julian Nagelsmann se bucura de a patra victorie consecutivă din Bundesliga. Între timp, Hoffenheim a obținut-o și pe a cincea, 1-0 cu Hertha Berlin, căreia i-a și luat locul în clasament: Hoffe e pe locul trei și, alături de Bayern München și RB Leipzig, rămâne neînvinsă. Pe lângă poza clasamentului, însă, micul club din sud-vestul Germaniei are ceva cu totul aparte: cel mai tânăr manager din istoria primei ligi. La doar 29 de ani, Julian Nagelsmann e personificarea faimoaselor cuvinte ale lui Sir Matt Busby: „If they’re good enough, they’re old enough.“

Un ghinion personal se transformă în norocul lui Hoffenheim

Acum opt ani, Nagelsmann primea o veste care-i întorcea lumea cu susul în jos. Pe atunci un fundaș promițător în echipa de tineret al lui Augsburg, tânărul își vedea visele spulberate de o accidentare la genunchi care i-a terminat, cu mult înainte de vreme, cariera de jucător.

„Pentru o vreme nu am mai vrut să am nimic de-a face cu fotbalul“, spune Nagelsmann despre dezamăgirea cu care a trebuit să se confrunte atunci. Însă, spre norocul tuturor din povestea asta, antrenor la juniorii lui Augsburg în acea perioadă era un alt tânăr cu idei proaspete, Thomas Tuchel.

„Tuchel m-a rugat să analizez jocuri și adversari.“ Așa a pornit Nagelsmann pe drumul care i-a adus numele pe buzele tuturor din fotbalul german – ca analist și scouter. Tuchel, actualul șef al Borussiei Dortmund, povestește pentru Kicker.de ce anume l-a convins că aventura lui Nagelsmann în fotbal abia începuse, în ciuda accidentării: „Era un jucător foarte curios, nu tocmai ușor de condus, de asta ne-am șicanat uneori. Dar am recunoscut la el un potențial de a fi lider, o înțelegere aparte pentru joc și pentru tactică. Sunt absolut convins de calitatea sa.“

Toate calitățile astea l-au adus rapid pe Nagelsmann de la scouting la antrenorat, întâi la Augsburg II, apoi la 1860 München. Între timp, bavarezul a făcut ce face mai nou aproape orice om implicat în fotbalul din Germania: și-a dus la capăt educația cu o licență în Educație Fizică. Din punctul ăsta, traiectoriile ascendente ale lui Nagelsmann și Hoffenheim aveau să se intersecteze.

De la oraș, la sat

Nu se întâmplă prea des să întâlnești un club al cărui stadion are de aproape 10 ori mai multe locuri decât populația localității în care joacă. Dar ăsta e Hoffenheim, un sat cu ceva mai mult de 3.000 de locuitori și care, până acum 18 ani, avea o echipă pe măsură – amatoare și la ani lumină distanță chiar și de ultimele trepte ale ierarhiei fotbalistice din Germania.

Dar unul dintre jucătorii care a îmbrăcat la un moment dat tricoul lui TGS Hoffenheim s-a dovedit a fi până la urmă și unul dintre cei mai de succes antreprenori din țară. Dietmanr Hopp a fondat o companie de software și a devenit miliardar, însă nu și-a pierdut niciodată atașamentul față de clubul local unde și-a petrecut tinerețea.

Cu un buget ridicat dintr-o dată la nivelul echipelor din Bundesliga și un stadion care numără astăzi peste 30.000 de locuri, Hoffenheim nu avea cum să nu urce rapid la înălțimi pe care nimeni nu și le-ar fi putut imagina în trecut. Apogeul a venit chiar la debutul în prima ligă, când Hoffenheim a ajuns să fie chiar „campioană de toamnă“ sub tutela revoluționară a lui Ralf Rangnick, acum la RB Leipzig.

Bineînțeles, succesul lui Hoffenheim le-a atras titlul de parveniți și disprețul „gardienilor tradiției“ din Bundesliga, care îi văd ca pe încă un alt exemplu de club ridicat la masa granzilor de către un „sugar daddy“. Că tot veni vorba de RB Leipzig, la meciul dintre cele două echipe, fanii lui Hoffenheim au afișat bannere ironice: „Ne vrem înapoi titlul de cea mai urâtă echipă!“

Însă faptul că Hoffenheim și Hopp nu își cumpără progresul ca alte formații „nouveau riche“ e dovedit de ochiul ager și gândirea orientată spre un viitor sustenabil cu care clubul l-a curtat pe Nagelsmann încă de când avea doar 21 de ani. Nici Bayern nu-l scăpase din vizor, însă Nagelsmann s-a lăsat convins de planurile lui Hopp: instalarea lui ca antrenor principal.

Însă poate nu atât de devreme cum s-a întâmplat. Planurile grijulii ale lui Hopp, care își propusese să-l crească pas cu pas pe tânărul Nagelsmann, au fost deraiate de o jumătate dezastruoasă de sezon anul trecut, când Huub Stevens era manager pe Rhein-Neckar-Arena. Așa că Nagelsmann a fost aruncat în mijlocul unei bătălii pentru evitarea retrogradării în februarie. De atunci, însă, doar patru echipe au câștigat mai multe puncte decât Hoffenheim. Nu-i de mirare că Nagelsmann a ajuns să se sature deja de porecla „Wunderkind“ (copil minune).

Viitorul arată bine – și nu doar pentru Hoffenheim

„Sunt tânăr, dar nu mai sunt învățăcel“, sunt cuvintele lui Julian Nagelsmann care ar trebui să facă o bună parte din presa germană să roșească. Asta pentru că numirea lui ca antrenor principal la doar 28 de ani a atras comentarii ca „un simplu exercițiu de marketing“ sau „o adevărată nebunie!“.

Nagelsmann și-a făcut ucenicia la toate etapele de vârstă la Hoffenheim și a câștigat chiar titlul național cu echipa sub 19 ani. Timpul petrecut alături de Tuchel și Rangnick l-a ajutat să-și formeze o ideologie bazată pe pressing, viteză și proactivitate, toate caracteristicile care au transformat jocul german într-unul atât de atractiv.

Mai mult, orice scepticism față de autoritatea de care ar putea să dispună un antrenor mai tânăr decât unii dintre jucătorii din lot dispare când observi toleranța minimă pe care o are Nagelsmann față de atitudinile greșite. După ce a fost egalată în ultimele minute de Darmstadt, în a patra etapă, antrenorul nu s-a sfiit să-i critice dur pe cei care „nu au dat totul pentru a preveni golul“.

Efectul? Hoffenheim a câștigat toate cele cinci meciuri de campionat jucate de atunci. Cu echipa pe locul trei, notorietatea lui Nagelsmann a crescut și mai mult: „Nu pot să-mi pun un kiwi în coșul de cumpărături fără ca toată lumea să se întrebe ce o să fac cu el“, glumea, ușor stingher, Julian.

Și dacă lucrurile continuă tot așa, opinia pesimistă a lui Hopp, că Hoffenheim va deveni în curând prea mic pentru Julian Nagelsmann, se va adeveri în curând…

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.